76,894 matches
-
Peste tot există vulgaritate, dar în Coney Island vulgaritatea este de un soi aparte - prietenoasă, de o anumită toleranță, care pare a spune: „Eu îmi fac jocul meu, tu ți-l faci pe al tău”. Când mă plimbam pe acele străzi mâncând un „hot dog” - așa-i zic ei unui cârnat -, avem impresia că văd viitorul omenirii. S-ar putea chiar spune: vremea venirii lui Mesia. Într-o zi, toată lumea își va da seama că nu există decât o singură idee
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
-și poată face jocul potrivit dorințelor sale. Sunt convins, doamnă Slonim, că ați vizitat Coney Island nu numai o dată. - Da, dar nu am ajuns niciodată la concluziile dumneavoastră filozofice. ș...ț - Doctore Feitelsohn, Țuțik și-a găsit o mireasă pe strada Krochmalna. Feitelzohn își lăsă jos furculița. - Așa stau, deci, lucrurile? Judecând după felul în care obișnuiai să-l ridici în slava cerului pe nebunul de Otto Weininger, am crezut că ai să rămâi holtei. Am vrut să-i răspund, dar
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
s-a lepădat de toate principiile și convingerile sale. - Își râde de mine, am spus. O cunosc pe Șoșa din copilărie. Ne jucam împreună înainte ca eu să fi mers la heider. Eram vecini în clădirea de la nr. 10 de pe strada Krochmalna. Mai târziu, au plecat de acolo și timp de mulți ani... Feitelzohn luă iar în mână furculița. - Oricum, nu trebuia să fugi de prietenii tăi. Nu poți ține secret faptul că te însori. Dacă o iubești, vrem s-o
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
subculturi sînt considerate ca atare de marele public. Dacă te duci la Frankfurt și să spunem că ești homosexual și vrei să afli care e infrastructura homosexualității, poți întreba pe oricine „Unde găsesc subcultura?” și o să-ți răspundă: „A doua stradă la stînga”. Evident, în acest caz, cuvîntul „subcultură” nu e un termen științific, dar a devenit demult popular în sfera amintită. Pe de altă parte, atunci cînd vorbim despre subcultură, e foarte ușor să apucăm pe o pistă greșită, pentru că
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
expediat îndărăt în Virginia. Cu toate acestea, se bucura că se simte bine, atîta timp cît era atent să nu apară prea viguros în fața unui medic. Primise bani de acasă, precum și o restanță din soldă, așa încît a hoinărit pe străzi și a făcut cumpărături. La o croitorie a găsit un pardesiu negru dintr-o stofă deasă de lînă, care-i venea turnat deși fusese croit pe măsura unui om care murise pe parcursul confecționării. Croitorul i l-a vîndut la un
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
de lînă, care-i venea turnat deși fusese croit pe măsura unui om care murise pe parcursul confecționării. Croitorul i l-a vîndut la un preț de chilipir și Inman l-a îmbrăcat pe loc și a ieșit cu el în stradă. La un magazin general și-a cumpărat o pereche de pantaloni din pînză tare, albaștri, o cămașă de lînă gălbuie, două perechi de ciorapi, un briceag, un cuțit, o oală mică și o cană, precum și toată încărcătura de gloanțe și
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
prinsese crustă. Doctorii afirmau că se vindeca rapid, dar el simțea că ar putea să vîre un bețișor în rană și să-l scoată pe partea cealaltă, fără să întîmpine mai multă rezistență decît la un dovleac fleșcăit. Dar pe stradă, cînd s-a dus să pună scrisoarea la cutie, și apoi pe drumul de întoarcere la spital, picioarele lui s-au dovedit surprinzător de robuste și de docile. După masa de seară, Inman și-a verificat pachetele pe care le
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
împrejurările în care poetul a trebuit să scrie pagina autobiografică respectivă (încheiată cu formula pe atunci consacrată: Luptăm pentru pace! și însoțită de numele celor care puteau da referințe despre poet: Geo Bogza, inginerul Timotin și „tov. Weiss, delegată de stradă”) * Revista 22 de la începutul lui decembrie publică un, altminteri, frumos articol polemic al dlui Cristian Bădiliță, intitulat însă în contradicție cu textul Noapte bună, Constantin Noica! (căci nu de o despărțire de filosoful de la Păltiniș e vorba, ci de o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13292_a_14617]
-
legendarul birou parizian al postului de radio „Europa liberă”. La București și Paris se caută soluții pentru scoaterea României din situația confuză în care se găsește (combinație absurdă de anarhie și dictatură - 13-15 iunie 1990, cu minerii făcînd ordine pe străzile Capitalei, acțiune inimaginabilă într-un stat de drept reprezintă exemplul cel mai elocvent), dar nimeni nu le găsește. Toată lumea vede jumătatea goală a paharului, gîndește variante politice exclusiv în alb și negru, prin eliminarea celuilalt. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
Cristian Teodorescu Jurnaliștii independenți din Timișoara au făcut un marș de solidaritate cu un coleg de-al lor, Ino Ardelean, care a fost bătut mafiotic pe stradă, în centrul orașului. Cu acest prilej, participanții au protestat împotriva reprezentanților locali ai PSD care recurg la amenințări și la alte încercări de intimidare împotriva ziariștilor care le investighează afacerile dubioase. Cum a reacționat PSD-ul timișorean după acest marș
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13314_a_14639]
-
Oare dl Năstase s-a gîndit, fie și pentru o clipă, între două voiajuri la Berlusconi sau la Sascut, ce implicații are comunicatul semnat de către dl Agathon? Cînd un ziarist e bătut la sînge și colegii lui își manifestă pe stradă protestul, cînd purtătorul de cuvînt al partidului de guvernămînt devine dascăl de istorie (și ce dascăl!), cînd B.B.C. nu mai emite la București fiindcă nu mai are cu cine (dl Mititelu a reușit să scape, o dată cu eliminarea dlui Traian Ungureanu
„Europa liberă“ nu mai este by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13308_a_14633]
-
luminos. E ca o a doua trecere prin Paris ce o fac zi de zi. Acțiunea petrecându-se în cartierul latin, e cu atât mai atrăgătoare. Astfel, fac cunoștință în fine cu Gertrude Stein, - care locuiește lângă grădina Luxemburg pe strada Fleurus la nr. 27, - Miss Stein, cum îi spune de obicei Hemingway, care se duce des la ea și despre care până atunci știam că ar fi fost autoarea faimoasei denumiri Generația pierdută... În realitate, însă, chiar miss Stein povestește
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
luni a făcut o expediție în România pentru noile apariții de la Tîrgul Bookarest. Neculai Constantin Munteanu sau NCM cum îi spun apropiații și colegii de radio e un caz straniu de personaj public căruia îi place să fie recunoscut pe stradă, dar să n-audă de publicitate. Pentru el e mai important să fie salutat de un țăran care vinde legume în Piața Amzei, decît să dea interviuri pentru posturi de televiziune și de radio. Cel puțin așa mi se pare
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13332_a_14657]
-
Mazarin sau un Richelieu și-o să-l pun pe el să se ocupe de chestia asta. - O să descoperi că miniștrii de calibru sînt foarte fermi în chestiunea amantei, zise unchiul Charlie. Ia închipuie-ți - ar fi ca și cum ai merge pe stradă fără haine. Națiunea franceză n-ar tolera așa ceva. - Nu mai am strop de intimitate, se plînse Pépin. Nici n-am fost încoronat și-am ajuns să nu mai am o secundă de liniște. Cît despre dumneata, trebuie să spun că
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
pe gât această idee există deja. Transformarea Bucureștiului într-o metropolă de dimensiunea unui județ, fantasmă ce vizitează tot mai des mintea surescitată de sângele puterii a pesedeilor, ar fi primul pas spre gubernizarea definitivă a României. Că nici actualele străzi ale Capitalei nu pot fi măturate ca lumea, că nici gropile produse de jeep-urile ministeriale n-are cine să le astupe, că fațadele caselor arată ca după război — nu e în cestiune. Băieții deștepți de la serviciile de dezinformare au
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
apropie de capitala României. Ce naiba să mai arunce în aer?! Ce ruine să provoace, când ale noastre, moștenite din moși-strămoșii lui Iliescu, sunt atât de autentice și telegenice? N-avem decât să chemăm CNN-ul, să pună camerele pe oricare stradă din urbea lui Bucur (și, mai nou, a lui Grecea) și facem un „Breaking News” ce n-a văzut Parisul (cu aeroporturile Orly și Charles de Gaulle cu tot). Îi vând, gratis, acest pont lui Ion Iliescu, în schimbul promisiunii că
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
schimb eliberarea unuia dintre ai lor. Dacă nu e eliberat, ei amenință că fac praf ordinatorul. (Într-o bună zi, zic specialiștii, statele vor fi conduse de ordinatoare. Într-o altă zi, ordinatorul-președinte sau ordinatorul-rege va fi împușcat în plină stradă de patru ordinatoare-asasini.)” șAiureli. S. Lemț „Ne mor tigrii, domnilor! Richard Perry, eminent zoolog englez, vede viitorul în negru: «- Trebuie să fii într-adevăr optimist pentru a spera că vor mai exista tigri sălbatici la sfârșitul acestui secol...» Într-adevăr
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
atent o cărțulie întinsă la o oarecare distanță, în mâna stângă, semn că nu vedea bine. Primăriile, peste tot în lume, nu numai la noi, au preferințele lor cetățenești ciudate... mai mult generali, politicieni... când e să dea numele vreunei străzi ori piețe. PIAȚA DESCARTES - fiindcă acolo era și îngropat - i-o fi făcut să strâmbe din nas?... Prea abstract și ăsta cu metodele lui!... Văzându-ne pe fereastră rupând și înfulecând delicioasele pâinici aurii, vrăbiile se strâng în ploaia de
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
Marius Chivu (Show me the money!) Nu e prima oară când realizez că nu e nevoie decât de puțin mai multă atenție pe stradă sau pur și simplu în jurul nostru pentru a lua pulsul a ceea ce ni se întâmplă cu adevărat. O „ureche magică” poate fi plină de învățăminte... N-a trecut foarte mult timp de când o verișoară de câțiva ani a stupefiat familia
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]
-
vechi și achitând diferența... Iar guvernanții, în timp ce deturnează fonduri în pauza votului pentru mărirea propriilor salarii, dau șpagă pentru ca mai apoi să poată lua mită și să „câștige” prin trafic de influență licitațiile de privatizare frauduloasă. Dacă te uiți pe stradă, cele mai frumoase și mai stilate fete le vezi în merțane la semafor, în dreapta băieților cu nume englezite, dați cu fixativ, pensați, cu lac pe unghii, care poartă (mă rog, purtau astă vară) pantofi fără șosete, cămăși roz cu floricele
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]
-
voi răspunde că există deja cîțiva regizori care au montat cu succes parte din nuvelele sale fantastice (în special cele din volumul În curte la Dionis): Dan Pița, filmul de lung-metraj Eu sînt Adam!... după nuvelele Uniforme de general, Pe strada Mîntuleasa, La țigănci; Constantin Dicu: Uniforme de general, Mesagerul (după nuvela Dayan), Viorel Sergovici - Domnișoara Cristina (film distins cu patru premii UNITER în 1992), Dan Paul Ionescu - Necunoscutul, Nu sînt nebun!, Miracol?, Amnezie - după nuvelele Ivan, Douăsprezece mii de capete
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
a savura cărțile cu gust de sarailie despre Bucureștiul aflat la cumpăna dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea. Este lumea lui Caragiale și a lui Claymoor (Mișu Văcărescu), a saloanelor simandicoase și a mahalalelor veșnic înglodate, cu străzi aflate în stăpînirea cîinilor vagabonzi (știe dl. Rică Venturiano despre ce vorbim), a caviarului, a șampaniei, a blănurilor scumpe, a flirturilor, a ceaiurilor de la ora cinci, a Jockey Club-ului („five o’ clock tea”) dar și a Tîrgului Moșilor, a
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
de la Porțile Orientului. Întîlnirea cu istoria produce fiori, mai ales în epoca de pragmatism extrem a postmodernității, în care frenezia dezvoltării tehnologice și nesfîrșita goană după profit lasă prea puțin timp pentru visare și ne face adesea să uităm că străzile pe care le străbatem grăbiți și indiferenți în fiecare zi au fost călcate în trecut de nume mari ale istoriei și spiritualității românești. O carte despre Bucureștiul anului 1900, scrisă de criticul Dan C. Mihăilescu are, a priori, toate argumentele
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
născut și la a cărui dinamică de dezvoltare din ultimele decenii a fost martor. Dan C. Mihăilescu este (alături de Alexandru George, Stefan Cazimir, Barbu Brezianu, Alexandru Paleologu și încă alți cîțiva) unul dintre puținii scriitori de astăzi care, plimbîndu-se pe străzile Bucureștiului are în minte întreaga lor istorie mai mult sau mai puțin îndepărtată, iar sufletul său este inundat de o greu exprimabilă iubire: „Rămîn, orice s-ar întîmpla al său devotat și hipnotizat pieton, văzînd cu ochii minții străzile caragialiene
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
pe străzile Bucureștiului are în minte întreaga lor istorie mai mult sau mai puțin îndepărtată, iar sufletul său este inundat de o greu exprimabilă iubire: „Rămîn, orice s-ar întîmpla al său devotat și hipnotizat pieton, văzînd cu ochii minții străzile caragialiene, din perimetrul cazarmei pompierilor de pe Uranus, trăsurile muscalilor din Piața Teatrului, Lăptăria de la Șosea sau forfota de pe Cișmeaua Filaretului, palatul lui Beizadea Vițel și dulceața umbroaselor cotloane din Delea Veche, bovarizînd la rîndu-mi după vechii, adevărații Arnoteni. Totul e
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]