1,841 matches
-
ele! Eu în timp am adunat, Un sac plin de jucării Și cu grijă le-am păstrat Să mă joc cu voi copii ! Ceață, Nor de fum mi s-a părut, În zori când a apărut, Fel de fel de straie are, Ce-n necunoscut le fac, Nevăzute țesătoare ! Pare-a fi un nor mergând, Coșul casei fumegând, Soarele dacă se-arata, O topește dinr-o dată! Iarnă tu de ude vii? Iarnă, tu, de unde vii, Pește dealuri și livezi, Troienita de
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
demnitari, înțelepți și luminoși, pe care se bizuia în treburile împărăției. Astfel, mai importanți erau: Vestitul NOR ALB,comandantul oștilor de nori albi, care pluteau prin văzduh și se luptau cu norii vineți din armatele Iernii. Vrăjitorul RAZĂdeVIS, îmbrăcat în straie de mătase aurie, împodobite cu diamante sclipitoare, având un chip luminos din care izvorau raze delicate, mătăsoase, învăluind ființele din jur cu lumină blândă și acea căldură care trezește la viață și bucurie.Din pletele sale aurii împrăștia un parfum
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
Terra ar fi putut deveni un spațiu al iubirii, dacă... Acest "dacă" este cea mai groaznică dintre toate condiționările în care viețuim. Și atunci...nu ne-a rămas decât să durăm o planetă a iubirii din sufletele noastre revărsate în straie de logos poetic. Într-un moment de fastă inspirație, Elisabeta Iosif făurește această planetă, în al cărei miez incandescent clocotește singura eternitate dată omului, iubirea, cale de cunoaștere și autocunoaștere, zborul omului spre dumnezeirea lutului. Dintre sutele de creații ale
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
Cozmin Gușă m-a cutremurat, făcându-mă să-mi pun inevitabila ... XXVII. GABRIELA JANIK - POEME SPONTANE, de Ligia Gabriela Janik, publicat în Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014. E taina ce îmbracă haina omenirii. Nu cu podoabe-alese, ci-n straiul nemuririi. E sentimentul nobil lăsat pentru copii, Cu sufletul curat și dor de jucării. Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-acasă, și dorul de părinți Și-
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
dăruim frumosul și binele, mereu, Căci ele ne așteaptă în Rai, la Dumnezeu. Împărtășind iubire vom fi mai iertători. Mai plini de duioșie și mai strălucitori. Citește mai mult IUBIREAE taina ce îmbracă haina omenirii. Nu cu podoabe-alese, ci-n straiul nemuririi.E sentimentul nobil lăsat pentru copii,Cu sufletul curat și dor de jucării.Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești.E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești,E leagănul de-acasă, și dorul de părințiși-unește pe
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
vom fi mai iertători.Mai plini de duioșie și mai strălucitori.... XXVIII. GABRIELA JANIK - POEME SPONTANE, de Ligia Gabriela Janik, publicat în Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014. E taina ce îmbracă haina omenirii. Nu cu podoabe-alese, ci-n straiul nemuririi. E sentimentul nobil lăsat pentru copii, Cu sufletul curat și dor de jucării. Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-acasă, și dorul de părinți Și-
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
dăruim frumosul și binele, mereu, Căci ele ne așteaptă în Rai, la Dumnezeu. Împărtășind iubire vom fi mai iertători. Mai plini de duioșie și mai strălucitori. Citește mai mult IUBIREAE taina ce îmbracă haina omenirii. Nu cu podoabe-alese, ci-n straiul nemuririi.E sentimentul nobil lăsat pentru copii,Cu sufletul curat și dor de jucării.Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești.E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești,E leagănul de-acasă, și dorul de părințiși-unește pe
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
știi s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-acasă și dorul de părinți Și-unește pe vecie toți oamenii iubiți. E taina ce îmbracă mantia omenirii. Nu-n aur și averi, ci-n straiul nemuririi. E sentimentul nobil lăsat pentru copii, Neprihăniți în fapte și dor de jucării. Minciuna, răul, ura, în ea nu se găsesc: Este ... Citește mai mult VISVisez lumina ta s-o am,Iar visul meu să fie viața,Tu ramura
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
artă când știi s-o dăruiești.E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești,E leagănul de-acasă și dorul de părințiși-unește pe vecie toți oamenii iubiți.E taina ce îmbracă mantia omenirii.Nu-n aur și averi, ci-n straiul nemuririi.E sentimentul nobil lăsat pentru copii,Neprihăniți în fapte și dor de jucării.Minciuna, răul, ura, în ea nu se găsesc:Este ... XXX. GABRIELA JANIK - CUVÂNTUL „MAMĂ” NU SUNĂ ÎN NICIO LIMBĂ MAI FRUMOS CA ÎN LIMBA ROMÂNĂ (POEM
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1441 din 11 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului 10 Decembrie 2014 Vin sărbătorile! lăsați-le să vină Din pacea lor, de-a pururea divină, Se-aud colindătorii! sunt pe drum, Vă îmbrăcați în straie noi de-acum, Puneți pe masa plină de bucate, Dragostea voastră care se împarte Celor ce vin aici să vă colinde, Vă fie fericirea cât cuprinde! Dospește aluatul în covată, Nu v-a mințit, nu minte niciodată Versul meu flămând
VIN SĂRBĂTORILE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376740_a_378069]
-
pe grătare, sau al pastramei, iar butoaiele cu must și tulburel, frumos împodobite cu ramuri de viță de vie, pline cu ciorchini de strugure cu boabele parfumate, albe sau negre, își așteptau unul lângă altul degustătorii, în timp ce țăranii, îmbrăcați în straie populare, te invitau să le vizitezi standul și să le guști din cașul, urda, telemeaua sau pastrama de oaie sau de capră, preparată după rețete moștenite din moși - strămoși. Lume multă, aglomerație mare printre tarabele cu zarzavaturi, fiecare fiind interesat
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
bolți de ceață densă lovind în crengile încărcate de chiciură ale copacilor din jurul Casei de cultură din localitate - lăcaș în care își cântă atâtea doruri sufletele doldora de frumos din această parte de Românie. Grupuri, grupuri, copiii îmbrăcați în minunatul strai popular, alături de părinți, dascăli și oameni ai locurilor mândre de la poalele Apusenilor se îndreaptă cu fețele înroșite de ger spre intrare, pentru că la Huedin azi e mare sărbătoare: elevii școlilor din zonă au venit să colinde, așa cum e tradiția aici
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
bolți de ceață densă lovind în crengile încărcate de chiciură ale copacilor din jurul Casei de cultură din localitate - lăcaș în care își cântă atâtea doruri sufletele doldora de frumos din această parte de Românie. Grupuri, grupuri, copiii îmbrăcați în minunatul strai popular, alături de părinți, dascăli și oameni ai locurilor mândre de la poalele Apusenilor se îndreaptă cu fețele înroșite de ger spre intrare, pentru că la Huedin azi e mare sărbătoare: elevii școlilor din zonă au venit să colinde, așa cum e tradiția aici
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
IOANA RESTEMAN - poate mai curând decât a sperat, pășește cu dreptul pe ușa din față a literaturii române: copila de numai 18 ani, după trei ani de trudă, ani de documentare și zbatere spre încumințirea cuvintelor și îmbrăcarea lor în straiele graiului ardelenesc autentic, și-a lansat primul volum al romanului SURÂSUL UMBRELOR, pe 12 mai 2013, în satul natal, Bologa, jud. CLUJ. Unul dintre consătenii săi, domnul profesor Liviu Negru, făcând referire la cinstea de a fi contemporan cu autoarea
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
IOANA RESTEMAN - poate mai curând decât a sperat, pășește cu dreptul pe ușa din față a literaturii române: copila de numai 18 ani, după trei ani de trudă, ani de documentare și zbatere spre încumințirea cuvintelor și îmbrăcarea lor în straiele graiului ardelenesc autentic, și-a lansat primul volum al romanului SURÂSUL UMBRELOR, pe 12 mai 2013, în satul natal, Bologa, jud. CLUJ. Unul dintre consătenii săi, domnul profesor Liviu Negru, făcând referire la cinstea de a fi contemporan cu autoarea
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
din 13 mai 2013. „La Bologa, Dumnezeu a semănat un sâmbure de geniu”! Bologa, județul Cluj, la amiază, dumincă, 12 mai 2013. Forfotă mare în fața Căminului cultural din localitate spre care, pâlcuri, pâlcuri de săteni și invitați se îndreaptă în straie de sărbătoare. M-am apropiat de tânăra îmbracată în costum național tradițional, purtând pe „spăcel”(ie), poale și „zadie”(șorț) toată truda mâinilor măiastre ale înaintașelor familiei a cărei poveste va fi cunoscută iubitorilor de literatură după lansarea primei sale
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
autoarei și ... Citește mai mult „La Bologa, Dumnezeua semănat un sâmbure de geniu”!Bologa, județul Cluj, la amiază, dumincă, 12 mai 2013. Forfotă mare în fața Căminului cultural din localitate spre care, pâlcuri, pâlcuri de săteni și invitați se îndreaptă în straie de sărbătoare. M-am apropiat de tânăra îmbracată în costum național tradițional, purtând pe „spăcel”(ie), poale și „zadie”(șorț) toată truda mâinilor măiastre ale înaintașelor familiei a cărei poveste va fi cunoscută iubitorilor de literatură după lansarea primei sale
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
pune în încurcătură. Firește, Crăciunul e același peste tot, premisele religioase sunt identice: cu toții suntem creștini și ne inspirăm din aceeași Biblie. Însă mă tem că paralelele rămân, cuminți, prin biserici. Pentru că, de cum iese din locașul de cult, Crăciunul îmbracă straie surprinzătoare, altele decât cele cu care ne-am obișnuit noi acasă. În satul ardelean în care am copilărit, luam primul contact cu Moșu’ pe 6 decembrie, când ieșeau pe înserate „Nicolaușii” sași pe stradă. Pocneau amenințător din bice și somau
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
Cocentaina, care se ține fără întrerupere de mai bine de 650 de ani (adică de la descoperirea Americii!). În cele două zile de târg, orășelul de provincie lasă impresia că nimic nu s-ar fi schimbat, de când lumea. Meșterii, îmbrăcați în straie medievale, exercită în public cele mai diverse îndeletniciri istorice. Străzile strâmte, cât să încapă un cărucior tras de un măgăruș, au pavajul lustruit de tălpile fluviului uman curgător. O jumătate de milion de oameni trec pe aici în doar două
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
era foarte aproape. La Râu de Mori toți oamenii și copiii lor umblau pe stradă îmbrăcați în costume naționale - pe cap, tradiționala căciulă... dacică! Unii din ei aveau în picioare opinci... Deoarece poza a fost făcută toamna, în fața școlii, peste straiele naționale mulți elevi purtau haine groase de dimie. Era îmbrăcămintea lor zilnică, lucrată în casă. Bineînțeles că nici părinții mei nu făceau excepție (și nici eu care stăteam între ei, îmbrăcat tot în costum național). Ulterior, când ne-am mutat
REMEMBER: RÂU DE MORI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375187_a_376516]
-
despre venirea vreunui pas. Îți zîmbesc prin întrebarea dacă-mi zâmbești, Mă prind copilă năzbâtioasă privind, în oglinda apei, Visul despre dragostea-împăcare Și îmi cânt din inima ta, curajul descătușării. Te las să-mi vânezi înțelepciunea lacrimii Și mă amuză straiele camuflaj cu tot cu pușcă. Te crezi carnivorul norocos Sau, poate, ai înțeles că nu există cuvântul noroc? Vom ține post ca să iertăm sârma ghimpată Și pădurea ne va fi doar mamă prin inocentele animale. Am renunțat la numele de Zeiță a
POESIS de DIANA CIUGUREANU ZLATAN în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375222_a_376551]
-
era foarte aproape. La Râu de Mori toți oamenii și copiii lor umblau pe stradă îmbrăcați în costume naționale - pe cap, tradiționala căciulă... dacică! Unii din ei aveau în picioare opinci... Deoarece poza a fost făcută toamna, în fața școlii, peste straiele naționale mulți elevi purtau haine groase de dimie. Era îmbrăcămintea lor zilnică, lucrată în casă. Bineînțeles că nici părinții mei nu făceau excepție (și nici eu care stăteam ... Citește mai mult Părinții mei, în anul 1937, erau ”învățători de țară
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
era foarte aproape.La Râu de Mori toți oamenii și copiii lor umblau pe stradă îmbrăcați în costume naționale - pe cap, tradiționala căciulă... dacică! Unii din ei aveau în picioare opinci... Deoarece poza a fost făcută toamna, în fața școlii, peste straiele naționale mulți elevi purtau haine groase de dimie. Era îmbrăcămintea lor zilnică, lucrată în casă. Bineînțeles că nici părinții mei nu făceau excepție (și nici eu care stăteam ... X. CRISTIAN PETRU BĂLAN - IMNUL STATELOR UNITE ALE AMERICII TRADUS IN LIMBA ROMÂNĂ
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
cerul ce șade aproape-nstelat Când inima cântă cu porțile-nchise Ca vântul ce șuieră pe stradă mirat. Afară e toamnă și-n noi se arată, Ne-mbată cu dorul apus în pridvor, Și luna coboară în lut preschimbată, Iar straiele nopții se pierd în decor. Dar soarele vieții, mă arde în palmă Când îngerii cântă la harpele vii, E toamnă-ancestrală, iubirea nu-i calmă, Ea arde-ntre vise, scriind poezii. Referință Bibliografică: E toamnă afară / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare
E TOAMNĂ AFARĂ de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375311_a_376640]
-
oameni, De ce-ar putea să-ți facă ei, Tu ține-te-ntru tot de Domnul Și să nu-ți faci alți dumnezei! Purtarea ta fie curată, Să dovedești că ești creștin, Nu doar c-o formă de evlavie, Ci îmbrăcat în strai de in, Vorbirea-ți fie-ntotdeauna " Da și Amin!" Căci Adonai, Va răsplăti a ta lucrare Și faptele ce-aici le ai. Privește lacrima ce cade Din ochii Domnului Isus, Încă mai plânge...Omenirea L-a vrut atunci, demult, răpus
LACRIMA LUI ISUS de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372570_a_373899]