1,879 matches
-
et génies du terreur au Moyen Âge, Paris, 1995, 149; Felix Karlinger, Lucian Blaga, „Antologie de poezie populară”, „Österreichische Zeitschrift für Volkskunde”, 1996, 4; Iordan Datcu, Împlinirea unui proiect al lui Blaga, RL, 1996, 29; Ion Șeuleanu, Poezia noastră în straie nemțești, ST, 1998, 9; Datcu, Dicț. etnolog., II, 245-247; Nicolae Constantinescu, Un alt „Meșterul Manole”, ALA, 1999, 458; Ion Șeuleanu, „Meșterul Manole”, ST, 2000, 1; Iordan Datcu, Istoria unui lexicon, RL, 2002, 6; Viorica Nișcov, Când vârcolacii mâncau luna, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
să devină un procedeu des folosit de John Keats, mai ales în Endymion (1818), poemul dedicat de acesta lui Chatterton.] Dar poate Muza ca să tacă, Phillips de moarte înșfăcat fiind! Au sînt eu încă viu? Sufletul meu, înalță-te! În straiul nemuririi-înveșmîntează-te, Și cu-al tău Phillips întîlnește-te în cerurile lui natale". Elegy, on W. Beckford, Esq. / Elegie, pentru Stimabilul W. Beckford - "sărmană lampa vieții mereu mai slabă, tot mai slabă"*; "săgeata morții"; a învăța "epoci una după alta din mormîntul
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
al viitorimii"; "zi letală"; "Și trași de arma ta se prăvăliră, / Jos în adîncul iadului / Dacii cu miile se duseră". Battle of Hastings / Bătălia de la Hastings - "fluvii de sînge"; "războiul sîngeros"; "săbii ce-aduc moartea"; "mulți cavaleri erau femei în straie de bărbat"; "Afar' țîșnit-a sîngele, și alergă în unde fumegînde, / Ci, reflectat de lună, păru că-i un amestec de perle și rubinuri"; "rana cea fatală"; "soarta cea grozavă a Angliei"; "tărîmurile populate, o pustie stearpă"; "moarte și victorie"; Un
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
președintele „despărțământului” Sighet al „Astrei”, rememorează împrejurările în care s-a deschis prima școală țărănească din România. Iată: în zorii zilei de 15 iunie 1931, un grup de 18 săteni din diferite sate ale Maramureșului, „cu toții țărani fruntași, îmbrăcați în straie de sărbătoare, au plecat din comunele lor spre Sighet, la învățătură mai înaltă. Erau oameni în toată firea, unii trecuți chiar de vârsta cătăniei, și, desigur, nu le-a fost ușor să înfrunte ironia celor din sat, când s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
primul În arealul românesc. Mi-au plăcut și imaginile pe care le-a sugerat Ruxandra - Madame Récamier, Madame de Pompadour, care fac istoria... Din punctul acesta de vedere, cred că am putea compara acest balet al umilului și derizoriului În straie de gală cu baletul lui Ludovic al XIV-lea, unde toți nobilii de la curte se Îmbrăcau ba În păstorițe, ba În păstori, deși aveau veșminte mult mai extravagante decât Philemon și Baucis. Nicolae Turcan: Dintr-o posibilă hartă a locurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
conceptual: chintesența Epicurianului - în același timp ca pe o figură istorică, dar și contemporană, cunoscută pentru libertinajul său și pentru năzbâtiile sale poetice licențioase. Temperamentul lui Valla exclude jumătățile de măsură: omul polemizează, luptă, militează. Pe scena filosofică, Antonio poartă straiele unui soldat al epicurismului, o uniformă croită pentru el de Valla dintr-o altă stofă decât a hainelor sale. De unde un elogiu adus jubilărilor celor mai așteptate, firește, dar și altora... A bea vinuri bune, a mânca mâncăruri fine, a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
două ore, l-au crezut mort. Oamenii lui l-au adus la castel. A vomat de mai multe ori cantități impresionante de sânge. încet-încet și-a revenit. La început, nu distinge nimic, doar un pic de lumină. Apoi își vede straiele pline de sânge. își imaginează mai întâi că a fost de glonțul vreunei archebuze. închide ochii, se crede pe moarte și, lucru extraordinar, experimentează trecerea liniștită de la viață la moarte. își dorește chiar să moară, închide ochii ca pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
divan... Ca om liber, el caută calea de mijloc - ca mai toți filosofii Antichității. Afectarea mizeriei este pentru el perfect echivalentă cu etalarea bogățiilor. Modelele lui Aristip nu sunt nici cerșetorul, nici bogătașul. El nu vede mai multă virtute în straiele zdrențăroase decât în veșmintele de brocart și de mătase. Dacă într-adevăr banii nu contează, sau, oricum, nu contează cine știe ce îlucru pe care Aristip îl crede), măcar să servească la ceea ce sunt destinați: să te scutească de necazuri - o lecție hedonistă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
personaj sărac conceptual, teza sa va suferi de aceleași lipsuri. Dar procedeul își arată limitele! Socrate evoluează într-un decor în care celorlalți le revine un rol egal cu cel al unei mese ori al unui scaun. Curios, el poartă straiele dușmanilor lui Platon: sofiștii. Psihologia nu a dat un nume acestui straniu și recurent complex care constă în a reproșa semenului ceea ce refuzi să-ți reproșezi ție însuți. Păcat, pentru că această patologie saturează cotidianul delincvenților relaționali, care sunt numeroși. Platon
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
au îndreptat împotriva cetății, iar ostașii au trecut sub sabie toată turcimea din jur. Pașa abia a putut încăleca un cal și-a fugit galop, nebun de groază. Atât de înspăimântat era, încât a lăsat în cort și averile, și straiele. După câteva zile, pașa s-a întors, cu armată multă. Oștenii lui Mihai l-au așteptat lângă Vidin. S-a încins o bătălie cumplită. Ca de obicei, Mihai-Vodă s-a avântat în luptă și a pătruns adânc în rândurile dușmanilor
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Aici se afla călăul cu o secure mare și grea, lângă un trunchi gros, îndată au fost aduși și cei patru feciori ai lui Brâncoveanu, toți desculți și îmbrăcați în cămăși albe. După vreun ceas a apărut și sultanul, în straie strălucitoare, cu mare alai. S-a așezat pe un jilț aurit, să privească osânda. Tăiați capul ghiaurului! Lui și copiilor lui! a poruncit un vizir. începeți cu copiii! Călăul l-a înșfăcat întâi pe Matei, un flăcăiandru frumos și zvelt
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
za de poartă ferecată,/ Săgeata limbii tale-nțepătoare/ și-n piept, și n gură poate să-l străbată./ Fă-l zuliar pe soț, să-l vezi cum vine/ Ca prepelița-n ierburi tupilată.// Frumoasă dacă ești la-nfățișare/ Aratăți nurii, straiul ți-l arată;/ De ești boccie, fii risipitoare,/ Fă-ți prieteni mulți, fii neastâmpărată/ Ca frunza care-n plop abia se ține/ și lasă-l să se roadă, să se zbată...”131 Prin glasul unuia din numeroșii săi naratori, al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Ibidem, p. 347. 202 Ibidem, vol. I, p. 67. 203 Ibidem, p. 68. 204 Ibidem, p. 138. 78 trăind armonios în mijlocul naturii. Adoptată de o nobilă familie, care o va descoperi întâmplător în pustietate, va duce un trai smerit „în strai cernit de văduvă”, „mereu ascultătoare, cinstită și supusă”205. Este tot ceea ce sistemul social al epocii cerea de la o femeie. Beritola vorbește mereu frumos, ales, are purtări nobile, cumpătate, modeste. Ca și celelalte membre ale grupului, Emilia manifestă totală toleranță
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
exemple pentru clericii contemporani care au uitat de nevoia unei asceze autentice: „nici sfântul Domenico și nici sfântul Francisc n-aveau de schimb patru sutane și nu îmbrăcau ca ei veșminte făcute din mătăsuri sau alte țesături de soi, ci straie din dimie groasă și nevăpsite cu văpsele, ca să se apere de frig și nu ca să se umfle în pene.” 511 Veritabila vita apostolica, dominată de sărăcie, simplitate și credință autentică fusese părăsită pentru opulență, decadentism și dragoste de putere. Elementele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să te-nalțe, după ce cumplit/ În Roză sau Cresida te-a hulit.” Alceste este, prin apariția sa serafică, o donna angelicata, oferind protecție, călăuzind pașii condamnatului, izbăvind de orice învinuire sau pedeapsă: „Amor, ducând de mână o domniță/ În verde strai ca frunzele de viță./ Purta-n rezil de aur păru-i moale/ și o cunună dalbă de petale/ Deasupra sa; mă juruiesc curat/ Pe-o lume că părea de-adevărat/ Aidoma la chip c-o mărgărită/ Jur împrejur cu alb
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lumea asta mare/ și orice ins o îndrăgea cu foc.”687 Personajele feminine față de care autorul manifestă intenția glorificării au ceva de basm, cel puțin în surprinderea trăsăturilor fizice, de altfel ele vin din mitologie, sunt mai puțin veridice: „În strai bogat, frumoasă peste poate,/ și-atât de proaspătă, cu ochii-n floare,/ Că de șiar fi dorit Cel-bun și-mare/ Iubire caldă, bună, credincioasă,/ Plină de farmec, blândă și frumoasă,/ Pe cin’ să fi iubit decât pe ea?/ Mai potrivită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
că expresia trebuie să potențeze conținutul, rămânând la stadiul de vehicul al acestuia și intrând în armonie deplină cu sensul: " Expresia frumoasă, ca neschimbatul soare, / Însuflețește-o lume cu raza-i lucitoare, / O aurește, însă n-aduce vătămare. / Expresia e straiul gândirii omenești: / Te prinde numai dacă-ai știut s-o potrivești" sau " Sunetul trebuie-un ecou al sensului să fie". Adaptarea formei la conținut este una din regulile clasicismului, care se subsumează principiului mai larg al verosimilității. Revenind la actul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
exultă: "O! te văd, te-aud, te caut..." Altă dată, introvertit, abandonându-se melancoliei și întrebându-se "Ce este poezia?", schițează o metaforă iconică dezvoltată, poezia fiind: "Înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea" (Epigonii). Antiromanticul Carducci, contemporanul lui Eminescu, se plasa și el sub steaua melancoliei, găsind că poezia ia naștere: Când melancolia/ Bate la poarta inimii". E vorba, aici, de o melancolie propulsoare, de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
acum voi pleca spre un țărm cunoscut să nu-ți fie teamă calea e scurtă și fără primejdii păduri melifere își scutură floarea de-o parte și de alta Să nu-ți fie teamă voi veni îmbrăcat în altfel de straie și s-ar putea să nu mă cunoști poate că voi avea și alt chip să nu-ți fie teamă. Vâltoarea antinomiilor, iraționalul, asimetricul, uimitorul, plus diverșii curenți subterani asediază și descumpănesc. Scepticul din Despărțire se îndepărtează "pe vecie" de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
calea spre ea nu află drumul înapoi; Cel care-n casă a pătruns mereu rămîne-n întuneric. Se ospătează cu țărînă și glodul este hrana sa; Acolo nu mai e lumină și toți sălășluiesc în beznă; Ca păsările se-nveșmîntă, avînd, în loc de straie, aripi Și huzurește pe zăvoare și pe canatul ușii, colbul.... Zeița Iștar, orgolioasă și neînfricată, ca orice divinitate stăpînitoare care vine „de sus”, amenință că distruge porțile dacă nu i se deschide. Conflictul între zei (plan manifest „vizibil”), tărîmuri și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a mai venit spre-asină; Pe uliță nici omul n-a mai oprit femeia; Dormea bărbatul singur în odaie; Dormea soția singură în cotlonul ei (...) Vizir, de zei slăviți, Papsukkal își înclinase chipul său,/ Iar fața îi era posomorîtă. Purta cernite straie și păr lung. Plîngînd s-a dus Papsukkal la Sin, al său părinte, Vărsă lacrimi și-n fața lui Eà, regele: - Iștar, plecată-n Lumea-de-apoi, n-a mai venit. De cînd a coborît Iștar în Țara-fără-cale-ntoarsă, Pe junci n-a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
păstorului carpatic, devenite fluier și botă). Ca și în cazul lui Orfeu, accesul în lumea subpămînteană era permis celor vii cu condiția respectării unor convenții. Ghilgameș îl sfătuiește pe prietenul său să se supună următoarelor „porunci”: „Nu cumva să îmbraci straie curate, căci (răposații) îți vor striga cuvinte dușmănoase, de parcă ai fi străin de ei. Nu cumva să te ungi cu oloi bun dintr-un vas, căci mireasma lui îi va strînge-n jurul tău. Nu cumva să-ți lași arcul jos
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mintea-și ascuțea Și-obrajii îi simțea cum i s-aprind. Domol, pe urmă, își întinse mîna, Și, mîngîindu-și lîna trupului, Ca oamenii și-o unse cu ulei, Tînjind și el ca să le fie asemeni. Iar cînd, apoi, se-nvesmîntă în straie, Se-nfățișă la chip ca un bărbat. Era un semn de trecere de la viața de pădure la aceea de plugar și de orășean. La romani, laptele deja nu mai avea căutare, iar untul „era disprețuit ca o hrană pentru barbari
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
păgubit”, se realizează credibil doar sub semnul convenției poetice. Omul și-a găsit sfîrșitul într-o păpastie fioroasă, în desăvîrșită părăsire, sfîșiat de vietăți ale pădurii. Priveliște dezolantă: „Avînd buna încredințare de ce putea fi acolo, Vitoria își adună cu palmele straiul în poala din față și-și dădu drumul alunecuș pe urmele băiatului. Cu tîmplele vîjîind răzbi în frîntura de mal, în lătratul ascuțit și întărîtat al cîinelui. Gheorghiță svîcnea în plîns cu ochii acoperiți de cotul drept înălțat la frunte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
două extreme sau cel puțin cei doi poli de care am putea lega, pe de o parte, numele lui Tertulian și al Sfântului Bernard, iar de cealaltă parte pe al lui Ioan Damaschinul și Loyola. Austeritatea cisterciană, vitraliile monocrome și straiul alb, și flamboaiantul gotic (a se vedea, în post-baroc, excesul churrigueresc). Între cele două, există o dublă și permanentă postulare. Să fie ținut erosul sub supraveghere fie și să nu se cedeze ispitei trupești. Dar nici să nu se rupă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]