1,494 matches
-
copilele tale sălbatice, și vrednicia războinicilor fiii tăi, și, deasupra piscurilor tale, adâncimile străvezii ale azurului, și glasul pururi înoit al furtunii, fie că mugește pe piscuri, fie că tună în prăpăstii, tunet deșteptând și chemând alt tunet ca glasul străjilor în puterea nopții... Sălbatice sunt semințiile acestor sălbatice prăpăstii. În luptă se nasc, pentru lupte cresc. Copilul întră în viață luptând; războinicul își isprăvește datoria luptând. Copilul, chiar copilul nu cunoaște mila. Credincioasă e prietinia, dar mai credincioasă răzbunarea: Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o Caucaz, Și sălbaticile tale copile Și vrednicii războinici, fiii tăi, Și asupra țancurilor tale Azurul înălțimei străvezie Și glasul pururi înoit Al groaznicei furtuni Care mugește-n piscuri Ori sparge tunete-n prăpăstii, Genunea pe genune chemând, Ca glasul străjilor pe metereze În nopțile de spaimă. Acolo dragoste și ură Sunt deopotrivă fără de măsură. Participare efectivă la 1918, la biruința republicii tinere sovietice împotriva intervenționiștilor. Conducător al armatei revoluționare, constructor practic cu Lenin al primului stat socialist din lume, Stalin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
atunci și vorbește despre eres și ignoranță și despre prostiile babelor. Cum? zice baba înțepată. Asta-i prostie. Doar așa am apucat din bătrâni, și slavă Domnului, am niște feciori să nu le fie de deochi, iaca unu-i de strajă, ia uită-te la el, îi de două ori cât d-ta, să nu-ți fie cu supărare nu-i sfrijit și cu picioarele ca fusele cum sunt alții nu vă fie cu bănat, crescuți în puf și înțărcați după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
așezat tabăra lângă târgul Romani-Vasar, pe care aceia îl traduc „Târgul Roman”; acesta are întărituri din lemn, înzestrate cu val și cu șanț; îl scaldă râul Sereth; la malul lui se află o cetățuie de lemn, întărită mai mult cu straja ei, decât prin arta „militară”. Dlugosz scria și el că regele, ieșind din munți, a mers pe la Bacău - Târgul Romanului și Neamț. A ars tot ce a întâlnit în cale și a ucis „fără nici o cruțare pentru nicio vârstă, stare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au fugit cu ei dincolo de munți”. Din scrisoarea lui Pannonius aflăm cum a început bătălia: „Atunci acel Ștefan Voievod, de cu noapte, pe la somnul dintâi, a năvălit un iureș aprig peste oastea Domnului Rege, astfel că Husarii care lucrau în străjile dinafară, din patru părți, de-abia dacă au putut da de știre înlăuntru. Siculii (secuii) care păzeau căile târgului, de asemenea, din patru părți, nu au putut să facă față iureșului Valahilor, ci mulți dintre ei au fost uciși și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
i le lăsase soția, și așa a dat, din întâmplare, peste 12.000 de români, care aveau de gând să năvălească înainte de miezul nopții și să-i măcelărească pe unguri. Regele nu l-a crezut, l-a dat pe mâna străjilor, și, deși nu mâncase, s-a ridicat de la masă și „îi strânge de îndată pe toți Optimații, Sutașii și Comandanții călărimii, le povestește primejdia ce-i amenința dinspre dușman (și) le poruncește să ia armele pe ascuns, rânduiește străji în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mâna străjilor, și, deși nu mâncase, s-a ridicat de la masă și „îi strânge de îndată pe toți Optimații, Sutașii și Comandanții călărimii, le povestește primejdia ce-i amenința dinspre dușman (și) le poruncește să ia armele pe ascuns, rânduiește străji în cetate pe toate căile și la toate porțile, (iar) la intrările pieții așează cohortele pretoriene. Dinaintea gazdei sale el rânduiește două sute de veterani, și aceștia cu arme grele, ca să primească iureșul dușmanilor dinspre cele două ulițe care se întâlnesc
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
strategice a Moldovei: „Nu vreau să mai spui cât de folositoare este pentru treburile creștine această țărișoară a mea; socotesc că este de prisos, fiindcă lucrul e prea vădit, că ea este seraiul Țării Ungurești și al Poloniei și este straja acestor două crăii. Afară de asta, pentru că turcul s-a împiedicat de mal, mulți creștini au rămas în liniște de patru ani”. Domnul cerea sprijin promițând că orice ajutor sau dar i se va trimite, el îl va răsplăti înzecit. Era
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cea pe care venise spre Suceava. În Letopisețul lui Ștefan cel Mare se arată că armata polonă a venit până la Coțmani și de acolo, leșii „au năvălit la Șipinți. Iar între timp, domnul Ștefan voievod a întărit și orânduit o strajă și i-a trimis împotriva leșilor la vadul de la târgul Cernăuților, pe râul Prut”. După care în Letopiseț, se spune că polonii au venit asupra cetății Suceava. De curând, însă, a apărut un studiu prin care se demonstrează că regele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
egumenului un postav și jumătate de stofă cenușie. Mânăstirea de la Bohotin era trecută sub oblăduirea mânăstirii Bistrița. La 12 iulie 1415, domnul dăruia mânăstirii satul lui Opriș de pe Chivejdi (Cuejdi), uric cu tot venitul, de la mic la mare și cu straja. Cu această ocazie, Oană vornicul dă mânăstirii satul unde au fost vătămani Maxim și Voinea. Ion Jumătate dăruie mânăstirii satul său de pe Cracău și satul Caucelești. Boierul Negru dăruise satul unde este curtea lui, anume Gâdinți și satele pe Racova
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Mare le dăruia fraților Malușcă și Neica și fraților lor, pe de o parte, și lui Drăguș Râzan, pe de alta, ca să-și facă sat. Dania este făcută “pentru (dreapta și credincioasa) lor slujbă către noi și ca să fie în straje împotriva tătarilor, așa precum au fost până acum, fiind din ceata boierului nostru Gangur”. Pentru Ioan Bogdan, documentul respectiv reprezintă “prima mențiune documentară despre cetele războinice ale boierilor moldoveni”. Așadar, Moldova secolului al XV-lea avea o oaste tipic feudală
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan dogelui Veneției următorul pasaj: „Nu vreau să mai spun cât de folositoare este pentru trebile creștinești țărișoara mea; socot că e de prisos pentru că lucrul e prea vădit, că este seraiul (cetatea) Țării Ungurești și al Poloniei și este straja acestor două crăii”. Dar, P. P. Panaitescu consideră că domnul se înșela, atunci când afirma că prin Moldova „urma să treacă năvălirea otomană”. În realitate, „nu prin Moldova, nu prin Țara Românească au trecut turcii când au cucerit Ungaria”, după lupta
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lor. În Moldova nu au existat asemenea castele, singurul care stăpânea cetăți, în stare să reziste asediului unor armate străine, era domnul. Erau cetățile de pe malul Nistrului, Hotin, Soroca, Tighina și Cetatea Albă. Domnul ridică cetatea de la Orhei, punct de strajă care să împiedice o năvală a tătarilor. Apoi erau cetățile din interiorul țării, Cetatea Neamțului, cetatea Romanului, cetatea Crăciuna și cea mai importantă dintre ele, cetatea Sucevei, reședința domnului. Ceea ce îi conferea domnului o putere specială era funcția de comandant
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-l lăsase moale, ca nici să poată îmbla, necum să se bată cu ăi trei feciori ai ei”. Numele eroului, cu varianta Țugulea, pare să vină de la forma regională de alint „țugu, țugu, țugulaș”, dar și de la sensul atestat în Straja, Suceava: „om prost”. În primul caz, afecțiunea vine din partea instanței narative, care are o cunoaștere superioară a protagonistului, în cel de-al doilea, personajul apare marcat de disimularea în mediul social. Resursele fizice pierdute sunt întotdeauna recuperabile în basme și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se va răzbuna cerbul: „Cerb când se sculară/ Și se scuturară/ Și se blăstămar’:/ - Săgeatămbrodată,/ Vedea-te-aș uscată/ În cui atârnat/ Tu ce n-ai venit-u/ Trăsnind, fulgerând,/ Mii de veste-m dând,/ Ca să mă trezesc-u/ Să mă străjuiesc-u/ Straja din trei părți?” (BerezeniVaslui). Săgeata devine „armă magică” și forța ei rezidă în faptul că „este un simbol al schimbului dintre cer și pământ” ce semnifică „depășirea condițiilor normale”. Sugestia evoluției inițiatice e clară prin identificarea cu vânatul ca simbol
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la finele procesului ontologic ei vor acționa unitar și relația strânsă dintre ei îi va arăta ca o singură entitate. O altă formă pronominală neobișnuită dezvoltă și un complement intern, interacționând cu nivelul sintactic: „Ca să mă trezesc-u/ Să mă străjuiesc-u/ Straja din trei părți?”. A se străjui implică o stare de veghe acută, ce conștientizează pericolul asupra entității proprii. Reluarea ideii prin complementul intern accentuează obsesiv nevoia de ocrotire, dublată de tragismul eșuării. Stilistica verbului are funcția unei chei de boltă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
324.140 de lei din care școala a primit 8.600 lei. Mai mult pentru repararea școlii păstorite de Gh. Rădășanu s-au alocat alți 3.070 de lei în 193656. În 1936 s-a integrat structurilor organizației pentru tineret Straja Țării. Deși naționalistă și cu un ascuns scop politicianist, organizația străjerească a avut succes atât în rândul învățătorilor cât și în cel al elevilor. În fiecare școală a fost creat un stol de străjeri iar județul Baia a organizat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
la congresele internaționale de geografie, în locul Reginei Maria[38]. Iată ce însamnă să fii om și nu o nulitate. Când era Străjăria în mare cinste în Țara noastră, Domnul profesor universitar Simion Mehedinți a scris o carte intitulată: "Învățătorul și Straja Țării". Și din 40.000 de învățători din Țara întreaga, că era și Basarabia, cu țara noastră la un loc pomenește numai de trei. 1) De Neculai Stoleriu [39] învățător absolvent din 1898 de loc din satul Călinești comuna Bucecea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
10 mai 1926 a fost și la școala din Bogata și a vorbit cu soția mea Eugenia, eu nefiind acasă ci la Moldova la prins pește că era Moldova f. mare și tulburare. El a scris o carte: "Învățătorul în Straja Țărei", și din 40 000 de învățători pomenește numai trei: Bădița Alexandru Gh. Vasiliu de la Tătăruși mare folclorist și cu fluerul în trăistuța de la șold, de Neculai Stoleriu cel îmbrăcat național din com. Baea și de bădița Ghiorghe N. Rădășanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
8; 88 Ibidem, din 1-15 mai 1931, p.7; 89 Ibidem, din 1-30 iunie 1932, p.7; 90 din discursul unui învățător la congresul de la Urlați Prahova, din 1927, apud Irina Livezeanu, op. cit. p.225; 91 S. Mehedinți, Învățători în Straja Țării, București, 1936, p.24; 92 A.N.S. Fond Inspectoratul școlar Baia, 2/1929, f.50; 93 Mihail Sadoveanu, Anii de ucenicie, București, 1944 p.20; 94 "Zorii noi", din 24 mai 1973, p.7; 95 V. Uglea, op.cit. p.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
s-au petrecut... Iar apoi, cum bine știm, Iosif și Nicodim De pe Cruce L-au luat În giulgi nou L-au Înfășurat Trupul mort al Lui Iisus Și-n mormânt nou L-au pus Sâmbătă au pecetluit, Și au pus strajă de păzit! ............... Duminică În zori de zi Au venit Sfintele femei Cu mir scump neprețuit Ca să ungă... Trupul Lui Iisus! Dar acolo la mormânt, Trupul nu L-au mai găsit Un Înger vestea: Iisus - A - Înviat! a Înviat! Cu adevărat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Și plângea de mila lor. Că bat a lor Păstor! Greu au ajuns, Pe Golgota sus. De haine L-au dezbrăcat Și la sorți le-a dat. Pe Cruce L-au pironit, Ca să fie Răstignit! Răstignit și Îngropat Au pus strajă Și-au vegheat. Straja a strigat: Că-i Dumnezeu Adevărat! Mironosițele când s-au dus Să ungă trupul Lui Iisus, Mormântul gol au aflat Un Înger a strigat: Iisus Hristos A Înviat. Bucurie mare-avem De doua mii de ani serbăm
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
lor. Că bat a lor Păstor! Greu au ajuns, Pe Golgota sus. De haine L-au dezbrăcat Și la sorți le-a dat. Pe Cruce L-au pironit, Ca să fie Răstignit! Răstignit și Îngropat Au pus strajă Și-au vegheat. Straja a strigat: Că-i Dumnezeu Adevărat! Mironosițele când s-au dus Să ungă trupul Lui Iisus, Mormântul gol au aflat Un Înger a strigat: Iisus Hristos A Înviat. Bucurie mare-avem De doua mii de ani serbăm Și cu mult drag
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
voi El a Răbdat! Așa Maica cuvânta, Rănile-i săruta, Și cu lacrimi amare L-a dat pentru Îngropare Și L-a dat pe Iisus Într-un mormânt nou L-au pus! Cu piatră L-au Întărit Și-au pus strajă de păzit Toată inima Creștină Astăzi plânge și suspină Plânge moartea Lui Iisus Care-n mormânt nou a fost pus! (Aceste 3 poezii cu sfârșitul lumii, m-au pătruns adânc În inimă și suflet) Doamne, Împărate... Doamne Împărate Mult m-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
luni, Bogdan moare la Huși în 18 Avril, și se îngroapă cu întristarea țării la Putna, lăsând doi fii: pe Ștefan și pe Petru”. Nicolae Iorga sublinia că voievodul murise ca apărător al hotarelor țării: „Bogdan Vodă, care stătea de strajă, la Prut, la marginea codrului Tigheciului, în Huși, pe vremea când, în primăvara, roiau tătarii [...], murea tânăr în împrejurări care au rămas neștiute, în ziua de 17 aprilie 1517”. Totodată, marele istoric avea să scrie: „Se poate zice că acestor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]