4,124 matches
-
frați. * Voia - Viteaza! - să reîmplinească Cel Vis al Nemului din Veac, Voia cu sârg ca rana românească Să capete odată leac. * Purcese ea să soarbă Prutul, Văzând că-i slabă firea bărbătească, Dar moartea-i reteză avântul - Nălucă blestemată să strivească! * Ne iartă, tu regină a tărâmului-Cuvânt, Că noi, împleticindu-ne în ierburi, Nu prea ți-am fost aproape pe Pământ! Dar te-om cinsti acolo sus, în Ceruri. Gheorghe Pârlea Referință Bibliografică: O LACRIMĂ (IN MEMORIAM) / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare
O LACRIMĂ (IN MEMORIAM) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 by http://confluente.ro/O_lacrima_in_memoriam_gheorghe_parlea_1355343365.html [Corola-blog/BlogPost/365703_a_367032]
-
pierd în adâncurile nedeslușite Din formele săpate adânc În șuvoaiele care-ți curg din privire Ce se va alege atunci de miresme Sau de prutul trecut între vaduri O s-aflăm amândoi întinși peste pajiști Când o să stăm contopiți în aleanuri Striviți de îmbrățișări necontrolat Prinse în vărtejul abandonării totale Lasă-mă să trec de apele ce ne înconjoară Să pot ajunge la înălțimea fructului tău Golul din aripi să nu mă mai doară Depărtarea să o acopăr cu mâna întinsă Spre
BASARABEANCA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1458337032.html [Corola-blog/BlogPost/368911_a_370240]
-
-mă să trec de apele ce ne înconjoară Să pot ajunge la înălțimea fructului tău Golul din aripi să nu mă mai doară Depărtarea să o acopăr cu mâna întinsă Spre gândul tău de dorință învinsă Înnotând să ajung Dor strivit între patimi Gând Veșnic rămas între pleoape Neînchise când sărutăm Descătușarea noastră din ape dedicată BASARABIEI STRĂBUNE ! Am râs cu lacrimi când unele fete s-au regăsit în apele Prutului De anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: basarabeanca / Anghel Zamfir
BASARABEANCA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1458337032.html [Corola-blog/BlogPost/368911_a_370240]
-
pe iarba udă stârni-voi dans nebun de paparudă torcând în negrul nopții mlădiere adie voaluri dezvelindu-ți nurii ademenind poftiri de trup măiastru înveșmântată-n astre și albastru vârtej pierdut în freamătul pădurii mai rabd un dor si mă strivesc sub tine nuntire aspră ispitește zorii perdele dăruirii stau doar norii și-adormi sfârșită-n pat de nelumine *** de-mi fi-va dor de-mi fi-va dor o să mă tai în frunză să las să-mi curgă sângele-n
DORUL [PARTEA I] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1455692068.html [Corola-blog/BlogPost/384027_a_385356]
-
ziua sub mantia ei de stele...” Revelațiile traumei existențiale coboară în textele scriitorului a cărui conștiință e dominată de suflul exilului; el este vlăguit de schizoidiile generate de barierele dintre culturile traversate, de mareele ce străbat civilizațiile confluente; el este strivit sub incongruențele umane ale celui secționat de legea disjungerii celor două lumi ca de o secanta ce separă două jumătăți ce nu se mai regăsesc. Misterul acestei sciziuni dureroase se regăsește, ca un cod de decriptare, la pagina 33 (poate
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 by http://confluente.ro/Un_imaginar_artistic_original_semnat_de_ion_caragea.html [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]
-
Sonnenberg , publicat în Ediția nr. 1766 din 01 noiembrie 2015. „Trăim în miezul unui ev aprins” a fost un refren obsedant, care ne-a bombardat timpanele în urmă cu un sfert de veac. Motto-ul acesta revine ciclic în actualitate, strivindu-ne sub călcâiul eternei confruntări dintre est și vest, dintre sus și jos, dintre mare și mai mare. Încercați să-l rostiți cu voce tare, relaxat. Nu veți reuși. E un enunț poticnit, sună bolovănos, șuierat printre dinți, sacadat, întrerupt
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG by http://confluente.ro/articole/gabriela_c%C4%83lu%C5%A3iu_sonnenberg/canal [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
-n stradă și să se pronunțe împotriva ... Citește mai mult „Trăim în miezul unui ev aprins” a fost un refren obsedant, care ne-a bombardat timpanele în urmă cu un sfert de veac. Motto-ul acesta revine ciclic în actualitate, strivindu-ne sub călcâiul eternei confruntări dintre est și vest, dintre sus și jos, dintre mare și mai mare.Încercați să-l rostiți cu voce tare, relaxat. Nu veți reuși. E un enunț poticnit, sună bolovănos, șuierat printre dinți, sacadat, întrerupt
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG by http://confluente.ro/articole/gabriela_c%C4%83lu%C5%A3iu_sonnenberg/canal [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
mari cît un templu în straie albe prin cartea lui Milan Ryzl, numai fantomelor tale lăuntrice le sînt de ajuns zilele gîndului într-o selvă obscură și solitară din care creșteau pietre și aripi bătute în cuie, semnale de alarmă strivite fără motiv sub flecurile pantofilor de antilopă, autohtoni desigur altor timpuri. Închid ochii, așa de frig îmi e cîteodată prin orele morții. Referință Bibliografică: Lectio divina / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1034, Anul III, 30 octombrie
LECTIO DIVINA de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Lectio_divina_luminita_cristina_petcu_1383127220.html [Corola-blog/BlogPost/357533_a_358862]
-
și Mirabela au cântat împreună, atât de frumos încât clipele s-au preschimbat în pilitură de fier încremenită în clepsidră de magnetul muzicii. Dorul de dragoste pare smuls, în versurile cântate de Fuego și Mirabela, din Iliada iar singurătatea e strivită în facsimil, între brațele unei îmbrățișări pe care e gravat sărutul. Cuvintele cântecului celor doi artiști sunt poem, iar melodia are o scară urcată la cer, pe care, urcând, se eliberează de orice sens inutil, de orice sunet fără lumină
FUEGO ŞI MIRABELA, CONTRA CE PARE, FĂRĂ SĂ FIE, MUZICĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_fuego_si_m_aurel_v_zgheran_1368362880.html [Corola-blog/BlogPost/354858_a_356187]
-
Iorga și George Coșbuc sunt prezentate într-o formulă modernă, esențializate, toate acestea fiind conexate personalității lui Gib Mihăescu. Interesant în această secțiune a cărții sunt explicațiile tânărului Mihăescu privind eșecul său la studii în Râmnicu Vâlcea. „Eu mă simt strivit de viața cazonă din școli. Cărțile sunt osificate, fară o înțelegere față de fenomenele pe care încearcă să le explice, iar profesorii ne obligă să învățăm pe dinafară, fără nicio logică lecțiile. Manualele de matematici sunt niște instrumente de tortură. Cărțile
AL.FLORIN ȚENE-LA BRAȚ CU ANDROMEDA, CRONICĂ DE DR.DIN PETRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1457589607.html [Corola-blog/BlogPost/363405_a_364734]
-
inevitabilul se produce și mirabila sămânță de la care așteptam rodire, se transformă pe neașteptate în fum: „Surâd și plâng adânc în suferința-mi,/ Am un volum de versuri lângă mine,/ Uitând de viață și uitând de tine,/ Doresc să mor, strivită-n pocăința-mi.// De-ai trece-n drum pe lângă mine-odată,/ Nu te-aș mai recunoaște nici la față,/ Căci sufletul mi-e în noroi și-n ceață,/ Și n-aș mai vrea să te privesc vreodată.// Tu sufletu-mi l-
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_sonetul_alexandrinei_georgeta_resteman_1357817287.html [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
academicianul HORAȚIU IOANIȚOAIA se stingea anonim, așa cum a și trăit, de altfel, cu trupul acoperit de propiul sânge și de mantia friguroasă a iernii, pe caldarâmul trecerii de pe un trotuar pe altul din apropierea stației bucureștene de metrou „Constantin Brâncoveanu”. Fusese strivit mișelește de roțile ucigașe ale unui șofer inconștient. Destinul nu a mai avut, se pare, în acea secundă, pentru ilustrul geolog nicio urmă de suflet... P.S. Am scris acest text în memoria celor șapte ani, care se vor împlini anul
MATEMATICA UNEI SECUNDE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_1399818473.html [Corola-blog/BlogPost/350701_a_352030]
-
Ediția nr. 829 din 08 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-e dor de tine mama, ca și ție. Departele ne-apas-acum pe toți. Aici, pământul nu miroase-a glie Iar tu îți plângi privirea către porți. Nu plânge, mama, nu strivi tăcerea, Cu plânsul, depărtarea n-o scurtam. Ne-ai învățat de mici ce e durerea Si cat de grea e crucea ce-o purtăm. Și o purtăm, chiar dacă ne desparte, Spre ziua-n care vom fi iarăși toți, Departele va
NU PLÂNGE, MAMĂ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Nu_plange_mama_marin_bunget_1365444551.html [Corola-blog/BlogPost/345742_a_347071]
-
emailuri de mare valoare. Regele miza pe o anumită impresie ce o va produce acest ambient asupra țarului despre care el avea impresia că este un fel de nobil de țară, așa mai prostuț și, în consecință, foarte măgulit, adică strivit pur și simplu, de primirea fastuoasă făcută de un rege coborâtor din marele Hugo Capet. Împăratul primi invitația o citi cu destulă scârbă, avea lucruri mult mai importante de făcut totuși, deoarece nobilele doamne ale regatului nu mai pridideau cu
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1441701037.html [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând toate acestea, făcu... FEMEIA.”( Poveste indiană) Din cele mai vechi timpuri până în pragul creștin FEMEIA, n-a prea fost deloc privită ca chip divin, ca una din marile minuni ale Creației ci, cel mai adesea strivită de grosolonia și grația percepției de către casta, clanul religiozității sau al culturii epocilor respective. Dacă, în rândul neamurilor politeiste, FEMEIA era net inferioară bărbatului, indiferent pe ce scară socială se situau ambii, afară de clasa aristocrată, existau totuși două excepții situate
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1457442926.html [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
la ziua-n care pe aripa-i splendidă va găzdui un soare ursit de curcubeie și alintat de-o boare n-a pregetat să deie sărut gingaș pe-o floare dar tulburând înaltul un șturlubatic vânt i-a risipit cobaltul strivindu-l de pământ se trece vântul famen și-n urma lui tresare pătată fin de galben o prea gingașă floare *** Referință Bibliografică: s-a prăvălit o umbră / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1584, Anul V, 03
S-A PRĂVĂLIT O UMBRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1430633468.html [Corola-blog/BlogPost/379777_a_381106]
-
E vorba de acea „singurătate în doi”, singurătate-mpreună, „străinătate” (cu sens de înstrăinare) eminesciană cu care se confruntă omul zilelor noastre. De aceea, omul caută un loc unde să simtă el însuși. E greu de găsit. Peste tot, îl strivește aglomerația. Nici un loc liber de visat, de contemplat, de trăit cu propriile gânduri. Însă, Poezia poate fi acel loc de taină, este construit din jind peste jind, din acel dor-fără-sațiu, cum genial s-a exprimat Emil Botta. Împlinirea, saturația, nu
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Lumea_vazuta_prin_cel_de_al_cezarina_adamescu_1367267094.html [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
fir și-l prindeam între dinți privind cerul imens albastru uneori cu nori albi. Pentru câteva clipe închideam ochii și vocea ei caldă prindea conturul florii de mac și ce firav se unduia deasupra mea. Credeam că mi se va strivi de ochi și deschideam iar genele spre albastru imens. Întrebam cerul dacă nu cumva el are vocea verde și căldura roșie a florii ce urca și cobora ca un zmeu deasupra mea. Odată am zis că o să presez o floare
POTECA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Poteca_radu_liviu_dan_1382298921.html [Corola-blog/BlogPost/352482_a_353811]
-
atinge cald pe suflet, Și jucându-mă cu el, Nu aud al lumii plânset. Cânt când cei de lângă mine, Ieri prieteni, azi dușmani, Îmi lovesc cu disperare Truda inimii de ani. Cânt când stând în rugăciune, Greu genunchii mi-i strivesc. Și gândesc că între îngeri, Domnul Sfânt am să-l privesc. Cânt când mă apucă dorul De-al copilăriei vis, Cânt cu al tataii fluier, Cântece din Paradis. Cânt când puiul meu zâmbește, Când dureri i-apasă trupul, Căci în
CÂNT CÂND PLÂNG de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1473772369.html [Corola-blog/BlogPost/373909_a_375238]
-
vrut să te chem într-o noapte fără lună și stele doar ochii tăi să-mi lumineze drumul și mâinile tale să alunece lin pe trupul meu respirația ta adiere de vânt să-mi aducă răcoarea, gura ta, să-mi strivească buzele în mii de săruturi gâtul tău alb să-l cuprind în palme și trupul tău să cadă pradă trupului meu. Pentru o noapte să fim pe rând amândoi prădător și pradă. Îți fierb rădăcinile iubito, Îți fierb rădăcinile iubito
AŞ FI VRUT SĂ TE CHEM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/As_fi_vrut_sa_te_chem.html [Corola-blog/BlogPost/348154_a_349483]
-
Toți alergau spre tranvaie sau autobuze ferindu-se de ploaie.El a luat-o la pas pe viaduct, privind blocurile din depărtare, ce se profilau prin ceața stropilor, ca niște monștri care se apropiau agresiv de el, hotărâți să-l strivească sub tonele lor de beton. Iar ploaia asta îi biciuia sufletul și i-l spăla de gândurile otrăvite, dizolvându-le. A ajuns acasă ciuciulete, tremurând de-i scăpărau fălcile. Apartamentul era pustiu. Dora, la serviciu și copiii la școală. A
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1431286875.html [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
la sânul lunii despletite Lumini și umbre ce frământă lutul Cărări de timp, destinele-ncâlcite În trena “doamnei” cu ciulini la poale ... Și-atât-amar de ceață ne inundă Iluzii seci și temeri abisale Rânjind, dureri mocnite stau la pândă Dar le strivim, e viața doar ... osândă Cu visele-nnodate-n lacrimi pure. Nu ne-nrobi-n tristeți, lună flămândă, Noiembrie, aripi de toamnă sure ... Limassol, Cipru 5 noiembrie 2012 Iubite, tu n-auzi cum strigă bruma? Iubite, tu n-auzi cum strigă bruma Cum
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_lirica_autumnala_2_georgeta_resteman_1354535919.html [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
trist-a clipelor durute Ești rug aprins pe care ard speranțe Și-n palme porți timid cenuși de vise E toamnă-n noi și-atâtea discrepanțe Se-ascund în colbul filelor nescrise. Când treci hoinar, cu pașii grei de brumă Strivind sub tălpi covor de frunze moarte Vânări de vânt, dorinți cioplite-n humă Croiește-ți visu-ntr-un crâmpei de carte Alungă frig și plumb și neguri dese Așterne dor pe strune de vioară Iubire-n muguri de lumină țese E toamnă
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_lirica_autumnala_2_georgeta_resteman_1354535919.html [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
mea și-a ta Doinește-a jale lutu-n pragul iernii Cenușa geme-n umbre de vecernii Doar noi, iubind mereu vom învia. Limassol, Cipru 22 noiembrie 2012 Și înc-o toamnă trece... Se stinge-n cețuri dese înc-o toamnă Cu noi striviți sub ruginiu de frunze... Ne lași mai triști și-nsigurați iar, doamnă, Porți vântu-n plete, bruma ți-e pe buze. Ne lași tăcuți trudind pe brațul iernii Cu promoroacă-n suflet și pe gene Privi-vom iar cum se adapă cerbii
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_lirica_autumnala_2_georgeta_resteman_1354535919.html [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
dragi ai mei, Și amândoi să-ntoarcem clepsidra nemuririi. M-am logodit cu Dorul, ce doina zămislește Și-n cântec viața-ntreagă am petrecut doinind, Iar Dorul ca un frate m-a tot urmat orbește, Am plâns cu el alături , strivită la pământ. M-am logodit cu Câmpul, cel dătător de viață, Iar grâul mi-a fost pâinea , ce m-a hrănit mereu, Din maci am luat iubirea, credința-n Dumnezeu, Din verdele câmpiei mi-am împletit speranță. M-am logodit
M-AM LOGODIT CU VIAȚA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1474035206.html [Corola-blog/BlogPost/373932_a_375261]