1,313 matches
-
jurnale în manuscris, presă antebelică, mărturia celor care mai puteau povesti, a pus în joc întreaga ei forță, perseverență, intuiție omenească pentru a ajunge cât mai aproape de o imagine reală a lumii noastre. De atâtea ori priveam în jur cu stupoare, durere și revoltă - ori cel puțin calmă curiozitate, măsurând împreună lucrurile, ca într-un fel de triangulare. A discuta, a înțelege un teren confuz. După 1989 Gabriela, așa cum știe toată lumea, și-a pus ani de zile toată pasiunea și talentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
le petit nègre, zise Carmen, care, în fond, e tot o franțuzească. — Ba chiar, în calitatea dumneavoastră de prof de francă, lingua franca ar fi, la rându-i, o frumoasă performanță. Pe fața lui Vasile Elisav, se citea o indicibilă stupoare. Ceea ce o făcu pe Nora să pluseze: — Borges, ultracivilizatul Borges, dom profesor, a persiflat, fără maliție, pe cât cred, un oarecare idiom tribal. Nu m-ar suprinde, a afirmat argentinianul, ca predării, în școlile noastre, a latinei să-i ia locul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
zis, nu se vor supăra că abuzasem de încrederea lor. Mă prostisem, da, ăsta era cuvântul, ca să mai treacă timpul. Domnul Andrei își încrețise pielea de șopârlă a obrazului într-o grimasă pe care nu știam cum s-o interpretez: stupoare? neîncredere? Dodo își frământa degetele lungi, osoase, îmbătrînite. Dominic stătea solemn și ridicol. Anton părea să nu fi auzit nimic. Mopsul își freca întruna cu palma părul aspru, scurt, și mă cerceta bănuitor. Călugărul trăgea de fularul care-i atârna
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dispoziția primului secretar am fost scos afară pentru că nu mă duc acolo unde mă trimite partidul. Și văzând până la urmă că nu găsesc serviciu, a trebuit să mă prezint, mai ales că trebuia să completez buletine, și le eliberam. Dar stupoare, când m-am prezentat la miliția județeană se afla la comandă locțiitorul șșefului de județ , căpitan Primejdie Radu, care citind decizia de încadrare, văzând că au trecut câteva luni, mi-a zis că nu mai e valabilă încadrarea. Auzind acest
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
să văd cine e și dau cu ochii de A.N. Zice că venea să mă roage ceva și i-am răspuns: ,, bine te ascult dar ia tu secera și taie iarba cât mă întrebi și îți răspund’’. Și cu stupoare îmi cere să-l ajut să scoată cazier curat că vrea să-și cumpere armă de vânătoare. I-am răspuns că eu sunt la penșie și din câte știu nu are dreptul, dar văzând că inșistă i-am spus să
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
probelor a fost nevoit să-și recunoască fapta. Fiind introdus în arest, s-a cerut la wc și prin vizor, cum era ordinul, a fost urmărit de subofițeri să vadă ce face,dacă nu cumva încearcă să se sinucidă. Și stupoare. A observat că arestatul făcea cocoloașe din materia fecală și le mânca. Așadar, bănuitul era bolnav psihic. Fiind dus la o expertiză medico-legală, s-a stabilit că într-adevăr, era bolnav psihic dar era psihopat responsabil penal, având în vedere
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
dintre cuceritori și cuceriți. Ulterior, procedura s-a generalizat: mita, aflată la baza relației dintre seniori și servii acestora, a devenit și fundamentul relațiilor dintre cei aflați sub ocupație, astfel încât, foarte curând, un observator străin ar fi putut constata cu stupoare că profilul multor români include amestecuri bizare de principii înalte și de ticuri abjecte, de rectitudine și de abdicare de la etica elementară. Mai concret, a oferi bani sau bunuri (ceea ce îndeobște numim, în expresia neaoșă, "plocon") în schimbul unor servicii pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Minute în șir se scurg până când ea se lasă convinsă să ridice brațul în sus. Camera insistă, iar timpul pare suspendat aici, pe umbra fină sub care se ghicește rotunjimea sânului spre care se îndreaptă acum pensula. Mă întreb, cu stupoare, cine, la noi, ar considera dezvăluirea adânciturii dintre sâni sau plutirea fără sfârșit deasupra pufului de la subsuoară momente culminante ale unui show erotic. Cerințele bărbatului devin tot mai insistente și mai stranii. Iat-o îmbrăcată într-o cămășuță albă dantelată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fată la bărbatul de vis, "înălțimea" nasului se clasează pe o redutabilă poziție secundă. La lecțiile de ceremonie a ceaiului, unde fiecare gest și fiecare plasare a obiectelor în spațiu sunt calculate la milimetru, aflu de la profesoara mea, cu aceeași stupoare care nu vrea să intre în rutină, că genunchii practicantului așezat, bineînțeles, în poziția tradițională, în fața ceainicului trebuie rânduiți chiar la marginea liniei acoperite cu stofă ce separă dreptunghiurile de tatami, dar că eu, având în vedere lungimea picioarelor mele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
deja cererea ei și îi punea o ștampilă și din acel moment ea avea o slujbă și o leafă, oricât de mică ar fi fost. Rezolvarea asta a venit exact la timpul potrivit pentru că, ajunsă acasă, avea să afle, cu stupoare, că bărbatul ei făcuse recurs, nu-i plăcea, probabil, să locuiască unde locuise în ultimele luni, într-o mansardă, și voia să se întoarcă în casa cu scară interioară împreună cu țigăncușa care îi era acum soție. Câștigase, mai târziu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dispăruse condiția contractului și acum toate nu depindeau iarăși decât de el. În unele momente era vesel, chiar surprinzător de vesel, de parcă s-ar fi bucurat că nu se mai rezolvă nimic și Ioana Sandi se uita la el cu stupoare. „Pentru Dumnezeu, ce te-ai mai apucat să faci?“, îl întreba. „Ai să vezi, ai să vezi, am să găsesc eu“, dar nu-i spunea nimic mai mult. Încă nu știa. A făcut ce-ar fi trebuit să facă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în ultimul act al piesei - „actul Paulinei”, așa cum am mai spus -, actul tuturor magiilor, al tuturor revenirilor la viață ale unor morți adevărați sau doar crezuți ca atare, al efectelor produse de prezența fantomelor; în sfârșit, actul în care „uluirea”, stupoarea chiar, ating apogeul. Este și apogeul întregii povești, poveste care o înlocuise treptat pe aceea începută de Mamillius în prima scenă din actul al doilea și rămasă neterminată: o poveste de iarnă, cu „duhuri și stafii”, cu arătări de speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ea avusese efectul înfricoșător al apariției unui spectru. Într-adevăr, scena a treia din actul al treilea este, pentru Alonso, o veritabilă scenă cu fantome. Scena întoarcerii fantomei lui Prospero, pe care îl crezuse mort. Un amestec de fascinație, uluire, stupoare, frică îngrozitoare - aceasta este starea regelui (ce se căiește acum) în fața „miracolului” la care asistă, când valurile par să vorbească cu vocea lui Prospero, iar vântul să-i rostească numele, care-i amintește lui Alonso de complicitatea lui cu uzurpatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Șase personaje în căutarea unui autor, bunăoară. Sosirea neașteptată a celor șase personaje seamănă mai întâi o teribilă derută în rândul actorilor, confruntați dintr-odată cu apariția - într-o lumină spectrală, ireală - a Tatălui și a Mamei. După un moment de stupoare, ei încep să aplaude însă, convinși că e vorba despre o simplă glumă, despre o farsă nevinovată. De la șocul produs de straniile apariții se trece, așadar, la recunoașterea forței de iluzionare a teatrului și, mai apoi, la ideea unei mistificări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fost îmbrăcat într-un costum adecvat. Judecând după clienții pe care i-am avut în această primă zi a noului traseu, „turiștii“ par să fie aceiași vechi vagabonzi cărora le vindeam crenvurști și în centrul comercial. Într-o stare de stupoare cauzată de băuturi alcoolice, au rătăcit probabil până în Cartierul Francez și astfel, mintea senilă a lui Clyde i-a clasificat drept „turiști“. Mă întreb dacă Clyde a avut vreodată prilejul să-i vadă pe degenerații, ratații și neisprăviții care cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a casetei. Revenit la Iași, am mers la prof. Ioan Alexa, care a ascultat înregistrarea cu ochii plini de lacrimi și a propus ca această înregistrare să fie ascultată și la sediul Asociației “Pro Basarabia și Bucovina” din Iași. Aici, stupoare. Președinta, în loc să fie mișcată de starea măicuței Natalia, o stare jalnică și jenantă pentru neamul românesc, mă întreabă: Cine v-a plătit să mergeți la Taxobeni și cine v-a dat voie să o înregistrați pe Natalia Ilașcu?” Incredibil! Domnul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
a dorit ca părintele Vasile Petrache, de la biserica Sf. Nicolae, din Chișinău să fie cel care oficiază sfintele slujbe pentru măicuța Natalia Ilașcu. Tot ea vine însă cu vestea că părintele Petrache nu poate să participe. Aveam să aflăm cu stupoare, în dimineața zilei de 1 octombrie 1999, că părintele Vasile Petrache a decedat! O mare și irecuperabilă pierdere pentru toți bunii români din Basarabia și nu numai. Nimănui nu-i venea a crede că poate fi adevărat. Preotul care trebuia
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de intrare în Uniune a fost amânat. Cam asta a fost... Diferite aluzii, mai mult sau mai puțin grosiere, legate de originea mea, de comunitatea din care provin, s-au făcut și continuă să se mai facă în presă. Spre stupoarea mea, pornind tot de la naționalitate, unii fac aluzii că aș fi KGB-ist etc. Dom'le, rămâi blocat! Recent, pe această chestiune legată de originea mea a fabulat, scriind din străinătate, după ureche, bineînțeles, cine altul decât Luca Pițu. De la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
exterioare ei. Un eseist francez vorbea de o "păsărească de laborator". Nu s-a iscat oare o falie între, să zicem, un Thibaudet și, să zicem, un Jean Ricardou? Dintre ai noștri, Cioran, N. Steinhardt, Alexandru Paleologu au adnotat cu stupoare această "noutate" acest "jargon" intempestiv, nu doar în limbajul criticii dar și în cel al filosofiei, tot mai îndepărtat de problemele și de palpitul ființei, tot mai artificios. Un alt conflict al nostru cu durata este dat de apetența generaționistă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
află bastonul de laureat Nobel? De ce crezi că scriitorul "majoritar" român se simte frustrat că nu a primit premiul Nobel? Nu crezi că dacă vreunul, mai răsărit, l-ar fi primit, ar fi fost linșat de confrați? Am citit cu stupoare, într-un număr al revistei "22" de acum câțiva ani, răspunsurile lui Kjell Espmark, membru în Comitetul Nobel. Observa că, până în 1950, cred anul limită pentru care arhivele sunt deschise nici o instituție românească și nici un scriitor român nu au recomandat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lui 1997, și operatorul de telefonie mobilă Connex încheia, cu un succes nemaiauzit în business-ul românesc de până atunci, primul an de activitate, pe o piață emergentă. Într-una din ședințele de board la care participam, am auzit cu stupoare cum de câteva săptămâni, pe faxurile companiei, se înghesuiau în jur de o sută de CV-uri pe zi. M-am gândit că este din cauza seducției pe care noutatea domeniului o prezenta pentru tineri. În 1998, situația s-a "înrăutățit
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
spre Las Palmas - Casablanca, unde va încheia călătoria sa în jurul lumii. Scriam în urmă cu un an: „S-a descoperit cadavrul unei femei îngropate pe o colină de lângă Marsilia, carbonizată, făcută harcea-parcea; nici un act, nici un indiciu, nici o pistă; enigmă totală, stupoare, scepticism - cum scrie la carte. Pe urmă, a venit un amănunt - cum scrie Conan Doyle. În cazul acesta, dantura. Semnalmentele dentare ale victimei - singurele intacte - au fost transmise stomatologilor din regiune și s-a găsit unul care a zis: femeia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cruzime mentală.) Totuși, doamna nu a cedat și a cerut să i se dea explicații: de ce nu e cruzime mentală ceea ce dânsa numește așa? Ce paradis se ascunde în infernul din mintea acestei englezoaice!”. Agerpres: „Varșovia - 30 martie 1969. Cu stupoare au constatat gardienii grădinii zoologice din Wroctaw că un periculos șarpe provenind din America de Sud a dispărut din cușca sa. În urma unor cercetări intense, șarpele a fost descoperit în stomacul partenerei sale, care căpătase dimensiuni îngrijorătoare. Se pare că bietul soț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
domnul Chawla dădea ture în jurul clădirii, amețind polițiștii pentru că striga în dreptul fiecărei ferestre pe lângă care trecea în circuitele sale. Dacă ar fi șeful poliției, spunea el, Sampath ar fi chiar în clipa aceea printre ei, în starea lui obișnuită de stupoare vegetativă. Orașul specula din plin drama. Vecinii veneau regulat să afle vești și toți își declarau sus și tare sprijinul în drum spre piață și la întoarcere. În unele locuri există oameni tăcuți, ce rostesc cuvinte puține, dar în împrejurimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Îl băură pe tot și, în după-amiaza aceea, când urcară din nou, în copacul lui Sampath, unde se obișnuiseră să i se alăture pentru o mică siestă în jur de ora 3, se simțiră incapabile să atingă starea generală de stupoare care cuprindea ca o vrajă livada exact la momentul acela al zilei. Sampath se întinse amețit în patul lui de sfoară. Își ținea palmele în sus astfel ca umbra lor să se reflecte pe trunchiul iluminat din fața sa și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]