1,414 matches
-
unui context ce permite interpretarea motivelor reperate, v. Moise). În primele cărți(Vânătoarea regală, F), articularea mitului este realizată cu inteligență, piesele mozaicului inițial fiind folosite pentru realizarea unui nou puzzle prin care sunt luate în răspăr chiar structura mitică subiacentă și ascunsă a discursului ideologic, canonul oficial și codul moral-politic al vremii, dar în ultimele romane ale prozatorului(Ploile.., Împăratul...), insistența cu care mitul este folosit ca mijloc de discreditare a mitografiei partinice îl transformă într-o materie sterilă, retorica
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
o mare literatură, „îngropată”, într-un anume fel, de lectura exclusiv leninistă care-i fusese aplicată timp de mai multe decenii. Politic, era un act de mare curaj să relevi profunzimile și măreția literaturii ruse, într-o Românie ceaușistă care, subiacent, devenea tot mai antisovietică. Totodată, era de-a dreptul remarcabil să vorbești despre literatura rusă, eliberând-o însă de balastul lecturilor comuniste și punând-o în relație cu literatura universală, iar nu cu indicațiile staliniste de reconsiderare a clasicilor. Acest
O recuperare postumă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2653_a_3978]
-
umanitatea pe care o prizează sporadic, obiectiv, rezervîndu-și subiectivitatea pentru aura cromatică extraordinară cu care îi înzestrează evocarea. Rezultatul nu e atît o "comedie umană" cît una estetă, de forme și culori, de ritmuri și eufonii cu un fond moralist subiacent, precum o fabulă enormă a viziunii autorului, cu tîlcuri ale realului subînțelese. Sensul cel mai general și cel mai important îl reprezintă impactul dintre existența unui artist de excepțională vocație și mediul sufocant în care i-a fost dat a
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
Mastrocola, O barcă în pădure (Una barca nel bosco, Ugo Guanda, Editore, Parma, ajunsă la a șasea ediție în octombrie 2004), cîștigătoare a două premii: Campiello și Alassio Centolibri - Un autore per l'Europa 2004. Dacă luăm seama la "poezia" subiacentă din dedicația cărții, Tuturor celor care îndrăgesc insulele sau sînt, ei înșiși, o insulă, nu sîntem surprinși să o regăsim, de data aceasta explicit, neșteptat de dureros, abia în ultimele nouă pagini ale cărții, dialog mut, pe mare, în vechea
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
meritată, puține au darul să te încînte cu adevărat. Cauza nu e de căutat în felul în care le este întreținut prestigiul, ci în rețeta intelectuală care a stat la baza alcătuirii lor: etalarea unei erudiții fără prezența unei empatii subiacente. În cazul lor, senzația pe care o resimți e aceea că autorii nu și-au însoțit expresia pe care au dat-o ideilor cu o elementară emoție estetică, că așadar avem de-a face cu niște savanți care nu și-
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
Dimpotrivă, sunt calzi, mieroși și nu mai prididesc să folosească în articolele scrise apelativul "bunul meu prieten, Vladimir". Bunătatea aceasta insinuantă și evidentă, semănînd cu o dîră de dulceață căzută din besacteaua măgulirii interesate, e izbitor de transparentă în privința motivațiilor subiacente. Dacă ar fi să dau crezare tuturor celor care i-au declarat în public prietenia, nu pot defel să pricep cum de omul acesta continuă totuși să aibă atîția dușmani. Pe scurt, Vladimir Tismăneanu oferă imaginea paradoxală a unui intelectual
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
umani), Giorgio Caproni (Congedo del viaggiatore cerimonioso e altre prosopopee), Attilio Bertolucci (Viaggio d’inverno), Mario Luzi (Nel magma), Zanzotto (Beltà). Evident, convertirea la exprimarea directă a momentului, la colocvial, cu inerenta polifonie de glasuri, erau consecința tendinței, fie și subiacente, a momentului de a se apropia tot mai mult de realitate, dar și a noii raportări la referent: temele metafizice, abordate abstract, cedaseră terenul pînă și faptelor de cronică. Se renunțase hotărît la pretenția de a deține adevărul asupra existenței
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
rezultă din alipirea laborioasă a unor întâmplări nu numai terne, dar lipsite de conștiință cronologică proprie. Puse cap la cap și mimându-și coerența factuală, ele demonstrează, un pic prea ferm, pentru că așteptarea e îndelungată, existența unui tip de expresivitate subiacentă. Finalul abundă de asemenea mostre de virtuozitate matriceală: "Și, în fața catedralei Ștefan, când ceilalți voiau să urce sus, în vârf, și asta costa patru euro, și îi era rușine să ceară, a băgat mâna în buzunarul de la blugi și i-
Șah mat ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7638_a_8963]
-
înflorească în cele mai bune condiții, - un microcosm în descrierea căruia Duda își exercita la cel mai înalt nivel darurile sale de observator minuțios, înzestrat totodată cu o memorie extraordinară. Ar mai fi multe de relevat din ideile și temele subiacente ale acestei cărți bogate și îmbogățitoare. De pildă, misteriosul raport dintre uitare și amintire, la un om care începe să îmbătrînească (în carte, Miriam, personaj interesant, dar pentru mine, pe alocuri mai puțin seducător în plan literar, poate pentru că mi
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
revoltă lui împotriva moralității burgheze, ci având în centrul lui vital ateismul (Despre comunism: o religie seculară). Ce a fost și încă este comunismul, al doilea eseu din Despre comunism. Destinul unei religii politice, sintetizează perfect atât formal, cât și subiacent scheletul ideatic și practic al comunismului. Ce a fost comunismul? Citam din Vladimir Tismăneanu: "Proiect transcedent și soteriologie laică, utopie chiliastica și promisiune emancipatoare, determinism rigid și voluntarism febril, comunismul a fost (..) o doctrină radicală economică, morală, socială și culturală
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
sens specific, putem aprecia că însăși analiza erosului, cu atît mai mult cu cît, fixată pe cazuri deviante și morbide, are o tonalitate implacabilă, ni se înfățișează ca un fapt demoniac, la nivelul subiectului care i se consacră cu o subiacentă conștiință a degradării ce se măsoară pe sine: "Sexualitatea (...) devine propriu-zis demonică (...) atunci cînd spiritul o ia în stăpînire, o contaminează, o denaturează sau îi aduce un cult obsedant" (Denis de Rougemont). Dar declasarea feminității e consemnată nu numai pe
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
aici (de altfel, puține lucruri leagă cu adevărat poezia celor doi), ci despre o solidarizare etică. Desigur, pentru Iaru, politicul nu are exclusivitate, nu reprezintă o temă primordială; dar reprezintă, fără doar și poate, un subiect. Chiar dacă numai accesoriu și subiacent, discursul său e unul angajat. De altfel, această pluralitate este tot ce are mai specific poezia lui Florin Iaru. Sugestiile culturale, extrem de numeroase la el, nu sunt niciodată, ca la alții, univoce. Fiecare dintre ele dezvoltă o pletoră de virtualități
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
hărți") sau povestiri despre lumi depărtate. Ceea ce ne desparte de oamenii Evului Mediu european s-ar putea să fie mai important decît ceea ce ne apropie - sau, în orice caz, aprecierea acestui raport dintre diferență și identitate constituie una din mizele subiacente ale dimensiunii istorice a cercetării. Redus la momentele sale principale, demersul din Le Paradis interdit... (și din volumele următoare ciclului, probabil) seamănă unui impecabil balet clasic, cu trei momente obligate - și este cu atît mai mare meritul cercetătorului de a
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
progresului" care era în realitate un catastrofal regres, răspund Eugen Schileru (vai!), intratabilul dogmatic Nicolae Moraru, mobilul, atît de contradictoriul M. R. Paraschivescu (în Contemporanul și Scînteia). Reacțiile lor sînt, firește, neconvingătoare, futile. Aroganța unora dintre ei traduce un simțămînt subiacent de teamă, un complex de inferioritate remarcat cu promptitudine de Vladimir Streinu: "Criza culturii se manifestă în prigoana ideilor, în frica de idealiști, în coruperea gînditorilor, în limitarea libertății altora, pe fondul nu al unui dispreț pentru intelectuali, ci din
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
tendințele de obiectivare a vieții morale, componente ale obiectivității ca atare, gesturi de bunăvoință, ofrande aduse de un timid obiectelor inanimate ce ar putea protegui factorii vieții lăuntrice. Avem a face cu un soi de alegorii intime, scăldate într-o subiacentă autocompasiune (autobiograficul absoarbe nesățios materiile din preajmă, ca spre a-și însuși impasibilitatea, misterioasa lor rezistență la intemperiile moralului): "amintirile mele sînt mingi - / nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă,/ din mîini, se pot rostogoli foarte departe -/ și
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
a te condamna la tăcere perpetuă. Căci nici măcar pe scenă nu mai ai privilegiul vorbelor memorabile sau al replicilor inspirate. Ești mut, iar muțenia se răsfrînge dăunător asupra întregii ființe. Iar dacă cuvintele nu mai sunt de folos, nici calitățile subiacente - timbrul vocal și dicția ireproșabilă - nu mai au vreo importanță. Ele devin variabile secundare pe care, tocmai fiindcă nu le folosești, ajungi să le neglijezi. Urmarea este că pantomima te expune riscului de a-ți atrofia aptitudinea lexicului pînă la
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
cu picioarele lungi din explozii/ prin fastul lobului de cristal" (Glaciațiune cu nud). Sau cu spasmul unui impas: "fulgerul s-a împotmolit în cristale/ sinusoide transparente - amintirile năvălesc" (Zbor mineral). Lirismul devine astfel, în expansiunea sa debordantă, care caută însă, subiacent, o soluție de echilibru, un cîmp de luptă între informal și formal. Informalul ni se înfățișează drept o testare larg desfășurată, absorbantă a formalului. Termenii geometriei se insinuează în procesul creației prin cuvînt în calitate de piloni universali ai săi: "Și Cuvîntul
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
contribuție pe formaliștii ruși, restabilea legătura dintre limbaje și formații sociale, Derrida își reducea, la rîndul său, mirajul autonomiei textului prin recunoașterea funcționalității sociale a diverselor limbaje etc. Am putea observa astfel că dezintegrării imaginilor tradiționale ale artei îi răspunde, subiacent, o mișcare de reasociere teoretică, de sinteză a factorilor inteligenței explicative, neexcluzînd știința (în primul rînd psihologia) și socialul. Ca o mostră a forării analitice, unind exactitățile cu o minuțiozitate, am zice feminină, pe care o practică cercetătoarea, vom cita
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
care Sfânta Fecioară e frecvent asimilată, de pildă, unei străvechi zeități protectoare a mării și celebrată prin serbări și ofrande culinare care scandalizează sacerdoții catolici. Nu greșesc, cred, afirmând că și și pentru Paulo Coelho sincretismul e o stare ontologică subiacentă, o toile de fond pe care se construiește mitul discipolului și al eroului exemplar. Nu este lipsit de importanță nici amănuntul că Manualul a fost publicat întâi fragmentar, în cotidianul "La Folha de Sao Paulo" la rubrica botezată ,,Maktub" - sentința
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
lui B. Fundoianu, în 1984), altele, pe care le bănuim, aflate în șantier (cum ar fi Tudor Vianu, autor asupra căruia Mircea Martin a revenit în repetate rânduri). Ca atare, studiile și eseurile care îl alcătuiesc au și un caracter subiacent de „arte poetice”, de identificări ale criticului care, căutând sursele originalității scriitorului și analizând - cum bine spune regretatul Radu G. Țeposu în cronica pe care o dedică volumului - procesul constitutiv al originalității în opera literară, se identifică - sau, mai bine
Mircea Martin, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2736_a_4061]
-
palpabilă, propune un act individual, trăit intrasubiectiv, ca o necesitate a spiritului dotat cu o specială substanță și, de aceea capabil să concureze natura, cunoscând-o. Literatura fantastică și utopia sunt unite prin funcția evident subversivă a proiectului. În discursul subiacent, ambele exprimă refuzul unei realități pe care, imaginar, o amenință, definindu-se ca forme de insurgență. Numai că, în timp ce utopia își exhibă mesajul, fantasticul îl camuflează. Și se întâmplă astfel cu atât mai mult cu cât literatura fantastică devine un
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
mentalitatea colectivității care sporea proporțiile salvatorului. Drept care voi opta pentru substantivul comun, restabilit ca atare doar în titlul și în sumarul Integralei prozei literare a lui Voiculescu, îngrijită de Roxana Sorescu. Ultimul berevoi e o proză simbolică al cărei sens subiacent se relevă, paradoxal de simplu și totuși încă netrimis la istoria anilor când a fost scrisă. Ce putea să semnifice, în 1949, debutul de-a dreptul apocaliptic al povestirii, decât amenințarea comunismului? Viziunea terifiantă se compune unitar din sintagme cu
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
în utopia salvării numai prin tehnici magice, arde el însuși în incandescența finalului. Solomonarul se întruchipase din tăcerea răzvrătitului scriitor, coborând în arena ficțiunii, ca "ultimul mag", cum îl percepea doamna Cornelia Pillat. Scenariul simbolic al povestirii trebuie citit în subiacent, pentru că fantasticul nu e niciodată adus pe de-a-ntregul la vedere. E mai curând sugerat, aici vizând absurdul implicat în sacrificiul de sine, gest prometeic adaptat, din care tragicul nu este exclus. Dispariția magicianului confirmă adevărul că utopia rămâne utopie
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
în "stetl", de tipul Ion Călugăru, avem - din fericire - și modalități regățene, perfect acomodate morfologiei stilistice și de atmosfera ale vivacității practicate de un Mihai Sebastian. Adaug imediat, ca să fiu bine înțeles, ca proiecțiile imaginarului sau etalează o problematică numai subiacent evreiască, în rest el fiind strălucit înscris în constantele de trăire ale prozei românești și că discurs, dar mai ales că reflexivitate. Singular, deoarece atacă problematică evreiască din capul locului, mă gîndesc la personajul Baruch Landau din Ghetto veac XX
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
Cantos plus Počme pulverisé rezultă, la autoarea româncă, următoarea poezie cu pledoaria subînțeleasă: "... se derulă ca de obicei torentul... de dimineață un sunet auriu... Passons... tubul catodic te-a încremenit... dezbatere cu lumea presei... în reluare niște capcane literare rețele subiacente nucleu inaccesibil lui Groby și lui Erudilă cu creierul frigid... și nici lui Recenzilă, Grăbilă, Căldicilă, Filozofilă și Discursilă, Poezilă și tot așa... caută-n pădurea deasă doar un Prieten de mătasă... distanța, mai ales distanța de aș putea s-
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]