3,238 matches
-
cea artistică, spre exemplu - care, dimpotrivă, sunt focalizate pe dezvoltarea ambiguității, incertitudinii, neclarificării. În cadrul comunicării artistice (sau a comunicării informale), ambiguitatea este ridicată, iar experiența este negociabilă pentru receptor; se dezvoltă un grad relativ ridicat de toleranță față de varietatea și subiectivitatea percepției, considerându-se că receptorul își structurează propriul univers în momentul direct al receptării; această opoziție între comunicarea artistică și comunicarea științifică, spre exemplu, definește limitele teoriei informației. ¬ Teoria cibernetică. La Massachusetts Institute of Technology, Shannon a audiat cursurile unui
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de sunete)/semnificat (concepte). ¬ Structuralismul. Structuralismul concepe comunicarea ca un ansamblu de reguli care preexistă individului și sunt preluate de către acesta; ca exponent al curentului structuralist, Claude Lévi-Strauss vedea necesitatea obiectivității înregistrării unor date ca primând asupra impactului pe care subiectivitatea îl poate avea în experiența socială, în general, și în experiența comunicațională, în particular. Deoarece Claude Lévi-Strauss a fost influențat decisiv de întâlnirea sa, în 1942, cu lingvistul rus Roman Jakobson, la ale cărui cursuri a asistat, să ne oprim
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și permit o unică interpretare, altele, dimpotrivă; de exemplu, în cazul comunicării artistice sau al conversației informale, ambiguitatea este ridicată, iar experiența este negociabilă pentru receptor. În astfel de situații, există un grad relativ ridicat de toleranță față de variația și subiectivitatea percepției și se consideră că receptorul își structurează propriul univers socioeducațional chiar în actul receptării (acest fenomen este specific și în cazul exercițiilor/jocurilor de „spargere a gheții”). Făcând apel la modelul diadic al comunicării, John R. Freund și Arnold
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
sunt urmate de achiziții (în toată aria lor: cognitive, afectiv-motivaționale, de relaționare și socializare etc.) și în ce măsură reușim să pozitivăm răspunsurile negative și formele sub care aceste conflicte iau amploare - rămâne o sarcină delicată și aflată încă predominant sub imperiul subiectivității. Deocamdată, putem consemna două stări de lucruri: - conflictul există în organizațiile școlare și nonșcolare și, în lipsa unei rezolvări a acestuia, el se poate constitui într-o frână pentru multe progrese și optimizări educaționale; - conflictul are un potențial important tocmai în
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Întâlnite În mica copilărie, care Împiedică dezvoltarea personalității, prognosticul fiind deseori sumbru, cu toate măsurile terapeutice educative Întreprinse. În prezent autismul este definit ca o trăire psihoafectivă particulară, caracterizată printr-o profundă interiorizare a ideilor și a sentimentelor ce plasează subiectivitatea eului Înaintea realității obiective a lumii Înconjurătoare. În autism, personalitatea Își pierde coeziunea, unitatea psihică, concomitent cu pierderea delimitării spațiului și timpului trăit. Din 1943, L. Kanner și-a publicat cercetările sale cu privire la autismul infantil precoce, descriindu-l sub forma
AUTISMUL INFANTIL PRECOCE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
instinct artistic. A știut să înțeleagă istoria cu întreg cortegiul său de violențe și prefaceri, a trăit nădejdile și dezamăgirile timpului său. A știut să-și potrivească pasul filosofiei, științei și tehnicii, aceluiași timp căruia i-a aparținut cu o subiectivitate disciplinată, numai a lui. Nicolae Suțu, Amintiri de călătorie, 1839-1847, ediția a II-a, revizuită și adăugită, traducere din limba franceză: Petruța Spânu, tabel cronologic, postfață și bibliografie: Gheorghe Macarie, note geografice și istorice: Dumitru Scorțanu, Editura Fides, Iași, 2000
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
dimineață”. B. recurge, deseori, la un astfel de inventar al materiilor, obiectelor și gesturilor banale, derizorii, ca într-o pagină de ziar, rezultatul fiind, cum s-a observat, o poezie „de pură notație”, „biografică, dar una care pare vidată de subiectivitate” (Gheorghe Crăciun). Instantaneele din realitate, simple, în registru „realist”, sunt contrapunctate, din loc în loc, prin versuri reflexive, vorbind cu autoironie despre „existența în alb și negru”. B. s-a afirmat, în paralel, printr-o suită de studii de critică și
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
de sensibilitate al poetei și aparentul echilibru al versurilor ei, în care structuri formale solide reprimă, într-o oarecare măsură, energia pornirilor telurice și intensitatea trăirilor emotive: „Perfecțiunea clasică a formei [...] este un fel de chenar impus mocnitelor zbateri ale subiectivității profunde” (Ion Pop). Poezia scrisă de B. rămâne, în esență, una a materialității apăsătoare, de neînvins, chiar dacă „prin intensitatea cvasimorbidă a sensibilității sale de gorgonă și eumenidă, Eta Boieriu se chinuie parcă să-și resacralizeze lumea” (I. Negoițescu). SCRIERI: Ce
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
este deloc una „obiectivă”, care poate fi susținută pe baza datelor textului, ci o lectură subiectivă și teologică, inspirată de o anumită tradiție și în consecință, orientată. Abordarea sa se situează echidistant între obiectivitatea istorică și filologică, proprie cercetătorului, și subiectivitatea teologică, proprie credinciosului, fapt care explică un anumit „conformism” al interpretării oferite mitului Anticristului, conformism care, în realitate, nu este altceva decât respect față de propria tradiție. Vom regăsi aceeași atitudine, încă și mai fermă, la Theodoret al Cyrului, ale cărui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din cap! creierul a crescut în neștire / pe suprafața corpului - Mâncăm cu fruntea, cu fruntea bem, bem-bem / N-avem timp nici să iubim!/ Și eu port doliu după plug, după carul cu boi/ Lumea o percep cu versul/ Versul fiind subiectivitatea mea/Cea obiectivă/ Nu alerg să mai alerg/ Trăiesc înapoi până la strămoși”. O trilogie dramatică intitulată Metaistorie (1993) și compusă din piesele Formarea omului nou, O lume întoarsă pe dos și Patria de animale, alegorii experimentale paradoxiste, abordează ravagiile produse
SMARANDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
slavonă (legile scrise în românește au apărut în țările Române la mijlocul secolului al XVII-lea, dar au intrat în practica judiciară ceva mai târziu, către sfârșitul veacului), iar sentințele lui (din care nu lipsea - afirmă cititorii dreptului românesc - o puternică subiectivitate voievodală), lapidare, erau irevocabile, incontestabile (căci puterea Domnului era nelimitată), chiar dacă se bazau pe „instrucții” făcute de Sfatul boierilor (mai cu seamă în cazul văduvelor, implicate, de regulă, în cauze civile). Ana, soția lui Bârsan (văduvă?), „se pârâse” cu Șandru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
onomastic parodiază, prin dispunerea textului și principiul de ordonare ales, lucrările lexicografice sau enciclopedice „serioase”: cuprinde nume de persoane, ordonate alfabetic și însoțite, fiecare, de o fișă caracterologică pretins „tipică” pentru purtătorii acelor nume. Procedeul permite desfășurarea neîngrădită a fanteziei, subiectivității, ironiei, „travaliului scriptural”. „Fișele” sau „articolele” pseudodicționarului pot avea de la câteva cuvinte (uneori simpla semnalare a prezenței în cartea de telefon a numelui, bizar, la care se referă) până la mai multe pagini de text (e vorba, atunci, de schițe sau
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
al generației sale, fascinant ca un zeu sacrificat de istorie tocmai pentru a rodi în amintirea celorlalți, rămași în viață și, mai ales, în mașinăria istoriei. Întorcându-se într-o zonă nebuloasă a trecutului lor, ei caută să înțeleagă prezentul, subiectivitatea împiedicându-i însă în găsirea imaginii precise. Romanul de dragoste dintre Alexandru și soția lui, Nora, este absorbit de romanul politic, iar îndoielile lui Alexandru privitoare la Nora și la trecutul ei trimit la personaje camilpetresciene. Pentru romanul Jocul (1984
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
exista și o altfel de psihologie decât cea care s-a impus ca disciplină despre suflet? O psihologie care să privească obiectul nu numai din exteriorul său, ci care să vadă ființa umană În și din interior? O psihologie a subiectivității umane, ca formă de trăire sufletească pură, ca viață a conștiinței? O psihologie care să explice fenomenele sufletești prin suflet. Care să caute „explicația” acestora În Însăși natura sa? Cred că da și aceasta vom Încerca să arătăm În lucrarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Psihanaliza insistă pe trecutul persoanei, pe când Psihologia Morală pe idealurile persoanei proiectate În viitor. Pe aceste baze am Încercat să organizez cursul de Psihologie Morală. Această lucrare caută să răspundă Întrebării „Ce este omul?”, prin descifrarea semnificației naturii interioare a subiectivității sale. Ea este o psihologie a vieții interioare, obiectivată prin Întâlnirile și actele persoanei, ca subiect, În relațiile sale cu ceilalți indivizi, percepuți În interioritatea sa ca ființe asemănătoare. Având În vedere aceste intenții, se urmărește abordarea cadrului obiectual al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
interior care este psyché-ul. Subiectul, deși interior, tinde În permanență să iasă În afara persoanei și să o reprezinte, pentru a o depăși. Obiectivarea este o tendință funciară de eliberare pentru a se putea afirma În mod independent. Obiectivarea este trecerea subiectivității de la starea sa de „a-fi-În-sine” la starea de „a-fi-În-lume-Împreună-cu-ceilalți”, dar și de „a-fi-dincolo-de-lume”. „A-fi-În-sine” este starea de izolare, de Însingurare, de Închidere. „A-fi-În-lume-Împreună-cu-ceilalți” este starea de deschidere, de comuniune. „A-fi-dincolo-de-lume” este condiția care corespunde aspirației persoanei de a ieși din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o anumită privință morala, fie o stare patologică. „A-fi-singur” În raport cu ceilalți mă izolează, mă golește sufletește, Înstrăinându-mă de ei, iar În final și de mine Însumi. Îmi pierd sensul personal, identitatea și rostul propriei mele vieți datorită vidului interior. Subiectivitatea Însă este o dimensiune dinamică a ființei mele interioare. Ea nu exprimă numai starea pe care eu o resimt față de mine Însumi. Ea se dezvoltă continuu, pe tot parcursul vieții mele, Îmbogățindu-se permanent. Ea este acel izvor sufletesc care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cugetării, parte, cel puțin temporară, a persoanei mele, iar În câmpul conștiinței eu Îl voi resimți subiectiv, ca pe ceva care-mi aparține. Se poate deduce de aici faptul că tot ceea ce este gândit și apare În câmpul conștiinței este subiectivitate pură. Subiectivizarea obiectelor lumii, precum și a celorlalte persoane diferite de mine, este un act specific uman, aflat sub semnul normativ-reglator al sistemului de valori ale Supra-Eului moral. F. Nietzsche spunea că „noi nu putem Înțelege decât un univers construit de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Din acest moment, cunoscând, pot Începe să prevăd, deci să sper. Speranța este deschidere. Ea este așteptare, dar și credința În Împlinirea dorințelor ideale. Eul tinde permanent să devină conform aspirațiilor sale, Întrucât orice devenire este o Împlinire a propriei subiectivități. Idealul este imaginea Eului subiectiv ca realizare de sine. Un Eu care caută cu orice preț să se realizeze trebuie să-și Împlinească aspirațiile. Această autodepășire ideală este trecerea de la Eu la Supra-Eu. Se poate afirma, din acest moment, că
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
central În Psihologia Morală este persoana umană și relațiile sale cu celelalte persoane. Nevoia mea de ceilalți este modalitatea prin care eu intru În lume prin intermediul semenilor mei și Împreună cu aceștia. Este comunicare În planul relațiilor externe, dar În planul subiectivității mele interioare este un act de expansiune a ființei mele. Nu mai sunt numai Eu, ci Eu sunt Împreună cu celălalt/ceilalți. Aceasta mă Întărește, Îmi consolează până la anulare neliniștea Însingurării mele ca ființă individuală. Dacă aș rămâne singur, eu aș
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
eu sunt legat de lumea materială, prin planul valoric-moral sunt legat de suprarealitate, de lumea subiectivă pe care o presupun (nu o pot percepe sau atinge direct, ci numai o intuiescă ca existență, Întrucât În ea eu Întâlnesc propria mea subiectivitate. În ultimul rând, aspir la o transrealitate care să mă ajute, oferindu-mi perspectiva unei ieșiri sau a unei eliberări din cadrul rigorilor limitative impuse de lumea reală, fizică, externă, dar și din suprarealitatea subiectivă a normelor morale. Acest salt În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sa. TU Observă stările concrete individuale În cunoașterea cărora intră procese analoage introspecției (comunicarea dintre conștiințe, empatie etc.Ă. Morala persoanei a doua este comandată de nevoile sale, considerate ca fiind ale unui alter ego. EL Psihologia face abstracție de subiectivitatea sau de conștiința ființelor observate, considerându-le pe acestea, ca pe obiecte ale lumii, fără a se interesa de natura sau de starea lor interioară. Morala persoanei a treia constă Într-un cod de obligații care se impun acesteia din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
poate fi numai deformat fabulativ sau mitizat. Din aceste motive, adesea, nici personajul din trecut nu este net delimitat de anumite cadre fixe. Ceea ce spune un individ despre personajul care a fost este În mare măsură, o relatare, Încărcată de subiectivitate. Ori această subiectivitate deformează imaginea și semnificația valorică a personajului. Dincolo de faptul că trecutul unei persoane este psihobiografia acesteia din punctul de vedere al evenimentelor trăite, ea este și istoria vieții sale interioare, a modului În care aceste evenimente trăite
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
deformat fabulativ sau mitizat. Din aceste motive, adesea, nici personajul din trecut nu este net delimitat de anumite cadre fixe. Ceea ce spune un individ despre personajul care a fost este În mare măsură, o relatare, Încărcată de subiectivitate. Ori această subiectivitate deformează imaginea și semnificația valorică a personajului. Dincolo de faptul că trecutul unei persoane este psihobiografia acesteia din punctul de vedere al evenimentelor trăite, ea este și istoria vieții sale interioare, a modului În care aceste evenimente trăite au fost interiorizate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
individ. Nu toate evenimentele sunt depozitate În același fel, cu aceeași intensitate și semnificație, În memorie. Unele sunt mai vii, mai clare, altele sunt mai estompate, iar multe se șterg, sunt pur și simplu uitate, prin faptul că sunt refuzate. Subiectivitatea joacă un rol important În procesul de relatare, al reactualizării trecutului. Memoria afectivă joacă un rol important În reactualizarea personajului care a fost, atunci când un individ ne vorbește despre sine. Același lucru se poate afirma și despre personajul din viitor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]