1,455 matches
-
unelte sau mărci gramaticale (rom. câine [ca un] lup, mazăre [de] siloz, Ocna [de pe] Mureș sau Ocna Mureș[ului], Șiclodul [din sau de pe] Coastă, tren [ca un] fulger, tace [și] face, fr. [celui qui] porte [la] parole); procedeul însuși este subsumat modalităților de formare a cuvintelor compuse; de regulă, astfel de compuse nu se condensează până la etapa lexicalizării depline, dar unele pot fi întrebuințate, ocazional, în forme condensate: lup pentru câine-lup, Ocna în loc de Ocna-Mureș; b) altele au o topică nefirească, divergentă
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
integrativ și cumulativ întregului parcurs destinal (și în expresia lui particulară și în posibile sistematizări de natură să degaje traiectorii tipice atât de frecvent invocate de orice paideie aflată în căutare de paradigme). Asemenea determinări patronează regulativ mecanismele cunoașterii și subsumează coagulant pluralitatea de raportări existențiale. Iar reflexivitatea este instrumentul oricărui proiect al angajării de sine și sfârșește prin a prelua condiționalul (fie că el e de natură fundamentală sau de expresie aptitudinală) într-o dinamică a cunoașterii care îl valorifică
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
capacitează în permanență individul pentru o precizie a actului echivalentă unei obiectivări a acuității descriptive. Cristalizarea unei constelații de cerințe o constituie, de exemplu, în regiunea abstractă a modelelor care răsfrâng realități concrete, definiția normativă a naturii umane, cea care subsumează în expresie esențializată toate trăsăturile psiho-spirituale care transcend contingența biografică. Această definiție poate deveni criteriu al opțiunilor și ghid general al acțiunii în măsura în care devine reper de raportare al unei cunoașteri de sine orientate către pilda cu caracter universal, al unei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
nu este complet lipsit de spontană reflectare. Latura drumului creator care ține de intelect primește cel mai direct contribuția sistemului semantic supraordonat și își rostuiește desfășurarea activă în funcție de el ca în funcție de o tablă a categoriilor cu semnificație estetică. Aceste categorii subsumează realul artistic în maniera unei sinteze supraîncărcate și se aștern în manieră simetric diseminantă peste orice destin creator pentru a-l defini și pentru a-l configura. Această intervenție a reflexiei în atitudinea estetică produce apoi o încadrare metafizică a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în nevoie, construcția unui sistem al progresului comunitar bazându-se pe asemenea împărtășiri de experiență care, generalizate, dau tonul general al coeziunii conduitei sociale. Cunoașterea de sine reprezintă ultima etapă intelectuală a demersului pregătitor al aplicării unei norme morale care subsumează fapte sociale. În iminența bine pregătită a actului se operează o verificare ce ține de o rutină reflexivă ferită de amenințarea tulburării inutile a prezenței exacte. Încordarea pre-aplicativă îngăduie o ultimă întoarcere asupra propriilor resurse angajate în implicarea relațională și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
chipul unei instanțieri cumulative (soră cu viziunile concentrate ale imaginației). Astfel, vaste abordări în câmpul cunoașterii de sine pot fi expresia exploziei desfășurătoare a unei chintesențe născute în exercițiul unificator al intuiției, iar porțiuni cuprinzătoare de material conștient pot fi subsumate unei asemenea viziuni, pot pleda în favoarea simbolisticii încriptate a străfulgerării imaginale. Semnificații recoltate de pe o arie largă a experienței individuale și colective "cad-împreună" în alcătuirea sintetică a unei suprastructuri și intră astfel într-un metabolism tranzițional care manipulează date de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de primordialitate pe care, din perspectivă proprie, fiecare dintre cele trei instanțe și le poate, în fond, aroga. Expresia elaborată a efortului definitoriu care adună rezultatele sintetice extrase din spațiul interiorității face parte dintr-o construcție filosofică mai amplă, care subsumează toate formele cogniției și care este chemată la rândul ei să le rostuiască în numele adevărului. Conștiința de sine cercetează și produce pentru beneficiul celorlalte două în măsura în care și acestea pot alimenta dinamica spirituală a luminii aruncate asupra realităților subiective. Deși ele
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
PSD și PRM, umăr la umăr ca-n vremurile lor bune, au aruncat în capul puterii cu o mulțime de probleme reale din sfera agriculturii, sănătății, învățământului, pensiilor, salariului minim. Însă substanța lucrurilor nu părea să intereseze inițiatorii, totul se subsuma tragerii de timp: încă o zi fără dezbateri pe regulament egal o zi pentru Năstase și Văcăroiu. Ai zice că însăși viața celor doi e în discuție. Între timp în Senat ploua din tavan, apa a răzbit prin cupolă, ca
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
dintre care cele mai frecvente sînt persuasiunea, convingerea, seducția, informarea, negocierea, dominarea și care presupun/construiesc anumite tipuri de interacțiuni, de relații sociale. Cîmpul social și, implicit, cel politic este polarizat între relațiile de cooperare și cele de conflict, primele subsumînd practici ale comunicării politice din proximitatea manipulării, iar celelalte, practici din proximitatea negocierii; ele corespund în același timp unei viziuni consensualiste sau uneia conflictualiste asupra realității sociale/politice. Dimensiunea simbolică se referă la vehicularea simbolurilor în comunicare, prin intermediul limbajului, riturilor
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
unei lumi comune, pozitive și normative, care face posibilă gîndirea spațiului public, adică o centrează pe o concepție praxiologică, în termenii lui Quéré. Utilizînd perspectivele lui Denis McQuail (4) asupra comunicării, constatăm că abordarea comportamentistă și cea structural funcționalistă se subsumează perspectivei mecaniciste a transmiterii, iar celelalte două, perspectivei simbolico-rituale. Urmărind trăsăturile celor două tipuri de comunicare, găsim, implicit, și o descriere condensată a comunicării politice în cele două ipostaze. Perspectiva mecanicistă a Perspectiva simbolico-rituală a transmiterii privilegiază: transmiterii privilegiază: Canale
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
manifestare a deschiderii, a protecției, a căldurii sufletești etc. Caracteristicile codului și ale canalului de construire (codificare) și transmitere a mesajului permit operarea distincției dintre comunicarea verbală, comunicarea nonverbală și cea paraverbală (Sălăvăstru, 2004, pp. 184-187), toate trei putând fi subsumate comunicării interpersonale. Același raport, de subordonare, este valabil și în cazul diferențierii după prezența sau nu a locutorului/interlocutorului/interlocutorilor în același context (fizic) comunicativ comunicării directe de comunicarea "mediatizată"7 (Lochard & Boyer, 1998, p. 5), ambele valorificabile în cadrul comunicării
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
tehnologice, social media etc. (vezi, în acest sens, arhitectura diferită a aceluiași mesaj transmis face-to-face, telefonic, prin SMS, pe Messenger, prin e-mail, pe Facebook, printr-o prezentare Power Point etc.). (d) Stiluri de comunicare Comportamentului comunicativ invocat supra i se subsumează, în teoria și în realitatea comunicațională interpersonală, anumite stiluri de comunicare proprii locutorului, respectiv interlocutorului grupate pe categorii (în funcție de perspectiva considerată dominantă de un cercetător sau altul): * stil directiv vs. egalitarist vs. structurativ 18 vs. dinamic vs. de abandon vs.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
154; * cultivarea unei atitudini pozitive față de comunicare, în general, și față de locutor/interlocutor, concretizate în altruism, sinceritate, empatie, deschidere, cultivarea egalității (Dinu, 2004, pp. 43-48); * cultivarea și manifestarea, de către locutor și de către interlocutor, a competenței de comunicare 22, care-și subsumează, pe de o parte (cf. Harwood, Miller & Vasta, 2010, p. 477; Ivan, 2009, p. 73; Sălăvăstru, 2004, pp. 226-227; Ilica, 2003, p. 13; C. Simard, apud Pamfil, 2003, pp. 65-66), competența lingvistică (stăpânirea și utilizarea codului), competența informațională/culturală/enciclopedică
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
linie se înscrie și teoria "congruenței profesor elev" (Millrood, 2004) promovată de perspectiva mai nouă a NLP [Neurolinguistic Programming] în comunicarea didactică; * coordonate politice diferențiind tipurile de demersuri instructiv-educative și de situații de comunicare didactică din sisteme diferite de învățământ, subsumate politicii educaționale a fiecărei țări (vezi, de exemplu, sistemul românesc versus sistemul danez); * coordonate sociale care-și subordonează atitudinea generală față de educație a actanților sau a persoanelor din mediul familial al acestora (vezi, de exemplu, problema abandonului școlar în cazul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
identificarea și valorificarea acelor coordonate care să eficientizeze procesul în sine (având ca premise barierele/ obstacolele identificate la acest nivel vezi supra tipurile de disfuncții din planul comunicării interpersonabile reperabile și în comunicarea didactică/educațională 32), iar aceste coordonate se subsumează fiecăruia dintre contextele invocate anterior. Având în vedere specificul relației care caracterizează situația de comunicare didactică/educațională, condiția de eficiență invocată cu predilecție este cea a competenței de comunicare a locutorului-profesor33, implicând: credibilitate (dată de pregătirea de specialitate și de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
raporteze la anumite legi, la anumite principii, maxime care prin aplicare/respectare pot eficientiza actul comunicativ; de altfel, necesitatea raportării la legile discursului este plasată, în literatura de specialitate, chiar în contextul unei "deontologii discursive" Ducrot & Schaeffer, 1996, p. 369, subsumându-se așa-numitului principiu de cooperare care corespunde "contractului de comunicare", acesta implicând, la rândul său, în opinia lui P. Charaudeau (apud Maingueneau, 2007, pp. 34-35): "existența unor norme, a unor convenții acceptate de către participanți, care guvernează comunicarea [...]; o recunoaștere
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
nu-i permit regizorului să ofere feedback creatorului piesei de exemplu, în cazul punerii în scenă a unor piese din alte epoci sau din alte literaturi). * * * Modelul triunghiular al comunicării teatrale plasează aceleași patru instanțe comunicative de mai sus (actorului subsumându-i-se, în cazul teatrului de păpuși, și păpușa) în raporturi diferite: Figura nr. 4. Modelul triunghiular al comunicării teatrale (1)51 În Figura nr. 4 se marchează: * relația actor autor: dramaturgul este cel care creează personajele (le prezintă prin
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
particular de comunicare. I.3.1. Universul teatrului concepte operaționale Universul teatrului este reprezentat, în teoria și în practica/ realitatea funcțională a comunicării, printr-o serie de concepte cu care vom opera și în lucrarea de față și care se subsumează întrebărilor: * CINE? emițătorul și receptorul, care își "dispută", în contextul comunicării teatrale, rolurile, în condițiile în care sunt reperabile, în orice situație de comunicare-teatru, instanțele prezentate supra: autorul/dramaturgul, regizorul, actorul și spectatorul; * CE? spectacolul, caracterizat prin elemente de specificitate
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
2009, p. 188); în ecuația comunicării teatrale, se disting: în etapa ante-spectacol relația "regizor subiect scenograf" și relația "actor subiect regizor", iar în etapa spectacolului relația "actor subiect public" (Brook, 1997, p. 93); într-o interpretare mai nuanțată, i se subsumează comunicării teatrale atât "comunicarea exterioară, vizibilă, corporală", cât și "comunicarea interioară, invizibilă, sufletească" (Stanislavski, 1951, p. 261), de aici importanța deosebită a jocului actorilor 54 în această situație particulară de comunicare artistică spectacolul; pe de altă parte, din perspectiva "instanțelor
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
spațialitate dramaturgică 81 vs. scenică 82: spațiul dramaturgic se constituie în cadrul de derulare a acțiunii reflectate în succesiunea replicilor personajelor dintr-o operă dramatică; spațiul scenic reprezintă cadrul reprezentării scenice a unei creații dramatice sau dramatizate, cadru căruia i se subsumează elemente ale limbajului teatral prezentate supra decor, scenă, cortină, lumini etc. * temporalitate dramaturgică vs. scenică 83: timpul dramatic este cel al acțiunii, cu repere subiective/obiective, cu perspective cronologice, proiective și/sau retrospective etc.; timpul scenic este cel al derulării
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
într-un spectacol de 60 de minute, timp perceput subiectiv de către un anumit personaj și timp obiectiv, cu atestare istorică, căruia i se subordonează acțiunea etc. reprezentate într-o singură scenă/în același act etc.); cadrului temporal scenic i se subsumează, de asemenea, elemente ale limbajului teatral prin fond sonor, prin lumini, prin elemente de decor se poate limita un interval temporal (de exemplu, o epocă istorică reprezentată printr-o anumită linie melodică; un moment al zilei reflectat printr-o manieră
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
55); * "vorbirea exploratorie" (McVittie, 2004, p. 502); * tehnici de "construire a identității de rol" (Cohen, 2008, p. 84), de raportare a locutorului la ceilalți prin folosirea pronumelor, a mimicii, prin trimiteri către opiniile, credințele celorlalți etc.; * tehnici NLP27 care-și subsumează, de exemplu, "predicate" (cuvinte/expresii) corespunzătoare canalelor senzoriale 28 (cf. Popescu, 1998, pp. 58; Iordănescu, 2006, pp. 46-47; Cameron, 2006, pp. 65-70 etc.): predicate vizuale (a ne da seama, a vedea, punct de vedere, imagine, perspectivă, clar, a privi, orizont
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
locutorul, cât și interlocutorul implicați într-o situație de comunicare, în general, respectiv într-o situație de comunicare teatrală, în particular, trebuie să le aibă în vedere: * observarea diferitelor tipuri de comunicare teatrală și a valențelor contextuale ale actelor comunicative subsumate acestora; * identificarea particularităților acestora, cu accent pe elementele limbajului teatral; * decodarea și interpretarea, contextualizată, a indicatorilor verbali, nonverbali și paraverbali reperabili în spectacolul de teatru ca act de comunicare; * exersarea folosirii tehnicilor teatrale valorificabile în anumite contexte comunicative (comune sau
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
dat aici un singur exemplu de ipostază intermediară de tipul păpușă, ca exemplu tipic pentru orice altă formă de intermediere: umbră, obiect etc. (vezi teatrul cu umbre, teatrul cu obiecte etc.). De asemenea, am folosit termenul generic păpușă, care-și subsumează realizări particulare de tipul marionetă, păpușă muppets, păpușă pe lingură, păpușă wayang, păpușă mecanică, păpușă pe deget etc. 51 Cf. Hubert, 2011, p. 277: "regizorul se interpune [...] între cuplul constituit de autor și actor, pe de o parte, și de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
și țigări în special) și aproape deloc pentru menirea fundamentală pe care o au în această lume: aceea de funcționari ai lui Dumnezeu, de administratori ai divinității. Nevalorizarea lor este evidentă și în perpetuarea acelor elemente pe care anglo-saxonii le subsumează noțiunii de unclean life (viață necurată), în care includ relațiile homosexuale, mutilările, tentativele de sinucidere, alimentația necorespunzătoare etc. Dacă nu este capitalist și nici creștin, am putea crede că este un timp al reeducării, al resocializării. "Nu e de nici un
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]