1,487 matches
-
la Dostoievski în manuscrisele romanului Invierea de Lev Tolstoi (Iakubovici), Poetica tăcerii în universul artistic al lui Dostoievski în contextul culturilor (R.Kleiman), Antropologia literară a lui Dostoievski (Á.Kovács), Aspecte semantice ale identificării textului (K.Kroó), Formule narative ale Subteranei în Lolita de Nabokov (D. Martinsen), "Aromapoetica" în universul artistic al lui Dostoievski (A.Neminuscijs), Vocea interioară a eroului și problema scriiturii /scrisului la Dostoievski (G.Horváth), Motive islamice în opera lui Dostoievski (D. O. Thomson), Concepte teoretice nord-americane despreDostoievski
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
nunta din Caana Galileei, Văduvă trandafirie, a nimănui. Prin sângele meu au tropotit fără urme o herghelie de mânji, o turmă de iezi verzi/albaștri. Frumusețea trupului ofilit e-o poveste apusă demult, o monedă fără putere de circulație în subteranele toamnei. Lasă-mă să greșesc, îngere Ioan, lasă-mă să-mi rup glezna de aur, să-mi mototolesc aripile de hârtie și rochia incoloră de Văduvă trandafirie, să mă rătăcesc între pereții de lut ai Bibliotecii din Alexandria. Lasă-mă
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
într-un ev minor, ciclul ce dă și titlul volumului, este pigmentat de accente thanatice, pe care le descoperim în Psalmul de penumbră („Încă mă închipui cu flori pe frunte/ crescute ca o înștiințare pentru cei de deasupra”) sau în Subterană, unde așteptarea înfiorată a primăverii, cu puterea ei regenerantă, depășește limitele ontologice impuse făpturii muritoare: „În curând cerul va pluti sub pământ:/ toate câte foșnesc/ vor trece prin mine,/ după pâclele iernii gheara mea le așteaptă/ ca un tandru culcuș
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
și cultural". Sînt cuvinte prilejuite de prima carte postumă a lui Marian Papahagi, transformate într-o veritabilă profesiune de credință. În tumultul vieții, căci cronicile din prima parte radiografiază în bună măsură pagini din exil, din carcera comunistă sau din subteranele torturii, "cronicarul" înregistrează nu culisele senzaționale, nici scenele polemice, care macină energii, ci dovezile unei etici exigente, mărturiile scrisului văzut drept conștiință a unei misiuni. De altfel, gravitatea raportării la un text (văzut întotdeauna ca semn al unei ființe) este
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
avea toată îndreptățirea, fără a fi cîtuși de puțin insolent, să-l califice pe Michelangello drept fabricant de biftecuri pentru că, de acolo de unde privea Brâncuși, din spațiul de seducție și din rafinamentul art nouveau-lui, de acolo de unde cobora el, din subteranele preistoriei, din inima Vechiului Testament și a Ierusalimului, acolo unde Dumnezeu este unic, invizibil și noncorporal, discursivitatea și frămîntările lui Michelangello, cel din vintrele Romei pline de zeități lascive, de spectacole sîngeroase și de ordine geometrică, lucrurile chiar așa se
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
bucura. Iar într-o suferință de bucurie printre cuvinte sau chiar mai puțin, printre gemete și gâfâituri, un singur spasm atinge în amândoi culmea: când de iubire iubirea moare, divină. Iar de câte ori unul în altul murim în vaginoasa și umeda subterană, în această moarte mai suavă decât visarea, ne este pauza simțurilor satisfacția. Iar atunci peste noi vine pacea. Pacea zeilor, stăm întinși pe pat, ca niște statui îmbrăcate în propria lor sudoare, mulțumind că ne transformă în zei iubirea terestră
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
Mihăieș Capitolul cel mai greu de îndurat (acesta e cuvântul: îndurat) e cel care deschide, de fapt, seria confesiunilor. Cred că n-am mai citit ceva atât de atroce de la Însemnările unui nebun, ale lui Gogol sau dostoievskienele Însemnările din subterană. Cu o diferență majoră: în cazurile citate era vorba de ficțiune, pe când la Tony Judt ne aflăm în plin infern trăit cu ochii deschiși. Delirurile lui Poprișcin sunt urmarea unor frământări interioare care conduc, inevitabil, la nebunie, adică la anihilarea
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
să i-o opună. Spuneam că unele dintre interpretările de aici sunt, fără discuție, strălucite. Am în vedere trei dintre ele, a căror miză depășește nivelul simplei curiozități istoriografice. E vorba despre capitolele dedicate lui Mateiu I. Caragiale (Misterele din subteranele Curții-Vechi), Mihail Sadoveanu (părți din cele patru eseuri referitoare la el, Trei întâlniri secrete cu Il*** Fr*** M. Sadoveanu, Sadoveanu și Francmasoneria, Pe când lumina venea de la Răsărit și Eminescu, Sadoveanu și secretul unei gravuri düreriene) și, în sfârșit, G. Călinescu
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
eseuri, studii, culegeri de documente apărute în ultimii ani ne-au ajutat să înțelegem cât de cât măcar anumite aspecte din acea perioadă: volumele Anei Selejan Literatura în totalitarism, cărțile coordonate de Lucian Boia, Sub zodia proletcultismului de M. Nițescu, Subteranele memoriei de Vasile Igna și chiar în căutarea comunismului pierdut, binecunoscutul volum scris la patru mâini. Dar o viziune coerentă și o analiză strictamente aplicată asupra literaturii și a evoluției ei în raport cu ideologia comunistă abia acum ne oferă volumul lui
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
succint) inventar al reacțiilor pe care Dragul meu turnător le-a provocat până acum în presa culturală de la noi. N-am s-o fac însă, nu doar din motive de spațiu, ci și pentru că eu unul mă simt rătăcit în subteranele ideologice care animă de fapt (dincolo de argumente) dezbaterea aceasta incipientă. Iar când intervin ideologiile, cărțile ies din tipar „gata citite”. Nu m-au mirat, de aceea, cele câteva „lecturi indispuse” de care s-a întâmplat să mă lovesc. Era cumva
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
răcori fața, îndată ce mă trezesc, în apă rece, înviorătoare. Barba mi-o rad ceva mai apoi, după ce iau cafeaua tare, amară, însoțită de un pesmet sau o prăjitură. Formidabilă e răsucirea butonului electric al camerei, când umpli de soare labirinturile, subteranele... Uneori descopăr în rafturi un măr, o smochină, după anotimp. Strugurii sunt buni, poate cel mai bun fruct din câte cunosc... A tăia hârtie, după ce ai cumpărat-o, e de asemenea minunat ș...ț Oh, o salată de fasole verde
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
intersecție (și de relatare) a unor vieți mai mult sau mai puțin tragice. Dar, dincolo de toate acestea, referința sa principală este Literatura Rusă (cu majuscule), față de care autorul adoptă originale atitudini intertextuale. Încă din titlu sîntem trimiși la Însemnările din subterană ale lui Dostoievski și la romanul lui Lermontov Un erou al timpului nostru. De altfel, din prefața celui din urmă se și citează: Eroul... este un portret, dar nu al unui singur om; e un portret alcătuit din toate viciile
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
vremea noastră cât să aflu că viața mea nu va mai fi decât amintirea surâsului tău scurt plimbări lungi ca picioarele tale popas greu ca somnul despărțirii Nefericiții marelui oraș ca un urs grizzly ieșit la vânătoare de somoni în subteranele fiecărei dimineți nefericitul fără picioare cerșește mila metropolitanilor scoși repede de curenții de aer la suprafața marelui oraș unde muncile zilei prin multinaționale și firme îi îngenunchează pe toți ca pe niște vite până la lăsarea întunericului când pe drumul de
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
nefericitul fără picioare cerșește mila metropolitanilor scoși repede de curenții de aer la suprafața marelui oraș unde muncile zilei prin multinaționale și firme îi îngenunchează pe toți ca pe niște vite până la lăsarea întunericului când pe drumul de întoarcere în subteranele nopții trec din nou prin fața cerșetorului care le înapoiază din priviri mila căpătată de dimineață Tată și fiu stă mititel pe spate cu brațele scoase din păturică depărtate de corp și cu capul ușor întors spre stânga în direcția mea
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
din romanul Maitreyi, al lui Mircea Eliade, în care "referința la jurnal are o importanță redusă" (p. 863). Nu putem ocoli, acum, senzația că, în cazul romanului zis autobiografic, asistăm uneori la un ciudat joc al falselor identificări organizat de subteranele textului: ni se propune o anulare a alterității, în care sînt prinși autorul, auctorialul și personajul, ca finalizare a unei conjuncții într-un imposibil supratext. Dar chiar acceptînd identitatea trăirilor (prin paralelism "total" în gradualitate, calitate și cuprindere), nu putem
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
care susțin demersul lui Cornel Ungureanu. Titlurile capitolelor sunt, în sine, revelatorii și incitante, fie că ne gândim la V. Voiculescu - viața și supraviețuirea, N. Steinhardt, între ispitele literaturii și cele ale credinței, Jurnale, jurnale, jurnale, Generația ezoterică, Ieșirea din subterană, G. Călinescu în „era nouă”, Un profesor pentru toate anotimpurile sau la Bacovia: ofertele subteranei și Arta paricidului la români. Pe de altă parte, în Istoria secretă a literaturii române, Cornel Ungureanu întreprinde și un efort de restituire a valorilor
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
că ne gândim la V. Voiculescu - viața și supraviețuirea, N. Steinhardt, între ispitele literaturii și cele ale credinței, Jurnale, jurnale, jurnale, Generația ezoterică, Ieșirea din subterană, G. Călinescu în „era nouă”, Un profesor pentru toate anotimpurile sau la Bacovia: ofertele subteranei și Arta paricidului la români. Pe de altă parte, în Istoria secretă a literaturii române, Cornel Ungureanu întreprinde și un efort de restituire a valorilor, din perspectiva geopoliticii literare, trasând o hartă coerentă a raporturilor dintre Centru și Provincie și
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
chiar este un fel hublou prin care Stoichiță privește realitate de sub pînza apei, lumea aceea colcăitoare care n-a mai apucat să se exprime în imagine ori a fost deposedată de carnea proprie prin-tr-un proces continuu de sublimare. Aici, în subteranele vizibilului, istoricul de artă se confruntă, de fapt, cu istoria lumii, cu tactilitatea și cu imponderabilul ei. O răbdare descriptivă de tip balzacian se întîlnește cu o memorie proustiană care năvălește, asemenea unei viituri, prin labirinturi și biblioteci borgesiene pentru ca
Privirea prin fereastra tabloului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6766_a_8091]
-
cu calm, pentru a alege binele de rău, decât să ne prefacem că problema e fără importanță. Tergiversarea inadmisibilă a procesului asasinilor ar fi putut fi explicată la un moment dat (cine știe?) exact prin argumentele care circulă deocamdată în subterană. Și anume, ca totul să nu fi fost decât răfuiala între membrii aceleiași "bande". Nu am decât să regret că demersul meu a fost înțeles nu doar în mod eronat, ci la antipodul intențiilor sale. Cred că însuși semnul de
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
în nomenclatorul d-sale, ci doar formulele transfigurate ale acesteia, investite cu dramatismul transfigurării care e însăși definiția vocației. O primă formulă e cea pe care am putea-o lega de nivelul infrarealului. Dezamăgită, respinsă, rănită, ființa auctorială coboară în subterana realului (incluzînd acesta și funcția rațională) ca într-un adăpost unde germinațiile subconștientului se bucură de cel mai propice mediu, unde scînteierile dicteului automat joacă rolul unor revelații. Suprarealismul reprezintă o rețetă de supraviețuire, de (in)adaptare, de mîntuire în
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
erau prea întunecate. casele prea adînci,/ puțuri de petrol ce pot lua foc în orice clipă./ porțile nu se deschideau, iar ferestrele scintilau ca niște ecrane pe care/ răsare, voioasă în noaptea de halloween,/ moartea". Nu mai puțin, în mediul subteranei ies la iveală instinctele. Terificul purcede atît de sus, dintr-o instanță misterioasă (care ar putea fi vidul metafizic al absurdului), cît și din lăuntrul ființei cuprinsă de angoasă, debusolate. îngrozite de sine. Așa încît cruzimea e la ordinea zilei
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
feminină ce urmărește a-și lua revanșa față de bărbații care ,ajunseseră nevrotici. capricioși. psihopatici", identificîndu-se exclusiv ,cu proiecțiile ideologiilor de conjunctură"? Un antimisoginism? Oricum, somptuoasele imagini aduc o notă de solaritate, reflexul unei evadări din umbra colcăitoare de vermină a subteranei: ,era o dimineață de martie/ cînd mîna mea ținea mîna mamei/ într-un cearceaf plin cu perle de sînge aureus/ și amîndouă strîngeam o lumînare/ ca pe o funie de lumină/ luînd forma obiectelor din jur". Ori: ,fiecare cuvînt este
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
Totuși nu aveați nevoie de un anumit climat spiritual pentru scrierile Dvs.? A.O.: întrebarea asta provine dintr-o romantică prejudecată că artistul ar trebui să lucreze într-o insulă pustie, sau într-un turn de fildeș, ori într-o subterană. A. R.: Nu-mi aparține asemenea prejudecată, nu cred în nevoia de însingurare ci în cea de intimitate a creatorului. Și Dumnezeu a creat lumea în intimitate. A.O.: Aveam în kibuț o cameră de lucru, un spațiu mic, în
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
extensiile îndepărtate, cum ar veni, ale "criptei" estetice. The Cask of Amontillado/Butelca de Amontillado, povestirea în discuție, creează și astăzi probleme în interpretarea critică. Pare foarte dificil să-l urmărești pe autor construind acea metafizică a coborîrii inițiatice în subteranele gotice din castelul lui Montresor (protagonist și narator), un proces parabolic care combină elemente creștine și masonice deopotrivă. Cu cît încerci să te apropii mai mult de literaritatea dialogului celor două personaje dominante (Montresor și Fortunato), cu atît îl înțelegi
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
generală - deliberată s-ar putea crede - există doar o singură împrejurare cînd se face o referire precisă la forma și natura cadrului scenic unde premeditatul excurs revanșard al proprietarului castelului urmează să se finalizeze. Este vorba despre capătul absolut al subteranelor morbide, locul secret în care Montresor a decis să-și execute rivalul. Eroul-narator ne descrie, în imagini foarte plastice, o criptă care se deschide într-o altă criptă ce cuprinde, la rîndul ei, o firidă întunecată, numită de Montresor "nișă
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]