2,468 matches
-
eului considerat uneori un principiu original de coeziune a stărilor nu este, în fond, decît conștientizarea din fiecare clipă a faptului că aparținem în același timp mai multor medii: dar ea nu există decît în prezent. Cum ar putea să subziste pentru stările îndepărtate în trecut fără presiunea mediilor sociale? Și aici, o serie de amintiri este bine legată numai datorită faptului că putem să privim din nou din punctul de vedere al grupului sau grupurilor în gîndirea cărora aceste stări
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
majoritatea inscripțiilor pe care le citim pe pietrele de mormînt. Într-adevăr, istoria seamănă cu un cimitir în care spațiul este măsurat și în care trebuie mereu să se găsească locuri pentru mormintele noi. Dacă mediul social trecut n-ar subzista pentru noi decît prin notații istorice, dacă memoria colectivă, în general, n-ar cuprinde decît date (atașate unor evenimente definite în termeni generali) și definiții sau evocări abstracte ale evenimentelor, ea ne-ar rămîne cu totul exterioară. În societățile noastre
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
timpului și în care pot fi regăsite numeroase curente vechi care numai în aparență dispăruseră. Dacă n-ar fi așa, am mai avea dreptul să vorbim de memorie colectivă? Și la ce ne-ar fi de folos cadrele care nu subzistă decît ca noțiuni istorice, impersonale și sobre? Grupurile, în care se elaborau odinioară concepțiile și un spirit care dominau un timp întreaga societate, intră repede în declin, făcînd loc altora care țin, o perioadă, sceptrul moralei și care formează opinia
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
mod aparte de sensibilitate care nu se confundă cu dispozițiile sufletelor sensibile de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, dar care nici nu se deosebește net de acestea și care se disipase, parțial, în frivolitatea celui de-Al Doilea Imperiu, dar subzista, fără îndoială, cu mai multă obstinație în provinciile oarecum izolate (acolo am găsit eu ultimele urme). Or, ne este îngăduit să reconstruim acest mediu și să recreăm în jurul nostru acea atmosferă, în special cu ajutorul cărților, al gravurilor și tablourilor. Aici
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
clasă. Se prea poate ca, atunci cînd le-am citit, amintirea personală pe care o păstram despre impresii asemănătoare să se fi amestecat cu descrierea din carte. Țin minte aceste descrieri și poate prin ele s-a conservat tot ceea ce subzistă din impresia mea astfel transpusă, la care ajung fără să știu. Oricum ar fi, ideea, îmbogățită astfel, nu mai este o simplă schemă fără conținut. Să mai adaug că despre liceul în care am intrat prima dată țin minte mai
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
toate părțile. În orice caz, imaginile evenimentelor trecute sînt fixate pe deplin în mintea noastră (în inconștient), ca paginile tipărite ale unor cărți pe care le-am putea deschide, chiar atunci cînd nu le mai deschidem. În opinia noastră, dimpotrivă, subzistă nu imaginile integrale din vreo galerie subterană a gîndirii noastre, ci toate indicațiile din societate necesare pentru a reconstrui o anumită parte a trecutului nostru pe care ne-o reprezentăm într-un mod incomplet și nedistinct sau o credem cu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
reguli care nu se impuneau în cercurile de oameni care le-au păstrat atîta timp vii. În general, istoria nu începe decît din momentul în care încetează tradiția, cînd dispare sau se descompune memoria socială. Atît timp cît o amintire subzistă, e inutil să fie fixată în scris ori chiar fixată pur și simplu. Nevoia de a scrie istoria unei perioade, a unei societăți și chiar a unei persoane nu apare decît atunci cînd sînt prea îndepărtate în timp ca să mai
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
interesele implicate, orientarea spiritelor, modurile de apreciere a oamenilor și a evenimentelor, tradițiile și perspectivele de viitor și că, dacă, în aparență, reapar aceleași grupuri, dimensiunile exterioare, rezultate din locuri, nume, precum și din natura generală a societăților, sînt cele care subzistă. Dar ansamblurile de oameni care constituie același grup în două perioade succesive sînt ca două părți în contact prin extremitățile opuse, dar care nu se unesc altfel și nu formează cu adevărat un singur corp. Desigur, la prima vedere, nu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
nu se modifică. Dacă, dimpotrivă, evenimentul, inițiativa unuia sau unora dintre membri sau, în fine, circumstanțele externe ar introduce în viața grupului un element nou, incompatibil cu trecutul, ar apărea un nou grup, cu propria memorie, în care n-ar subzista decît o amintire incompletă și confuză despre ceea ce a precedat criza. Istoria este un tablou al schimbărilor, și e normală convingerea ei că societățile se schimbă continuu, deoarece ea examinează ansamblul și nu există an în care, în vreo regiune
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
lunilor numeroase urme ale credințelor și tradițiilor dispărute, numărăm întotdeauna anii începînd cu nașterea lui Hristos, iar vechile idei religioase privind însemnătatea numărului 12 sînt la originea diviziunii actuale a zilei în ore, minute și secunde. Totuși, deși aceste diviziuni subzistă, nu rezultă cîtuși de puțin că ar exista un timp social unic, căci, în ciuda originii comune, ele au căpătat o semnificație foarte diferită în diversele grupuri. Asta nu doar fiindcă, așa cum am arătat, nevoia de exactitate variază de la o societate
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
noștri. Amîndoi facem parte din grupul 136 colegilor noștri, dar, în cadrul acestuia, și, de altfel, relațiile noastre personale anterioare intrării la facultate, creaseră între noi o comuniune mai strînsă. De mulți ani nu l-am mai văzut, dar grupul nostru subzistă, cel puțin în gînd, iar dacă ne-am întîlni mîine, am avea unul față de celălalt aceeași atitudine ca înainte de a ne despărți. Numai că el a murit acum cîteva luni. Astfel că grupul nostru s-a destrămat. Nu-l voi
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și, departe de a-l regăsi pornind de la membrii săi, reconstruiesc chipurile lor pornind tocmai de la acest element. Așadar mă gîndesc la prietenul meu fiindcă mă plasez într-un curent de idei pe care le împărtășeam și care pentru mine subzistă, chiar dacă prietenul meu nu-mi mai este acum alături sau nu ne vom mai întîlni niciodată, dacă în jurul meu se conservă condițiile care îmi permit să revin la acel curent. Or, ele se păstrează, căci asemenea preocupări nu le erau
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
el rămîne un mediu continuu, accesibil pe toată întinderea sa. Atunci cînd grupul se transformă, pentru el începe un timp nou, iar atenția lui se detașează, treptat, de ceea ce a fost și nu mai este acum. Dar timpul vechi poate subzista alături de cel nou, ba chiar în cadrul acestuia din urmă pentru acei membri mai puțin atinși de transformare, ca și cum vechiul grup ar refuza să se lase pe deplin absorbit în cel nou, care a rezultat din substanța celui vechi. Dacă memoria
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
urmă în grupurile mai recente în care am pătruns: subzistența acestor urme este suficientă pentru a explica permanența și continuitatea timpului propriu vechii societăți și pentru a ne permite oricînd să revenim, în gînd, la ea. Toate aceste timpuri care subzistă, chiar și cînd corespund unor stări și unor forme succesive ale unei societăți care a evoluat fundamental, nu se amestecă. Ele subzistă unul alături de celălalt. Grupurile cu gîndire distinctă sînt întinse material în spațiu, iar membrii lor fac parte, simultan
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
vechii societăți și pentru a ne permite oricînd să revenim, în gînd, la ea. Toate aceste timpuri care subzistă, chiar și cînd corespund unor stări și unor forme succesive ale unei societăți care a evoluat fundamental, nu se amestecă. Ele subzistă unul alături de celălalt. Grupurile cu gîndire distinctă sînt întinse material în spațiu, iar membrii lor fac parte, simultan ori succesiv, din mai multe grupuri. Nu există un timp universal și unic, ci societatea se descompune într-o mulțime de grupuri
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
care consideră că există tot atîtea durate diferite ireductibile una la alta cîte conștiințe individuale, fiindcă fiecare este un fel de flux de gîndire care se scurge cu propria mișcare. Dar, în primul rînd, timpul nu se scurge: el durează, subzistă, așa cum și trebuie, căci, altfel, cum ar putea memoria să se întoarcă pe cursul timpului? În plus, nici unul dintre aceste curente nu se prezintă ca o serie unică și continuă de stări succesive care se derulează mai repede sau mai
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
oferă fiecare dintre aceste puncte de vedere asupra trecutului așa cum este reprezentat în conștiințele colective la care participă ea. Condiția necesară pentru acest lucru este ca, în fiecare dintre aceste conștiințe, timpul trecut sau o anumită imagine a timpului să subziste și să se imobilizeze, ca timpul să dureze, cel puțin în anumite limite variabile în funcție de grup. Dar, dacă ne gîndim, ar putea fi oare altfel? Cum ar putea o societate oarecare să existe, să subziste, să fie conștientă de sine
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
anumită imagine a timpului să subziste și să se imobilizeze, ca timpul să dureze, cel puțin în anumite limite variabile în funcție de grup. Dar, dacă ne gîndim, ar putea fi oare altfel? Cum ar putea o societate oarecare să existe, să subziste, să fie conștientă de sine dacă nu ar cuprinde cu privirea un ansamblu de evenimente prezente și trecute, dacă n-ar fi capabilă să se întoarcă pe cursul timpului și să regăsească mereu urmele pe care ea însăși le-a
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
mai părea să fi rezistat, în cartiere complet transformate în care s-ar fi crezut că nu-și mai au locul, stabilimentele de plăcere, micile teatre, mai mult sau mai puțin ocultele burse, magazinele de vînzare cu amănuntul etc. Acestea subzistă în virtutea forței dobîndite și ar dispărea, fără îndoială, dacă nu s-ar ține cu abnegație de locurile care le erau rezervate altădată. Găsim mici prăvălii care atrag clienții numai pentru că, din timpuri imemoriale, se confundă cu un amplasament care le
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
putea materia să determine memoria din moment ce numai prin memorie cunoaștem materia sau cel puțin durata și stabilitatea acesteia? Acest argument capătă uneori forma următoare: cum să fie creierul un suport pentru memorie de vreme ce doar prin memorie sîntem asigurați că acesta subzistă? La fel, se va spune că nu imaginea locurilor, adică a anumitor porțiuni ale spațiului, ne poate ajuta să ne amintim, căci ea nu se păstrează decît în mintea celor care își amintesc. Afirmația este greu de combătut dacă avem
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
materială, forma ori conturul grupului sau ale activității sale proiectate în spațiu și gîndirea sau reprezentările esențiale ale societății: aceasta este atitudinea grupului, rezultată din raporturile sale cu lucrurile. Nu se poate spune așadar că, dacă sîntem asigurați că spațiul subzistă, e pentru că grupul și-a pus amprenta asupra acestuia, l-a construit după asemănarea sa și pentru că îl ține minte. Căci grupul însuși nu durează și nu-și amintește decît în măsura în care se sprijină pe această imagine stabilă a spațiului, de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
grupul ar renaște. Itinerarul este deci clar: eternitatea timpului social a făcut posibilă actualizarea lui într-un grup (cel al cuplului Halbwachs sau al amicilor săi politici). Dacă totalitatea acestor moduri de a simți și a evalua, adică memoria culturală, subzistă, în viitor va fi posibilă renașterea unei alte memorii colective, ce va fi actualizată de un nou grup. Se ajunge așadar de la memoria socială la memoria colectivă: chiar dacă memoria colectivă dispare, rămîne memoria socială, care mîine se va putea reitera
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
diferite părți din spațiu), dintre care fiecare se găsește întotdeauna într-un loc, poate fi situată ea însăși într-o regiune, presupune raporturi de proximitate între membri 168 (V165) Astăzi, aceste diferențe teritoriale au... 169 (V166) și cum aceste lucruri subzistă în spațiu 170 (V167) Adică la un întreg ordin de (alte) raporturi juridice (care par desprinse) (pe care, aparent, le transportăm în afara lumii) care nu... 171 (V168) el resituează în acest cadru și distribuie între părți diferite amintiri. Cu ajutorul acestor
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
unei euforii naționale ce domnea la începutul anilor 1980, sau chiar și mai simplificate încă, prezentînd cataclismul ce survenise în țările postcomuniste drept un efect al unei patologii primitive. Deși democrațiile occidentale afectau o aparentă depășire a reflexelor naționale, acestea subzistau. Dar, pentru că ne prefăceam a fi europeni, mai ales după ce incendiul începuse să cuprindă Europa Centrală sau Caucazul nu mai putea fi vorba de a numi aceste reflexe pe numele lor adevărat, ca și cum precăderea cronologică a vechilor State-Națiuni le spălase
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fine, clivajul este în primul rînd de ordin politic. Imperiul de Apus pe care nu-l vom mai numi astfel dispare pentru totdeauna în 476, cînd barbarul Odoacru îl detronează pe ultimul împărat roman, Romulus Augustus. Imperiul Bizantin, dimpotrivă, va subzista regresînd cîte puțin, pînă în momentul cuceririi Constantinopolului de către turcii otomani, în 1453, epocă în care Gutenberg și alți cîțiva descopereau tiparul. Așa-dar, vreme de cîteva secole, Apusul regresează într-o stare de semisălbăticie, pe fondul unei dezmembrări extreme
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]