1,129 matches
-
episod e încheiat definitiv. Mai rabdă puțin, să vezi ce se întâmplă. Nu te pripi. Ți-a spus că e nevinovat și cine poate demonstra că minte? Vechile iubiri ți le scoți greu din suflet. Poate lui Terrence i-a sucit cineva capul timp de câteva clipe, dar acum s-a întors cu tine în America și, dacă îl iubești atât de mult pe cât susții, mai ai o șansă ca lucrurile să se îndrepte. Atâta timp cât nu devine soțul de rahat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
irita. Fata lui adormită ținuse ochii aproape închiși, ca atunci, cu capul într-o parte, și-i amintea extraordinar de tare de drumul în trăsură când o zărise prima oară. Un lucru putuse să vadă: nu semăna cu femeile care suceau și răsuceau mințile bărbaților și de care el, unul, apucase să se sature devreme. Era altfel. Îl lovise un fel de putere interioară a ei, de care ea însăși nu părea să fie conștientă. Sau era? Dar între timp lucrurile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tăcu pentru o clipă. Apoi, pădurarul continuă. ...Ecoul îndemnului său, „după mine, copiii mei“ a mai fluturat o vreme în văzduh și s-a stins în vale. Buza de jos începu să-i tremure a plâns, mai trase o țigară, sucită cu foiță subțire, pe limbă și buză. Tot atunci, la primul asalt, a fost doborât și dom‟ maior Șonțu, comandantul batalionului 1 reg. 10 Dorobanți. Bătălia a fost așa de crâncenă că nici nu s-a băgat de seamă când
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu i-a mai putut sta în cale și i-a cedat. - Bini, Anuca... bini, fata bunicului, facim cum spui tu! Dar, pe urmă, i-a părut rău că i-a intrat în voie. - Ptiu, drăcoaica... cum de mi-a sucit mințile, mie om bătrân! își zise el, dar n-a mai dat înapoi. După ce l-a convins pe bătrân, nimeni și nimic nu-i mai putea sta în cale. Anuca, de mică, se dovedea a fi un caracter puternic. Prin
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aceasta de la el, de fapt? Trecuseră, în felul acesta, câteva clipe, dar, pentru el, era prea mult deja. Situația scăpase grav de sub control, nu mai era demult în limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întâmplat, mă întrebi? Sincer, sunt dărâmată. Astăzi, am fost martora unei vești oribile: mi-a murit o colegă de serviciu. Asta m-a mișcat cum nu se poate mai profund. N-am fost bună de nimic toată ziua, am fost sucită și întoarsă pe dos, parcă n-am fost eu... Mă simt groaznic, nu îmi este bine deloc. Adu-mi un pahar cu apă, te rog! Luiza îi ascultă rugămintea și veni numaidecât cu un pahar plin, pe care i-l
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acest moment, era deja dat pe față, și încă în ce mod... În acele clipe, însă, fără să vrea, lăsă hârtia buclucașă să-i cadă din mână și, plecându-și capul, oftă doar pentru el, dar, tot atunci, el se suci cu tot corpul brusc către Victoria. Aceasta, gemând ca turbată, deja făcuse un pas înspre el cu toată viteza, ca să-i altoiască o lovitură năprasnică, dar iată că rămase numai cu dorința. Acesta era obiceiul ei încă de când băiatul fusese
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tale? Cum de te-ai putut gândi să te droghezi, făcând și datorii pe deasupra de pe urma patimii tale prăpăstioase? Zău că nici măcar prin vis n-aș fi putut să-mi închipui așa ceva! Dar, spune odată ceva, haide! Cine ți-a putut suci capul în halul ăsta? Ești un ușuratic, asta ești! Ah, până unde ai fost în stare să decazi... Ia zi, zi tot, explică-te! 182 Rareș Tiron - Liniștește-te, mai întâi, și promit c-am să ți dau socoteală, rosti
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
clanța. Apoi rosti iar, imperativ: — Anton, dă-mi drumul să ies! De fiecare dată când Își lua buzele de la tub ca să-i răspundă, flacăra se micșora. Bazându-se pe frica și naivitatea ei, Îi strigă cu ferocitate: — Taci sau Îți sucesc gâtul! Pentru moment se lăsă liniștea, flacăra crescu, ușa seifului trecu de la o incandescență roșie la una albă, apoi Anna strigă destul de tare: — Știu ce faci acolo, Anton! Josef Își lipi buzele de tub și nu-i dădu nici o atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nici o atenție, dar următorul țipăt al Annei Îl făcu să tresară: — Ești la seif, Anton! Ea Începu să zdrăngăne iar clanța, până când nu avu Încotro și lăsă flacăra să scadă din nou, ca să strige la ea: — Taci! Nu glumesc! Îți sucesc gâtul, japiță bătrână ce ești! Vocea ei scăzu, dar o putu auzi totuși cu destulă claritate. Probabil că Își lipise buzele de gaura cheii. — Nu, să nu spui asta, Anton! Ascultă. Lasă-mă să ies de aici. Trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
poți Începe așa ceva. Și acum mă trimit Înapoi, În Austria. — Ești dat În urmărire acolo? Josef Grünlich trase de marginile vestei și făcu să tremure cruciulița de argint. — Nu mă deranjează să vă spun. Suntem În aceeași oală, nu? Își suci puțin gâtul, Într-un acces de modestie. — Am ucis un om la Viena. Coral spuse cu oroare: — Vreți să spuneți că sunteți un ucigaș? Josef Grünlich se gândi: Mi-ar plăcea să le-o spun. E ceva prea grozav ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pescăruș începu să zboare pe deasupra capetelor lor, iar Miti Matái ordona să fie aruncat în apă un cârlig cu o momeală. Pasărea se aruncă imediat asupra momelii și se prinse în cârlig, iar după ce o traseră pe punte, Navigatorul-Căpitan îi suci gâtul și o taie în două cu un cuțit, așezând pe lemnul punții conținutul stomacului. Tapú Tetuanúi și cu Chimé din Farepíti schimbară priviri întrebătoare, căci, așa cum era de așteptat, stomacul păsării nu conținea decât o căpățâna de pește zburător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și el criță. Îl zărește pe Portofel și se oprește. Dom' Portofel, dar știu că te-ai îmbătat, nu glumă. Îl studiază și remarcă: Văleu, da' ce cucui fain ai. Te-a trăsnit tare, dar ai tărtăcuța bună. Oieru îl sucește și răsucește și vede că omul nu dă semne că se trezește. Te duc eu acasă, dar dai un rachiu, da? Între timp, în casa lui Ion și Aneta era mare jale: Dă telefon lui frate-tu, grefierul, tremură Aneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cea mai mică tresărire În lumina de aur, nici o fisură În oglinda oarbă, prin care chiotul sîngelui vostru să mai răzbată pînă la mine. Și toate iluziile astea care-mi dau tîrcoale cu fețele lor scofîlcite, grețoase, cum le-aș suci gîtul În aceste dimineți de august În care scurm Într-un mal de nisip... totul se surpă, se Împrăștie În fața mea de parcă vînturi mari de scorțișoară mi-ar răvăși presimțirile amăgindu-mă, un desfrîu de confuzii și fiecare strecurîndu-se insidios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aruncat cât colo. Apoi, cu puterea disperării, Guido a săltat În brațe voluminosul sclav al curățeniei și l-a prăvălit la podea. — Veniți! Repede! a gâfâit omulețul, Încovoiat de efortul depus, deschizându-ne ușa care dădea spre casa scărilor. Am sucit gâtul mopului electric, iar cu coada lui am pocnit robotul, astfel Încât drujba a sărit cât colo, dându-ne timp suficient pentru a trece pe lângă Guido. El Însă, bietul, n-a mai apucat să vină. Piciorul lui drept a călcat pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Care? a Întrebat dobitocul, Încordându-și degetul pe trăgaci. Vederea periferică proastă, am zis, ațintindu-mi privirea undeva În jumătatea de cameră pe care el, cu un sistem video mono neperformant, nu avea cum s-o acopere. Nătărăul a tresărit, sucindu-și fără să vrea gâtul În aceeași direcție. Pistolul s-a rotit și el câteva grade, iar 0,1732 secunde mai târziu, bila albă de pe masa de biliard Își lua la revedere de la palma mea dreaptă, Începând o scurtă, dar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cine‑i specialistul fotograf aici, tu sau eu? Tu, Otto. Păi, vezi. Mama, care a cunoscut odinioară vremuri mai bune (vremuri de soție de ofițer SS) decât vremurile de soție de artist pe care le trăiește astăzi, s‑a tot sucit și a tot tras de ea încoace și‑ncolo, ceea ce n‑a adus nici o îmbunătățire, ci mai degrabă o înrăutățire. Trebuie să faci o figură speriată. Să înfrângi rezistența cuiva este întotdeauna foarte excitant, iar eu am înfrânt rezistența multora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în ce constau aceste metode. Hans - după cum se știe, între el și Sophie urmează să se înfiripe o idilă - a cumpărat componentele bombei, mândru și fără nici o rezervă, de la un magazin frecventat doar de studenții de la politehnică. S‑a tot sucit și s‑a tot învârtit pe acolo până aproape că a început să bată la ochi. Așa de mândru era. Va să zică legătura sufletească dintre el și Sophie s‑a stabilit deja, urmează cea fizică. În momentul acesta tocmai o convinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dat atunci seama, nici n-a stat să analizeze. L-a pocnit pe agent drept În față, l-a culcat la pământ cu o singură lovitură. L-au Înconjurat repede șoferul și inspectorul În civil, l-au bruscat, i-au sucit mâinile la spate, el nu s-a mai Împotrivit, Își dăduse deja seama că gafase. Dar era mulțumit, zâmbea cu toată gura văzându-și garda cum de-abia se adună de pe jos. Răzbunarea ăstuia a fost cruntă. L-a Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de alb. Atentă la inflexiunea fiecărui cuvânt, la modificarea abia perceptibilă a unui mesaj, încărcat de amintiri și promisiuni accesibile numai nouă. Părul prins în câteva ace curge lucios și lung, des pletindu-se negru în jurul gulerului ascuțit al bluzei. Se sucește într-o dungă, revine, ferindu-se de ghionturile mulțimii. — Și cum a fost prima întâlnire ? insinuează iar glasul ei adânc, încetinit. Restrânsă, brusc elansată, din nou ghemuită, cu privirea mare și umedă. Ultimii spectatori se grăbesc să reintre în sală
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tovarășul la care vă tot gândiți, căruia îi simțiți lipsa. Pentru că el chiar este un caz special ! — Sigur, mă descurc uneori. Destul de bine. De asta mă și țin și mă întrețin ei. Un fel de vrăjitor grețos, bolnav, fricos, uituc. Sucit ? Dar care le face treaba ! Rapoartele se pot încheia cu informații optimiste, cazul care le dădea atâta de furcă de trei luni sau trei ani a fost sau va fi lichidat. — Nu întotdeauna reușesc. Există și partide pierdute. Sau necâștigate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ai prins cât de cât, ți-a și scăpat, se termină repede ; colegul Manole n-are timp să analizeze întreaga complexă problematică a terenurilor macroporice, colegul Vornicu să-și expună toate considerațiile, iar colegul celor doi colegi coboară treptele zilei sucind pe toate părțile cuvintele auzite. Ca și cum ar fi obținut, dintr- odată, premisele unui diagnostic căutat. Nu-și suportă, nu-și suportă, ce maturitate o mai fi și asta care... așa repetă colegul celor doi colegi coborând, împreună cu colegii colegilor, treptele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
andrele. Dar nu, nu vine ! Zadarnic așteaptă cei doi să apară cineva, să-i salveze. Surprinzător, nici chiar imperturbabila Ortansa nu rezistă momentului pieziș. Nu ridică ochii de pe broderiile feței de masă, își înfășoară degetele lungi prin franjurile groase, le sucește, le dă drumul, iar le apucă, le trece de pe stânga pe dreapta. Clătinată, s-ar zice, până și redutabila doamnă, de tăcerea care se tot întunecă și se coboară, straturi când grele, insuportabile, când iar ușoare, ușoare, lame de cuțit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lene, serai gol, în care unduiesc ghirlande grele de muște. Luna și-a instalat în fereastra strâmtă a chiliei capul ei îngustat, de asin. Trubadurul întârzie însă la întâlnire. A adormit, uituc, gol și istovit, obosit de răutățile zilei. Se sucește de pe o parte pe alta, se întinde pe burtă, iar pe stânga, pe dreapta. Fruntea înaltă și lată, sprâncenele stufoase, cum se cereau eroilor, dar nu și nasul lor acvilin ! Nu întruchipează, a dovedit-o, războinicul glorios, neliniștitul trubadur sau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se afundă, mocirloasă. Cerul pe umeri, cețos. Bătaia aripilor fumurii, gata să se atârne în norul alburiu al zilei. Spre care se și ridică, neatent. „Hei, domnu’... v-au căzut foile !“, strigă cineva. Pasul lunecă, mâinile foarfecă ceața. Trupul se sucește brambura, piruetă de clovn. Din buzunarul stâng zboară un mic sul cu foi de caiet. Căciula cade, ca o plăcintă. Întoarce, aiurit, obrazul roșu de frig, capul tuns caraghios. Fiara gonește, se va apropia... „Hei, domnu’... foile“, mă grăbesc să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]