1,102 matches
-
stăpânea ținuturi importante din Suedia, precum și Danemarca, Norvegia și Anglia. După 1389, regii Danemarcei erau totodată suveranii Suediei. În 1521, Suedia și-a declarat independența. Gustav I Eriksson Wasa, conducătorul revoluției, a devenit regele Suediei. Statul Suedia încorpora și Finlanda. Suedezii au trecut de partea reformei lui Martin Luther. În sec. al XVII-lea, Suedia a devenit mare putere europeană, iar Marea Baltică era supranumită "lacul suedez". În următoarele două secole puterea Suediei a intrat în declin, în favoarea Rusiei. În anul 911
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
însă a fost distrusă de Alexandr Nevski în anul următor. A doua cetate a fost construită din piatră de către Alexandru, fiul lui Dmitri Alexandrovici, în 1280. Înfuriați de independența prințului, novgorodienii au distrus cetatea doi ani mai târziu. Între timp, suedezii au profitat de acest lucru și au ocupat malurile râului Narva. Novgorodienii au restaurat fortăreța în 1297. Koporie a fost cel mai puternic bastion din regiune și a supraviețuit numeroaselor atacuri, în timpul războaielor suedezo-novgorodiene. După încorporarea în statul moscovit, cetatea
Koporie (sat) () [Corola-website/Science/328424_a_329753]
-
a rezista loviturilor de tun. Structurile păstrate până azi aparțin acelei perioade. Forțele ruse au pierdut Koporie în timpului Războiului Livonian, dar l-au recuperat prin Tratatul de la Tiavzino. În timpurile tulburi, Koporie a fost atacat de 2.500 de suedezi, de zece ori mai numeroși decât apărătorii. Garnizoana rusească a fost nevoită să se predea, iar Koporie a rămas sub suedezi până în 1703, fiind cunoscută sub denumirile de Koporie sau Caporie / Capurien, localitate care aparținea de länul Caporie, constituent important
Koporie (sat) () [Corola-website/Science/328424_a_329753]
-
dar l-au recuperat prin Tratatul de la Tiavzino. În timpurile tulburi, Koporie a fost atacat de 2.500 de suedezi, de zece ori mai numeroși decât apărătorii. Garnizoana rusească a fost nevoită să se predea, iar Koporie a rămas sub suedezi până în 1703, fiind cunoscută sub denumirile de Koporie sau Caporie / Capurien, localitate care aparținea de länul Caporie, constituent important al "Igriei suedeze". Întrucât Golful Finic și-a micșorat adâncimea, iar apele s-au retras spre Nord, așezarea a început să
Koporie (sat) () [Corola-website/Science/328424_a_329753]
-
al XVI-lea Gustaf a devenit rege al Suediei pe 15 septembrie 1973, la moartea bunicului său, Gustaf al VI-lea Adolf. Suedia a fost un regat încă din timpuri preistorice. Încă din secolul I Tacit menționează un rege al suedezilor. Cu toate acestea, ordinea succesiunii până la Eric cel Victorios (mort în 995) este cunoscută exclusiv datorită relatărilor controversate din punct de vedere istoric din Saga. Inițial, regele Suediei avea puteri limitate care combinau puterile unui conducător de război, cele ale
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
și a unor lupte de putere interne, Regina Margareta I a Danemarcei a unit Suedia, Danemarca și Norvegia (care includea Finlanda și Islanda) prin cu aprobarea nobilimii suedeze. Tensiunile continue între cele trei regate au condus la un conflict între suedezi și danezi în secolul al XV-lea. Dizolvarea uniunii la începutul secolului al XVI-lea a condus la o rivalitate îndelungată între Danemarca-Norvegia și Suedia (incluzând Finlanda) pe parcursul secolelor ulterioare. Episcopii catolici îl susțineau pe Cristian al II-lea, regele
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
celor care au adus contribuții excepționale omenirii în domenii precum fizică, chimie, literatură, medicină sau economie. Titlul complet al monarhului suedez în perioada 1544-1973 includea: În suedeză: Med Guds Nåde Sveriges, Götes och Vendes Konung ( Cu harul lui Dumnezeu, Regele suedezilor, al goților și al vandalilor) În latină: Dei Gratia Suecorum, Gothorum et Vandalorum Rex În unele cazuri, denumirea Suecorum din titlul în latină era înlocuită de Svionum sau Sveonum, cele trei denumiri însemnând al suedezilor și nu al Suediei. Götes
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
Cu harul lui Dumnezeu, Regele suedezilor, al goților și al vandalilor) În latină: Dei Gratia Suecorum, Gothorum et Vandalorum Rex În unele cazuri, denumirea Suecorum din titlul în latină era înlocuită de Svionum sau Sveonum, cele trei denumiri însemnând al suedezilor și nu al Suediei. Götes Konung (Rege al Goților) datează din timpul regilor Magnus al III-lea sau Carol al VII-lea. Titlul Svea Konung (Rege al Suedezilor) datează dintr-o perioadă mai veche. Această titulatură a fost schimbată în
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
latină era înlocuită de Svionum sau Sveonum, cele trei denumiri însemnând al suedezilor și nu al Suediei. Götes Konung (Rege al Goților) datează din timpul regilor Magnus al III-lea sau Carol al VII-lea. Titlul Svea Konung (Rege al Suedezilor) datează dintr-o perioadă mai veche. Această titulatură a fost schimbată în secolul al 16-lea în Sveriges Konung sau Rex Sveciae (Rege al Suediei). Înainte ca primul rege din Casa de Bernadotte, Carol al XIX-lea Ioan, să acceadă
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
țări, în timp ce Ordinul Steaua Polară poate fi acordat oricărui cetățean non-suedez. În urma reformelor, Ordinul Sabiei și Ordinul lui Vasa nu mai sunt acordate, fiind declarate inactive în mod oficial. Începând cu 1975, cea mai mare distincție care poate fi acordată cetățenilor suedezi care nu fac parte din familia regală este Medalia Majestății Sale Regele. Palatele Regale (incluzând Palatul Regal din Stockholm, Palatul Drottningholm, Palatul Haga, Palatul Rosendal, Palatul Ulriksdal, Palatul Rosersberg, Palatul Tullgarn și Castelul Gripsholm) sunt proprietăți ale statului suedez și
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
aprilie 2012. Familie să a emigrat în Suedia, atunci când el avea opt ani. Acesta și-a terminat studiile în Suedia, reușind să obțină diplomă în industria aeronautică. După terminarea universității, a intrat în industria muzicală din Suedia sub tutela producătorului suedez marocan RedOne. Colaorarea a început încă din anul 2005. Cand RedOne se mută la New York în 2006, , l-a urmat la scurt timp, continându-și carieră în industria muzicală din Statele Unite ale Americii. Este producător pentru artiști, cum ar fi Kat
Maher Zain () [Corola-website/Science/331108_a_332437]
-
frontieră veche cu țara. După două invazii eșuate și o serie de ciocniri cu regele danez Eric Evergood, au început negocierile de pace între cei trei monarhi scandinavi, temându-se că acest conflict va degenera. Magnus a încheiat pacea cu suedezii în 1101, fiind de acord să se căsătorească cu Margareta, fiica regelui suedez Inge Stenkilsson. În schimb, Magnus a câștigat Dalsland ca parte a zestrei soției sale. El a pornit o campanie finală în vest în 1102 și este posibil
Magnus al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331151_a_332480]
-
frontieră veche cu țara. După două invazii eșuate și o serie de ciocniri cu regele danez Eric Evergood, au început negocierile de pace între cei trei monarhi scandinavi, temându-se că acest conflict va degenera. Magnus a încheiat pacea cu suedezii în 1101, fiind de acord să se căsătorească cu Margareta, fiica regelui suedez Inge Stenkilsson. În schimb, Magnus a câștigat Dalsland ca parte a zestrei soției sale. El a pornit o campanie finală în vest în 1102 și este posibil
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
Greycloak al Norvegiei, a reușit să-i forțeze pe oamenii acestei țări într-o subjugare temporară. Poveștile nordice îl prezinta pe Harald într-o lumină mai negativă. El a fost forțat de două ori să i se supună prințului renegat suedez Styrbjörn cel Puternic al Jomsvikings, prima dată prin acordarea unei flote și pe fiica sa Thyra, și a doua oară prin oferirea sa ca ostatic, împreună cu încă o flotă de-a sa. Când Styrbjörn a adus flota în Uppsala pentru
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
ca rege al Danemarcei la Copenhaga pe 18 mai și rege al Norvegiei la Trondheim la 20 iulie. În primii ani ai domniei sale el a efectuat o politică de echilibrare. Prin mijloace diplomatice, el a încercat să slăbească poziția regentului suedez Sten Sture, și a căutat noi aliați. A fost primul rege danez care a stabilie o cooperare politică cu Rusia. Politicile interne ale lui Ioan au fost marcate de sprijinul economic de la negustorii danezi și prin utilizarea pe scară largă
Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei () [Corola-website/Science/331282_a_332611]
-
fost fiul lui Stenkil al Suediei și a unei prințese suedeze. El a împărțit domnia cu fratele său mai mare, Halsten Stenkilsson al Suediei, însă se cunosc puține detalii despre guvernarea lui Inge. În 1084, Inge a fost forțat de către suedezi să abdice pentru lipsa sa de respect asupra tradițiilor vechi și pentru refuzul său de a administra obictul păgân al lui Blot. În jurul anului 1100, Inge și regina Elena au fondat Abația Vreta lângă actualul Linköping în Östergötland. Abația găzduia
Inge cel Bătrân al Suediei () [Corola-website/Science/331292_a_332621]
-
și Søborg prin forță. Deși se lupta cu statele Hansa, el a încercat să-i reprimeze pe nobilii rebeli care încercau să beneficieze de drepturile cu care l-au forțat pe tatăl lui Valdemar să cedeze și a luptat cu suedezii și norvegienii. A fost pregătit să preia controlul treptat în Iutlanda de sud însă a căzut bolnav. Valdemar a apelat la ajutorul Papei George al XI-lea care a fost de acord să excomunice danezii răzvrătiți. Dar înainte ca toate
Valdemar al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331280_a_332609]
-
el și-a luat o nouă soție, Auð, fiica lui Haakon Sigurdsson, domnitorul Norvegiei. Înainte ca acest lucru să se întâmple, fratele său Olof a murit, și a fost nevoie să fie numit un alt co-guvernator, însă se spune că suedezii au refuzat să-l accepte pe nepotul său, Styrbjörn cel Puternic. Styrbjörn a primit 60 de nave de la Eric și a plecat departe pentru a trăi ca un viking. El avea să devină conducătorul Jomsborg și aliatul cât și cumnatul
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
el și-a luat o nouă soție, Auð, fiica lui Haakon Sigurdsson, domnitorul Norvegiei. Înainte ca acest lucru să se întâmple, fratele său Olof a murit, și a fost nevoie să fie numit un alt co-guvernator, însă se spune că suedezii au refuzat să-l accepte pe nepotul său, Styrbjörn cel Puternic. Styrbjörn a primit 60 de nave de la Eric și a plecat departe pentru a trăi ca un viking. El avea să devină conducătorul Jomsborg și aliatul cât și cumnatul
Eric cel Victorios () [Corola-website/Science/331289_a_332618]
-
cu prințesa Martha a Danemarcei, fiica regelui Eric al V-lea al Danemarcei. Birger avea doar zece ani atunci când tatăl sau a murit, iar Torgils Knutsson a devenit cel mai influent om din Suedia. În 1293, Torgils Knutsson a condus suedezii la o bătălie în vestul regiunii Karleia unde aceștia au ieșit victorioși. Când Torgils Knutsson s-a întors de la cunducerea cruciadei din Finlanda, a izbucnit un conflict între frați iar acesta l-a susținut pe regele Birger. Birger a atins
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
A" ar putea fi Håkan cel Roșu. Co-guvernarea să împreună cu fratele său este menționată și în legendă Hervarar. El este văzut ca un rege politicos și vesel și ori de câte ori îi era prezentat un caz, el judeca corect, fapt pentru care suedezii i-au jelit moartea. El a fost tatăl co-guvernatorilor Philip Halstensson al Suediei și Inge cel Tânăr al Suediei. Håkan cel Roșu a fost regele Suediei, guvernând pentru aproape un deceniu în prima jumătate a secolului al XI-lea. Se
Casa de Stenkil () [Corola-website/Science/331293_a_332622]
-
fost fiul lui Stenkil al Suediei și a unei prințese suedeze. El a împărțit domnia cu fratele său mai mare, Halsten Stenkilsson al Suediei, însă se cunosc puține detalii despre guvernarea lui Inge. În 1084, Inge a fost forțat de către suedezi să abdice pentru lipsa să de respect asupra tradițiilor vechi și pentru refuzul său de a administra obictul păgân al lui Blot. În jurul anului 1100, Inge și regina Elenă au fondat Abația Vreta lângă actualul Linköping în Östergötland. Abația găzduia
Casa de Stenkil () [Corola-website/Science/331293_a_332622]
-
legende, Inge a fost otrăvit în Östergötland. Este raportat că el a fost căsătorit cu Ulvhild Håkansdotter, care a fost fiica norvegianului Haakon Finnsson și care, mai tarziu avea să se căsătorească cu regele danez Nils Svensson și cu regele suedez Sverker cel Bătrân.
Casa de Stenkil () [Corola-website/Science/331293_a_332622]
-
cu prințesa Martha a Danemarcei, fiica regelui Eric al V-lea al Danemarcei. Birger avea doar zece ani atunci când tatăl sau a murit, iar Torgils Knutsson a devenit cel mai influent om din Suedia. În 1293, Torgils Knutsson a condus suedezii la o bătălie în vestul regiunii Karleia unde aceștia au ieșit victorioși. Când Torgils Knutsson s-a întors de la cunducerea cruciadei din Finlanda, a izbucnit un conflict între frați iar acesta l-a susținut pe regele Birger. Birger a atins
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
a încheiat o alianță cu Franța, la Tilsit, în 1807, Suedia și Portugalia au rămas ca aliații europeni ai Marii Britanii. La 21 februarie 1808 Rusia a invadat Finlanda, care era condusă de Suedia, sub pretextul de a-i convinge pe suedezi să adere la Sistemul Continental al lui Napoleon. Danemarca a declarat, de asemenea, război Suediei. În doar câteva luni după aceea, aproape toată Finlanda a fost pierdută și preluată de Rusia. Ca urmare a războiului, la 17 septembrie 1809, în
Casa Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/331304_a_332633]