KorAP: Find »[drukola/base=sufix & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...94 >

2,342 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

și V cuprind substantive masculine, iar declinările VI și VII cuprind substantive neutre. Declinarea X cuprinde substantive invariabile, masculine sau feminine. Aceste declinări acoperă aproape toate substantivele limbii române, atât cele [+Animat], cât și cele [-Animat]. Faptul că în română sufixele moționale sunt foarte productive 6 indică nevoia vorbitorilor de a corela forma cu sensul și de a exprima distincții de gen la substantivele [+Animat. Prin urmare, având în vedere faptul că în domeniul [+Animat este activă corelația între formă și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
vorbitorilor de a corela forma cu sensul și de a exprima distincții de gen la substantivele [+Animat. Prin urmare, având în vedere faptul că în domeniul [+Animat este activă corelația între formă și sens (caracterul activ fiind reflectat de productivitatea sufixelor moționale), sistemul de gen din română este cel mai bine caracterizat ca mixt, semantic și morfologic. 3.3. Numărul În general, distincția flexionară singular-plural din română reflectă, indirect, numărul de entități atomice denotate de nominalul respectiv. Această relație este indirectă

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
sistemul flexionar al limbii române, acceptă și acordul formal, și pe cel semantic, atât al determinanților, cât și al adjectivelor. Substantivul babysitter, care poate avea referenți masculini sau feminini 29, are și o varianta colocvială adaptată sistemului morfologic românesc, cu sufixul moțional -ă. Forma neadaptată morfologic babysitter se poate acorda fie referențial, fie formal, însă forma cu sufixul moțional -ă, încadrată morfologic la genul feminin, nu se poate acorda decât formal: (30) a. Maria e o babysitter bună. - acord referențial b

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
și al adjectivelor. Substantivul babysitter, care poate avea referenți masculini sau feminini 29, are și o varianta colocvială adaptată sistemului morfologic românesc, cu sufixul moțional -ă. Forma neadaptată morfologic babysitter se poate acorda fie referențial, fie formal, însă forma cu sufixul moțional -ă, încadrată morfologic la genul feminin, nu se poate acorda decât formal: (30) a. Maria e o babysitter bună. - acord referențial b. Maria e un babysitter bun. - acord formal c. Caut babysitteră. (www.roportal.ro/anunturi) d. babysitteră bună

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
babysitter bun. - acord formal c. Caut babysitteră. (www.roportal.ro/anunturi) d. babysitteră bună / *babysitteră bun Pentru o serie de substantive cu genul formal masculin (ca ministru, doctor) s-au creat, în limbajul standard sau în cel colocvial, perechi cu sufixe moționale specifice limbii române: babysitteră, barmaniță, doctoriță, ministreasă, ministră etc., semn că în română se simte nevoia marcării formale a distincției masculin-feminin la substantivele [+Animat]. În limba vorbită sau în registrul foarte colocvial, se întâlnesc și exemple cu acord semantic

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
limba română trei clase de substantive colective: A. Substantive colective puternic referențiale: acționariat, armată, clan, cor, cordon, detașament, guvern, mobilă (care poate fi analizat și ca un masiv), personal, pluton, trib. Aici intră și substantivele colective formate prin derivare, cu sufixele -ărie46 (argintărie, aurărie, lemnărie, stufărie), -et (brădet, făget, tineret, puiet), -iș (frunziș, stejăriș), -ime (tinerime, studențime, prostime), -iște (stejăriște, porumbiște, ariniște), -ătate (creștinătate)47. Substantivele colective puternic referențiale au un sens lexical "plin", specificându-și membrii (argintărie - obiecte de argint

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
punct de vedere cognitiv: (35) a. %O parte din mafie au fost arestați. b. *O parte din armată au fost trimiși pe frontul de vest. Alt tip de colective care nu pot declanșa acordul la plural sunt cele derivate cu sufixe - brădet, frunziș, stejăriș, studențime, maghiarime etc.: (36) a. *O parte din frunziș au căzut. b. *O parte din studențime vor să emigreze. Sintagmele partitive cu substantive colective "trec" și alte teste ale pluralității, cum ar fi pronumele reciproce sau adjuncții

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Unele dintre acestea au și un plural cu desinențe specifice de feminin plural, -e sau -i (trebi, vremi). Pluralul în -uri al unor substantive feminine masive ca brânză-brânzeturi și verdeață-verdețuri ar putea reprezenta un alt cuvânt, derivat de la singular cu sufixul -uri. O indicație în acest sens ar fi faptul că la brânzeturi, între forma de singular brânză și terminația -uri intervine segmentul -et-. În română, interfixele nu se întâlnesc în morfologia flexionară, ci doar în cea derivativă (rar). Substantivele feminine

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
o voi da; am dat-o; dă-o; o să îl dau Prin contrast, mărcile de acord ocupă poziții fixe în română. Pe larg spus, la timpurile necompuse, desinențele de persoană și număr (adesea, fuzionate) sunt atașate la finalul verbului, după sufixul de timp. La timpurile compuse cu auxiliar, aceste desinențe se atașează auxiliarului (vezi GALR, I). Criteriile morfologice ne pot ajuta să distingem între clitic și afix, dar nu reprezintă neapărat criterii pe baza cărora să putem decide dacă dublarea clitică

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
acceptă subiect: (i) Ion tună și fulgeră, e foarte supărat. 44 De la engl. pronoun-dropping, "căderea pronumelui". 45 Semnul % indică faptul că exemplul este acceptat doar de o parte dintre vorbitori. 46 Nu sunt foarte multe substantive colective derivate cu acest sufix, care are și alte valori, exprimând "locul" (mezelărie, pepenărie, strungărie) sau "modul de comportare" (cochetărie, dulcegărie). 47 Majoritatea substantivelor derivate cu sufixe colective nu au forme de plural (brădet, frunziș, stejăriș, studențime, maghiarime etc.). Prin această caracteristică, dar nu numai

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
este acceptat doar de o parte dintre vorbitori. 46 Nu sunt foarte multe substantive colective derivate cu acest sufix, care are și alte valori, exprimând "locul" (mezelărie, pepenărie, strungărie) sau "modul de comportare" (cochetărie, dulcegărie). 47 Majoritatea substantivelor derivate cu sufixe colective nu au forme de plural (brădet, frunziș, stejăriș, studențime, maghiarime etc.). Prin această caracteristică, dar nu numai, ele s-ar putea încadra și în clasa masivelor. 48 Accidental, utilizarea verbului la plural poate fi influențată de modelul străin, în

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
mental location, containing the state denoted by the NP" (Cornilescu, 2008: 3). 113 "The silent locative provides a place holder for the subject" (Cornilescu, 2008: 15). 114 Firesc și omenesc sunt derivate de la substantive din sfera +uman (fire, om), cu sufixul adjectival -esc. Sufixul corespunzător lui -esc, pentru derivarea de adverbe, este -ește. Și când sunt folosite ca adverbe, aceste cuvinte se referă la actantul implicat în eveniment, nu la eveniment în sine (ceea ce favorizează utilizarea formei adjectivale în poziții specifice

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
the state denoted by the NP" (Cornilescu, 2008: 3). 113 "The silent locative provides a place holder for the subject" (Cornilescu, 2008: 15). 114 Firesc și omenesc sunt derivate de la substantive din sfera +uman (fire, om), cu sufixul adjectival -esc. Sufixul corespunzător lui -esc, pentru derivarea de adverbe, este -ește. Și când sunt folosite ca adverbe, aceste cuvinte se referă la actantul implicat în eveniment, nu la eveniment în sine (ceea ce favorizează utilizarea formei adjectivale în poziții specifice adverbului). În exemplele

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

În limbile de tip (b), verbul se comportă diferit de la o apariție la alta, marcarea fiind influențată de semantica structurii − marcarea gramaticală descrie direct conceptualizarea unei situații, fără legătură cu relațiile sintactice. De exemplu 13, în limba manipuri, există trei sufixe diferite care se atașează numelor și pronumelor: un sufix pentru entitatea care controlează acțiunea (inclusiv forțele naturii), alt sufix pentru entitatea animată afectată de acțiune și un alt sufix pentru entitatea indirect implicată sau secundar afectată de acțiune (Țintă, Sursă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de la o apariție la alta, marcarea fiind influențată de semantica structurii − marcarea gramaticală descrie direct conceptualizarea unei situații, fără legătură cu relațiile sintactice. De exemplu 13, în limba manipuri, există trei sufixe diferite care se atașează numelor și pronumelor: un sufix pentru entitatea care controlează acțiunea (inclusiv forțele naturii), alt sufix pentru entitatea animată afectată de acțiune și un alt sufix pentru entitatea indirect implicată sau secundar afectată de acțiune (Țintă, Sursă, Experimentator, Pacient, Beneficiar, Locativ). Denumirile cazurilor nominativ, acuzativ, absolutiv

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
structurii − marcarea gramaticală descrie direct conceptualizarea unei situații, fără legătură cu relațiile sintactice. De exemplu 13, în limba manipuri, există trei sufixe diferite care se atașează numelor și pronumelor: un sufix pentru entitatea care controlează acțiunea (inclusiv forțele naturii), alt sufix pentru entitatea animată afectată de acțiune și un alt sufix pentru entitatea indirect implicată sau secundar afectată de acțiune (Țintă, Sursă, Experimentator, Pacient, Beneficiar, Locativ). Denumirile cazurilor nominativ, acuzativ, absolutiv, ergativ − arată Dixon (1994: 30) − trebuie restrânse la limbile în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cu relațiile sintactice. De exemplu 13, în limba manipuri, există trei sufixe diferite care se atașează numelor și pronumelor: un sufix pentru entitatea care controlează acțiunea (inclusiv forțele naturii), alt sufix pentru entitatea animată afectată de acțiune și un alt sufix pentru entitatea indirect implicată sau secundar afectată de acțiune (Țintă, Sursă, Experimentator, Pacient, Beneficiar, Locativ). Denumirile cazurilor nominativ, acuzativ, absolutiv, ergativ − arată Dixon (1994: 30) − trebuie restrânse la limbile în care marcarea are bază sintactică (tipul (a)), cazurile indicând relații

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Dixon (1994: 30) − trebuie restrânse la limbile în care marcarea are bază sintactică (tipul (a)), cazurile indicând relații sintactice. Pentru limbile în care marcarea are bază semantică (tipul (b)), este de preferat să nu se dea o anumită denumire cazuală sufixelor care au diverse roluri semantice. O poziție radicală este cea a lui Haig (1998: 171), care susține − cu argumente din limba kurdă, care are partiție morfologică ergativă determinată de timp (vezi infra, 3.1.3.(c)), dar sintaxă de tip

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cu pacientul în nominativ) funcționa predicativ. La originea construcției ergative se află tendința agentului de a ocupa prima poziție; marcarea suplimentară a agentului oblic prin postpoziția specifică ne este recentă (Montaut 1998b: 144). Morfemul de trecut l provine dintr-un sufix de "lărgire", care își are originea într-un diminutiv compatibil cu clasa nominală. Limbile indo-europene occidentale au supramarcat agentul (cu ne) și au ergativizat o structură preergativă; dimpotrivă, limbile indo-europene orientale au trecut prin procesul de deergativizare, reanalizând morfemul l

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cazul direct) care apare în structurile antipasive și în alte contexte este o marcare acuzativă, reflectând cazul atribuit de verb. De aici, ar rezulta că antipasivul apare numai în limbile ergative, pentru că antipasivul reprezintă o atribuire de tip Nom.−Ac., sufixul antipasiv fiind o formă de avansare a verbului, care poate atribui Cazul acuzativ. Nash (1998a) − autoare care a susținut și anterior acest tip de analiză (Nash 19955: în limbile acuzative există o categorie funcțională suplimentară, v, situată între TP și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
legăturii dintre cazul ergativ și un anumit rol tematic (Agent), Comrie (1978: 367) subliniind că relația strânsă dintre ergativitate și agentivitate din unele limbi este contrabalansată de relația strânsă dintre ergativitate și nonagentivitate din alte limbi: în limba australiană dalabon, sufixul ergativ este folosit cu toate subiectele inanimate, dar nu cu toate subiectele animate (Agentul este tipic animat). Silverstein (1976) sugerează că funcția cazului ergativ nu este de a marca agentul în general, ci agentul nontipic. În alte interpretări, precum Woolford

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
detranzitivizarea este un proces productiv, există și verbe (precum murder 'a omorî', assassinate 'a asasina', write 'a scrie', build 'a construi') care nu se detranzitivizează niciodată, pentru că cer prezența unui subiect Agent; de asemenea, verbele formate în limba engleză cu sufixele -ize și -ify nu se pot detranzitiviza, chiar dacă aceste afixe au fost caracterizate ca fiind cauzative, pentru că descriu eventualități care nu pot fi îndeplinite în absența Agentului (Levin și Rappaport Hovav 1995: 102−105). Autoarele observă că verbele cu alternanță

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
se spăla. Cornilescu (2001: 484−488) arată că nominalizarea supin + subiect este întotdeauna de tip activitate/proces, obiectul nu trebuie lexicalizat (ca să măsoare evenimentul), pe când cea de tip supin + obiect denotă o schimbare, o activitate. Nominalizările de la același verb folosesc sufixe diferite, rezultând nominalizări de tip eveniment cu trăsături aspectuale și sintactice diferite (contribuția semantică a sufixului): ● nominalizările infinitivale apar numai în structuri cu obiect, care exprimă schimbări; sufixul de infinitiv este [+ Telic], perfectiv; infinitivele sunt polisemantice, ușor recategorizabile ca activități

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
proces, obiectul nu trebuie lexicalizat (ca să măsoare evenimentul), pe când cea de tip supin + obiect denotă o schimbare, o activitate. Nominalizările de la același verb folosesc sufixe diferite, rezultând nominalizări de tip eveniment cu trăsături aspectuale și sintactice diferite (contribuția semantică a sufixului): ● nominalizările infinitivale apar numai în structuri cu obiect, care exprimă schimbări; sufixul de infinitiv este [+ Telic], perfectiv; infinitivele sunt polisemantice, ușor recategorizabile ca activități; ● caracteristica sufixului de supin este apariția în structuri cu subiect, din care infinitivul este exclus; aspectual

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
supin + obiect denotă o schimbare, o activitate. Nominalizările de la același verb folosesc sufixe diferite, rezultând nominalizări de tip eveniment cu trăsături aspectuale și sintactice diferite (contribuția semantică a sufixului): ● nominalizările infinitivale apar numai în structuri cu obiect, care exprimă schimbări; sufixul de infinitiv este [+ Telic], perfectiv; infinitivele sunt polisemantice, ușor recategorizabile ca activități; ● caracteristica sufixului de supin este apariția în structuri cu subiect, din care infinitivul este exclus; aspectual, structurile nominalizare + subiect sunt întotdeauna de tip activitate; sufixul de supin este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]