3,677 matches
-
epuizare, bătând ritmic cu pumnul în piept, ca să-și elibereze esofagul pe care îl obturase cu ,,bolovanul” alimentar ce refuza să intre în stomac. Speriat de-a binelea se repezi la chiuvetă și goli două pahare de apă dintr-o suflare. Din fericire, problema fu rezolvată și el trase cu lăcomie aerul în plămânii eliberați. Ce dracu e cu mine? Mă comport ca un autentic barbar!” se dojeni el îngrijorat. Foamea speriată de atentatele grosolane la integritatea ei, renunță să-și
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
ecumeniști. Sinedriul, fără vreun scrupul, a ratificat trădarea, Și te-a împins în pretoriu, ca să-ți afli condamnarea: Biciuire! Biciuire! Ucideți Ortodoxia! Răstignire! Răstignire! Crucificați România! Săvârșitu-s-a! se-aude peste ceruri o strigare: Țara mea își dă acuma, blândă, ultima suflare; Mor a doua oară sfinții noștri trecuți în vecie: Andrei, Ștefan, Brâncovenii, Românie, Românie. ......................................................... Dar ce-i cu șoaptele acestea? Oare nu s-a-ncheiat povestea? Se-aude-o voce de Fecioară Ca un zefir de primăvară, Ce parcă-ntoarce niște file: Răbdare... S-
ROMÂNIA RĂSTIGNITĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368822_a_370151]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > INSULA DE GHEAȚĂ Autor: Nicolae Stancu Publicat în: Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Pe insula de gheață lipsită de suflare, Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii, Înlănțuind tristețea, în sumbra condamnare, Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii. Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea, Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om, Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, marea
INSULA DE GHEAȚĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368926_a_370255]
-
Pe mijloc șerpuiește, lucrată de un faur, O mică cingătoare, bătută în rubin. Obrajii-i sunt petale din rozele magnolii, Pe buze poartă pârgul cireșilor de mai, Prin genele-aplecate își slobozește solii, Iar briza se dezmiardă în părul său bălai. Suflarea sa topește zăpada ascunsă-n grote, Câmpia se răsfață în sute de culori, Privighetoarea-nalță superbul tril de note, Spre bolta azurie și fără pic de nori. E primăvară iarăși în insula de gheață Și-n suflet- primăvară, că pot
INSULA DE GHEAȚĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368926_a_370255]
-
ideatice percutante care pot fi integrate evanescentei sfere simboliste. Spiritul morfeic întregește senzația de planare printre multiplele mutații interioare. "Din tărâmuri de umbre" izbucnește substanța metamorfozei în plin elan, nelipsită fiind accentuarea fin de siècle, dominatoare și problematizantă: "Urmăresc fără suflare cum se desprinde/ Încă o pată de zid în amurg,/ Balcoane înverzite de mușchi,/ Uși bătrâne lângă orbite ferestre,/ Și întreg aerul încălzit de umbre -/ Nu mă pot opri, fiindcă le semăn/ Și îmbrățișarea mea, trecând mai departe,/ E în
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
mărgean Mai tremură când pleacă, De parcă ar vrea să știe, Odată, să se întoarcă ... Desghiocat de lume , Stă suflet în visare, La margine de vreme, Cu zborul împăcat De mâna ce-o să-l cheme... Și-atât de trecător Se bucură suflarea, Când struna o îngână, Îngemănând de-a pururi Apus și clar de lună! Referință Bibliografică: Atât de trecător... / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2067, Anul VI, 28 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Petcu : Toate
ATÂT DE TRECĂTOR... de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/369058_a_370387]
-
voi pierde, Mi-aș topi toate gândurile pentru a le cerne, Prin închisorile inimii mele. Culorile glasului Tău mă duc prin ploi, Ploi de lumină, Cu picături de iubire, ce alină inima mea, Când suntem numai noi doi. Tu ești suflare desprinsă cu viață, Chiar și când viața mă îngheață. Dă-mi mâna să traversăm pragul Unde pământul sărută cerul, Iar tăcerile prefac zorile, În fascicole multicolore. LASĂ INIMA SĂ SPUNĂ... Lasă inima să spună, Tu ești cea mai bună. Lasă
POEME DE SUFLET (2) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369061_a_370390]
-
Și nu scriu Cu picături de suflet Am scris și voi mai scrie. MAI GÂNDESC ADESEA Roibul plin de zile și de nopți cu stele Fuge pe câmpie-n vântul vălmășit. Pasul i se-nalță pe poteci cu iele. Strâng suflarea-i blândă-n pumnul căușit. Mai adun acolo colbul de pe valuri Framântat de viață-n timpul tumultuos Și adulmec gânduri risipite-n maluri De trăire-n pace și în mult frumos. Taie-n ritmuri timpul, scuturând copite, Și se duce
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Sinucigașul Mă simt sinucigaș. Mi-am spintecat trupul din humă Și l-am pus pe cântar. Era inegal. Din cavernă s-a evaporat O suflare, Ea rămânând Să se încorporeze, cu alai, În aceeași materie, Puțin mai la vale. Duhul S-a ridicat înmiresmând văzduhul. Îngerii l-au întâmpinat Și l-au plimbat în Carul Mare Prin Grădina Domnului și, Înspăimântat de cele nevăzute, S-
SINUCIGAȘUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370836_a_372165]
-
Când, pe 17 decembrie 1995, la Buzău, la numai patruzeci și trei de ani, în necrezut ceas al ultimei sale seri, a căzut, pentru că inimei i se curmase timpul, zice-se fără să știe nimeni și a fost găsită fără suflare de către copilul ei care crezând că a adormit pe jos și i-o fi frig, a adus o pătură și a învelit-o, alintând-o, cântăreața de melos rupt din suflet, Mina Pâslaru a lăsat doina bucovineană în frig, neînvelită
MINA PÂSLARU. DOINEI BUCOVINENE ÎI E FRIG… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371017_a_372346]
-
în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Radu răsuci volanul, schimbă viteza și intră furtunos în curbă. În “Triunghiul Bermudelor” terestru, spațiul unde toți cei vii, supraviețuitorii accidentului și cei care și-au dat acolo ultima suflare, conviețuiau împreună pentru totdeauna. Era locul care a adus un destin tragic, familiei sale și multor altora. Radu simți cum lacrimi de sudoare i se revarsă pe față,cum fiori reci îi străbat întreg corpul... - Radu! Radu! Ce este cu
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
Sfântului Duh, înfățișându-i pe Sfinții Apostoli, adunați în Ierusalim, la cincizeci de zile de la slăvita Sa Înviere și la zece zile de la Înălțarea Lui, de-a dreapta Tatălui, când „din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei“ (F. Ap. 2, 2), iar aceștia s-au umplut de Duhul Sfânt, pogorât asupra lor sub chipul limbilor de foc, care i-a inspirat să vorbească în
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369810_a_371139]
-
zămislit în pântecele Fecioarei Maria va da naștere Bisericii la Cincizecime; și după cum a fost nedespărțit de Iisus, după ungerea botezului Său, tot astfel a însoțit apostolatul „de la Ierusalim până la marginile pământului“. Ca atare, Faptele Apostolilor încep cu Cincizecimea, cu suflarea Duhului umplând casa, cu limbile de foc așezându-se peste Apostoli și peste Fecioara Maria în mijlocul Bisericii, cu darul vorbirii în limbi și al facerii de minuni, cu darul înțelepciunii și al deosebirii duhurilor, cu ardoarea în propovăduirea Veștii celei
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369810_a_371139]
-
lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor“, încălzind, precum pasărea ouăle, rațiunile seminale risipite în apele primordiale. Căldura iubirii lui Dumnezeu, transmisă de aripile Porumbiței Duhului, a adus totul în existență. Omul însuși, preotul și coroana creației, este țărână însuflețită de suflarea Duhul lui Dumnezeu, și doar prin această pneuma devine „suflet viu“, „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu“ Cel în Sfânta Treime. Părinții răsăriteni au văzut în Duhul Sfânt principiul activ al oricărei lu¬crări de zidire, rezidire și sfin¬ți
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369810_a_371139]
-
prăbușit aripile copacului care-i duceau frunzele către razele soarelui. Si sunetul a făcut să răsune în stradă ca un urlet de durere a unei inimi zdrobite. Sfâșiat trunchiul singur a rămas ciuntit, și-mi privește fereastra cu ultimile lui suflări. De la mine veneau în cascade admirația și iubirea. Ii dădeam binețe în fiece dimineață si mă lăsam încântată de verdele lui imaculat. Anul acesta parcă a simțit el ce i se pregătea și a păstrat frunzele verzi si frumoase încă
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
te doară un sublim Ce e al cerului, simbol divin? Te dor, doar neputințele din trup Ce le-nrobește un amar de gând. Știi oare ce înseamnă fericire Ca sa vorbești de-a ei pieire? Când sufletul îți lasă o ultima suflare Abia atunci, zărești, a vieții disperare. Până atunci, nimic să nu te înspăimânte Căci plin de răni este și-un munte, Și dacă ele, în el nu s-ar afla Nimeni în vârful lui nu ar urca. Privește apa lină
PRIVEŞTE SPRE TINE de ANA SOARE în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369977_a_371306]
-
sunet. Tu ai intrat în noaptea încruntată, Suflet trudit de timp albastru: Clipe tăcând în tâmpla lăudată, Dar ai rămas grăirii noastre astru. Amar..., amar moment de vară!... De ce a fost strivită-n palme dure Iubirea ta de poezie clară, „Suflarea altor versuri pure“?! Lia Ruse, Canada Referință Bibliografică: LUCEAFĂR AI RĂMAS ÎN VREMURI / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1993, Anul VI, 15 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
LUCEAFÃR AI RÃMAS ÎN VREMURI de LIA RUSE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370022_a_371351]
-
fost doar un cuvânt mai greu ca apa și aerul cel sfânt. din el crescut-au flori și poame și chipul tău din ceruri, Doamne! La început nici zeii nu știau voroava nici Inorogul nu-și simțea potcoava. eram fără suflare, purtați de vânt îndumnezeiți prin magicul cuvânt. Un cifru care încă nu l-am descifrat, dar care ne dă viață și ploaie pe-nserat. e tainic și divin ca marele început, pe când eram suflarea unui boț de lut. La început a
MAGICUL CUVÂNT de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370033_a_371362]
-
Inorogul nu-și simțea potcoava. eram fără suflare, purtați de vânt îndumnezeiți prin magicul cuvânt. Un cifru care încă nu l-am descifrat, dar care ne dă viață și ploaie pe-nserat. e tainic și divin ca marele început, pe când eram suflarea unui boț de lut. La început a fost Măria sa Cuvântul și Dumnezeu ni l-a trimis cu vântul, cu verdele solar și albastrul infinit, suntem lumină albă prefăcută-n mit. Aș vrea să fiu o literă sau o silabă, să
MAGICUL CUVÂNT de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370033_a_371362]
-
clar însă totdeauna despre care „spirit” este totuși vorba. Duhul lui Dumnezeu a fost în lume încă de la începutul creației când „se mișcă deasupra apelor” (Genesa 1:1-2). De la origini, Duhul („ruach”) a fost înțeles că „mișcare a curenților apelor”, „suflare”, „vânt”, ca proces al invizibilului devenind vizibil. Însuși Iisus explicandu-i dreptului Nicodim nașterea din nou, din apă și din duh, face analogia vântului („pneuma”) care bate unde voiește (Ioan 3:5-8). La botez, Duhul se pogoară peste Iisus că
HARFA SFÂNTULUI DUH de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370019_a_371348]
-
Taras Șevcenco. Toți tăceau, că nu știau nici cât mine, iar învățătoarea a zâmbit, s-a apropiat de mine, m-a mângâiat pe «perciuca»* de pe cap și m-a întrebat ce știu despre Taras Șevcenco? I-am răspun într-o suflare, că am citit o carte cu poezii de ale lui și că este scriitor și scrie poezii cam de felul acesta:- Caterino,Caterino/ Nu iubi moscalii/ Vin, se duc și las în urmă/ Numai foc și jale. A stat o
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]
-
încolăcească dorul, de e prea mare. Te voi aștepta pe cărări de lună, din versuri îți voi smulge și dor și patimă, le voi presăra pe-aleea-nstelată, acolo unde sunt iubiri ce niciodată nu mor. Chiar dacă tac, inima-ți tresaltă și suflarea mea pe suflarea ta să picteze aura iubirii noastre, să te-nfrupți din dulceața tăcerii. Poezia mea e-a dragostei durere, înghite lacrima atărnată pe ochi ca o liană mustind măreția răsăritului și căntă patima ce mistuie misterul întunericului. În
GLASUL TĂCUT AL IUBIRII de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370297_a_371626]
-
e prea mare. Te voi aștepta pe cărări de lună, din versuri îți voi smulge și dor și patimă, le voi presăra pe-aleea-nstelată, acolo unde sunt iubiri ce niciodată nu mor. Chiar dacă tac, inima-ți tresaltă și suflarea mea pe suflarea ta să picteze aura iubirii noastre, să te-nfrupți din dulceața tăcerii. Poezia mea e-a dragostei durere, înghite lacrima atărnată pe ochi ca o liană mustind măreția răsăritului și căntă patima ce mistuie misterul întunericului. În palma amintirilor se
GLASUL TĂCUT AL IUBIRII de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370297_a_371626]
-
adie pe punte. Cu mine aș dori să ucid depărtarea, Cu doruri născute la poale de munte. Te rog, scrijelind pe-o tăblie-nvechită Zidește-ne, Doamne, ne fii mângâiere Tu pace așterne-n durerea mocnită Mă rog pentru toată suflarea-n tăcere. Acasă e toamnă, se scutură norii Ploaia biciuie munții cu codrii-arămii Zăvoaiele-s triste, plecat-au cocorii Și mustul se scurge-n butoaie, din vii. Pâmântu-i secat, dar cu lacrimi amare Bătrânii-l udară în vara ce-a
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
la un veac de singurătate nu le era dată o a doua șansă pe pământ.” (Gabriel Garcia Marquez - Cien años de soledad). Ce este omul de pământ, ha’ adham, aș fi întrebat. Eugen Dorcescu a răspuns: „Nu este decât o suflare, adică, în cele din urmă, nimic.” EUGEN DORCESCU- 111 POEZII, Antologie de autor Ne aflăm la un nou eveniment editorial, un volumul antologic al poetului Eugen Dorcescu, 111POEZII, Ed. Calameo, 2013, cu versuri selectate din volume anterioare de autor Omul
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]