1,063 matches
-
șansă pentru orașe 1; sub Ludovic al XIV-lea însă, nemulțumirea orașelor crește. Edictul din 1692, care prevedea sarcinile municipalității, urmărea să aducă pe linia de plutire casieriile statului. El agrava dominația oligarhiilor restrânse, care datorau totul regelui și nimic sufragiului locuitorilor; astfel, acest edict a alterat și mai mult consistența orașului ca instituție politică. Numai Parisul a făcut întrucâtva excepție și a ajuns să concureze statul. "Simplul fapt al concentrării fizice a populației în capitală constituia un pericol pentru elitele
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
riguros al autorității centrale"2. Legea municipală consacra, în sfârșit, și o relativă democratizare a vieții municipale. Din 1789 până în 1793, Revoluția a încurajat exercitarea de către cetățeni a drepturilor lor politice, chiar dacă această participare a rămas temperată de restricțiile unui sufragiu masculin și cenzitar. În plus, de vreme ce comuna a fost botezată "societate a cetățenilor proprietari", puterea centrală s-a temut de atunci de autonomia ei și a intenționat să o limiteze. Să mai amintim totodată că legea municipală "a rupt cu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
proprietari", puterea centrală s-a temut de atunci de autonomia ei și a intenționat să o limiteze. Să mai amintim totodată că legea municipală "a rupt cu cele două principii majore ale absolutismului: elitismul și supunerea"3. În sfârșit, experiența sufragiului, cu scopul de a alege din sânul comunității reprezentantul însărcinat cu exercitarea responsabilităților rezervate altădată reprezentanților regelui, nobililor, sau Bisericii, a lăsat o impresie durabilă: "O nouă putere municipală s-a organizat. Cetățenii de origini sociale diverse au avut o
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fără îndoială, reforma cea mai decisivă care a precedat vestita lege a organizării municipale din 1884. Deoarece lărgea competențele comunei asupra fondului funciar, legea din 1841 privind expulzarea a fost o altă etapă importantă. În 1848, a doua Republică instaura sufragiul universal pentru alegerile municipale și cantonale. Această mișcare de democratizare este iarăși întreruptă de al Doilea Imperiu care rezerva guvernului dreptul de a desemna primarii și președinții consiliilor generale. Dar dincolo de aceste transformări juridice, constatăm că abia regimurile preocupate de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
autoritarismul puterii municipale sau la abuzul puterii tehnocraților. Numai că asociațiile devin o contraputere ambiguă. Atunci când intră în conflict cu municipalitatea, aleșii nu ezită să ia în zeflemea slăbiciunea reprezentativității lor autoproclamate, care nu poate fi o piedică în calea sufragiului universal, în special atunci când asociațiile sunt suspectate că ar servi ca rampă de lansare unui concurent politic. În ce le privește, presate să facă dovada legitimității lor, asociațiile trebuie să se mobilizeze și să-și arate eficacitatea. Activismul lor putea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
noastre politice. Iluzionarea republicană și orașul mondializat Aglomerația urbană: aporiile "optimizării teritoriale" și promisiunile unei mai bune căutări a echității O nouă figură instituțională pare din ce în ce mai plebiscitată pentru a pilota orașele în căutarea reușitei metropolitane: aglomerația urbană aleasă pe baza sufragiului universal direct. Până în prezent, încercările statului de a raționaliza decupajul politico-administrativ al societății franceze au întâmpinat rezistența notabililor locali, preocupați să mențină un sistem marcat de o supra-reprezentare rurală și de o strânsă complicitate între prefect și notabili 492. Finalitatea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
au încercat, cu dificultate, încă din anii 1970, să joace un rol federator în cadrul aglomerației lor. Astăzi, în prelungirea unei "interco-munalități a proiectului", intens valorizată după douăzeci de ani, constituirea unei puteri politice a aglomerației urbane cu consilieri aleși prin sufragiu universal direct pare să constituie calea privilegiată de modernizare a peisajului instituțional. Rațiunile acestei orientări sunt în același timp de ordin urban, economic, social și politic. Pe plan urban, într-un număr de aglomerații, frontierele comunale sunt suspectate că paralizează
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai săraci, ci întrucât reprezintă scala cea mai adecvată de redistribuire, mai puțin oarbă, a resurselor generate prin solidaritate națională și ajută mai eficient populațiile ce trăiesc în spațiile cele mai sărace. Rămâne să alegem între aglomerația desemnată pe baza sufragiului universal și aglomerația de tip "federație de comune", pentru a permite aglomerației urbane, contrar a ceea ce se observă în comunitățile urbane actuale, să existe altfel decât sub forma unei agregări de interese datorită influenței politice a unora sau a altora
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
alternativele principale la democrație fie au dispărut, au devenit supraviețuitoare excentrice sau s-au retras din scenă pentru a se refugia în cele din urmă bastioane. La începutul secolului, rivalii premoderni ai democrației monarhia centralizată, aristocrația ereditară, oligarhia bazată pe sufragiul limitat și exclusiv își pierduseră legitimitatea aproape peste tot în lume. Principalele regimuri antidemocratice ale secolului al XX-lea comunist, fascist, nazist au dispărut printre ruinele războiului sau odată cu prăbușirea din interior a Uniunii Sovietice. Dictaturile militare fuseseră destul de mult
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
în urmă 1918, sfîrșitul Primului Război Mondial în fiecare democrație sau republică independentă care existase pînă atunci, cam jumătate din numărul adulților nu beneficiaseră niciodată de drepturi depline de cetățean. Bineînțeles, este vorba de femei. Iată acum o idee captivantă: dacă acceptăm sufragiul universal pentru adulți ca o cerință a democrației, în fiecare stat democratic există unele persoane mai în vîrstă decît sistemul lor democratic de guvernămînt. Democrația, în înțelesul nostru modern, s-ar putea să nu fie chiar tînără, dar în nici un
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
bărbați de fapt, cu majoritatea adulților bărbați. În 1832 în Marea Britanie dreptul la vot îl avea doar 5% din populația aflată peste vîrsta de 20 de ani. În acel an a fost nevoie de o luptă încordată pentru a extinde sufragiul la puțin peste 7% (fig 2)! În Norvegia, în ciuda promițătoarei aparențe de participare a poporului la adunările Ting din perioada vikingilor, procentajul nu era mult mai ridicat 7. FIGURA 2. Electoratul din Marea Britanie, 1831-1931 (date din Encyclopedia Britannica (1970() În
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
voi folosi și guvernămînt popular ca termen cuprinzător ce include nu doar sistemele democratice din secolul al XX-lea, ci și sistemele care sînt democratice în alte privințe, dar în care o parte semnificativă din populația adultă este exclusă de la sufragiu sau de la alte forme de participare politică. Pînă în secolul al XX-lea, aproape în întreaga lume fusese proclamată superioritatea sistemelor nedemocratice teoretică și practică. Pînă nu demult, majoritatea preponderentă a ființelor umane iar uneori totalitatea lor erau supuse conducătorilor
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
ar trebui să fie extinse la membrii grupurilor excluse. De fapt, această soluție a fost adoptată în multe locuri în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, atunci cînd au fost abolite limitări anterioare referitoare la sufragiu, iar sufragiul universal pentru adulți a devenit un aspect standard al guvernămîntului democratic. 2 Numai puțin!, ați putea spune. Oare nu pot guvernămintele democratice să defavorizeze și o minoritate de cetățeni care posedă drepturi de vot, dar care sînt depășiți
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
să fie extinse la membrii grupurilor excluse. De fapt, această soluție a fost adoptată în multe locuri în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, atunci cînd au fost abolite limitări anterioare referitoare la sufragiu, iar sufragiul universal pentru adulți a devenit un aspect standard al guvernămîntului democratic. 2 Numai puțin!, ați putea spune. Oare nu pot guvernămintele democratice să defavorizeze și o minoritate de cetățeni care posedă drepturi de vot, dar care sînt depășiți de majorități
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
s-ar aplica la democrațiile din trecut și din prezent. Dar după cum am văzut în capitolul 2, unele instituții politice ale sistemelor democratice cu care ne-am familiarizat astăzi sînt un produs al ultimelor secole; într-adevăr, unul dintre ele, sufragiul universal al adulților, este în principal un produs al secolului al XX-lea. Aceste sisteme reprezentative moderne, cu sufragiu deplin al adulților, par să mai aibă două avantaje care nu ar putea fi afirmate și în cazul democrațiilor și republicilor
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
politice ale sistemelor democratice cu care ne-am familiarizat astăzi sînt un produs al ultimelor secole; într-adevăr, unul dintre ele, sufragiul universal al adulților, este în principal un produs al secolului al XX-lea. Aceste sisteme reprezentative moderne, cu sufragiu deplin al adulților, par să mai aibă două avantaje care nu ar putea fi afirmate și în cazul democrațiilor și republicilor de dinainte. 9. Democrațiile reprezentative moderne nu luptă una împotriva alteia. Acest extraordinar avantaj al democrațiilor a fost în
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
PERSPECTIVĂ În mod obișnuit, aceste instituții nu apar într-o țară toate în același timp. După cum am văzut în scurta noastră istorie a democrației (Capitolul 2), este clar că ultimele două au apărut tîrziu. Pînă în secolul al XX-lea, sufragiul universal era negat atît în teoria cît și în practica guvernării democratice și republicane. Mai mult decît orice altă caracteristică, sufragiul universal deosebește democrația reprezentativă modernă de toate formele mai timpurii ale democrației. Perioada în care au apărut și ordinea
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
istorie a democrației (Capitolul 2), este clar că ultimele două au apărut tîrziu. Pînă în secolul al XX-lea, sufragiul universal era negat atît în teoria cît și în practica guvernării democratice și republicane. Mai mult decît orice altă caracteristică, sufragiul universal deosebește democrația reprezentativă modernă de toate formele mai timpurii ale democrației. Perioada în care au apărut și ordinea în care au fost introduse au variat extraordinar. În țările în care întregul ansamblu de instituții democratice a apărut cel mai
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
mod obligatoriu o formă democratică de guvernămînt. Cu toate acestea, cea de-a șasea instituție fundamentală cetățenia cuprinzătoare lipsea pretutindeni. Deși Tocqueville a afirmat că "statul Maryland, care fusese fondat de oameni de vază, a fost primul care a proclamat sufragiul universal", el ca majoritatea bărbaților (și a multor femei) din timpul său presupunea în mod tacit că "universal" nu cuprindea femeile.3 Și nici chiar pe anumiți bărbați. S-a întîmplat că "sufragiul universal" din Maryland excludea de asemenea pe
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
vază, a fost primul care a proclamat sufragiul universal", el ca majoritatea bărbaților (și a multor femei) din timpul său presupunea în mod tacit că "universal" nu cuprindea femeile.3 Și nici chiar pe anumiți bărbați. S-a întîmplat că "sufragiul universal" din Maryland excludea de asemenea pe majoritatea americanilor de origine africană. În alte părți, în țări care altfel erau mai mult sau mai puțin democratice, ca și America, exact jumătate din adulți erau complet excluși din viața politică națională
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
plus, un număr mare de bărbați nu aveau drept de vot pentru că nu îndeplineau cerințele referitoare la educație și proprietate, o excludere susținută de mulți oameni care se considerau adepți ai guvernării democratice sau republicane. Deși Noua Zeelandă a acordat femeilor sufragiul în alegerile naționale în 1893 și Australia în 1902, în anumite țări altfel democratice, femeile nu au cîștigat sufragiul în alegerile naționale decît în jurul anului 1920; în Belgia, Franța și Elveția, țări pe care cei mai mulți oameni le-ar fi numit
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
proprietate, o excludere susținută de mulți oameni care se considerau adepți ai guvernării democratice sau republicane. Deși Noua Zeelandă a acordat femeilor sufragiul în alegerile naționale în 1893 și Australia în 1902, în anumite țări altfel democratice, femeile nu au cîștigat sufragiul în alegerile naționale decît în jurul anului 1920; în Belgia, Franța și Elveția, țări pe care cei mai mulți oameni le-ar fi numit extrem de democratice, femeile nu au putut vota pînă după cel de-al doilea război mondial. Pentru că astăzi multora le
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
conducerea unui singur om sau monarhie și conducerea cîtorva, oligarhie sau aristocrație. Deși termenul fusese arareori folosit, l-am introdus împreună cu un coleg, în 1953, ca fiind o metodă comodă de a face referire la o democrație reprezentativă modernă cu sufragiu universal. De aici înainte îl voi folosi cu acest sens. Mai exact, o democrație poliarhică este un sistem politic cu cele șase instituții enumerate mai înainte. Așadar, democrația poliarhică este diferită de democrația reprezentativă cu sufragiu restrîns, așa cum era în
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
democrație reprezentativă modernă cu sufragiu universal. De aici înainte îl voi folosi cu acest sens. Mai exact, o democrație poliarhică este un sistem politic cu cele șase instituții enumerate mai înainte. Așadar, democrația poliarhică este diferită de democrația reprezentativă cu sufragiu restrîns, așa cum era în secolul al XIX-lea. Se deosebește, de asemenea, de democrații și republici mai vechi, unde nu doar sufragiul era restrîns ci, de asemenea, lipseau multe caracteristici esențiale ale democrației poliarhice, cum ar fi partidele politice, drepturile
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
sistem politic cu cele șase instituții enumerate mai înainte. Așadar, democrația poliarhică este diferită de democrația reprezentativă cu sufragiu restrîns, așa cum era în secolul al XIX-lea. Se deosebește, de asemenea, de democrații și republici mai vechi, unde nu doar sufragiul era restrîns ci, de asemenea, lipseau multe caracteristici esențiale ale democrației poliarhice, cum ar fi partidele politice, drepturile de a forma organizații politice care să influențeze sau să se opună guvernării respective, grupuri de interese organizate și așa mai departe
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]