1,176 matches
-
Un accident, idiotule. Să-l arunce de pe pasarela de serviciu? Păi, dacă nu erai deja acolo sus, cum puteai să duci corpul sus, pe scara lui Iacob, dacă nu-l ridicai cu ceva? Și, pe lângă asta, cred că a fost sugrumată. Așa ceva nu poate părea un accident. — De unde știi... .? Vocea lui Sally se pierdu încetul cu încetul, acesta hotărându-se că nu ține neapărat să audă răspunsul. După ce dădu pe gât cel de-al doilea Bloody Mary, își aprinse o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
face o super scenă a nebuniei. Violet părea extrem de tulburată. Tocmai în acel moment, Tabitha țipă ușor. Paul își pusese mâinile în jurul gâtului ei și o zgâlțâia în joacă. Au! zise Tabitha, care începu să chicotească. Ai grijă, că mă sugrumi! Aceasta a fost ultima picătură. Violet, care-și înăbuși un hohot de plâns, se răsuci și se repezi către ușă. După un moment de ezitare, Sophie se duse după ea. — V-ați cam întrecut cu gluma, zise Hugo cu reproș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
directorul de scenă. Și cu mine. Noi facem parte din clubul bătrânilor supraviețuitori. Margery se lumină de îndată ce pronunță aceste cuvinte; părea că nu face nici o legătură între vechimea în muncă la teatrul Cross și posibilitatea ca o asemenea persoană să sugrume o fată oarecare și să-i facă vânt în canal. — Și Philip e aici de ceva vreme, adăugă ea. — Dar Ben? — A, numai de câțiva ani, cel mult. A venit aici imediat ce a absolvit universitatea. Am fost foarte mulțumită - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ceilalți, m-a zărit, în cele din urmă, lângă scară. Și-a croit drum prin mulțime până la mine. O tipă i-a trecut pe după gât un boa de pene, pe drum, chicotind către el, cu cochetărie. N-ai cum să sugrumi pe cineva cu un boa de pene; s-ar rupe. Ar trebui să se considere norocoasă. Te-ar tenta o plimbare cu mine, până la baie? zise Hugo, cu subînțeles. Am fost deja. Dar mulțumesc de ofertă. Chiar știi cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Altfel, având în vedere că lucrez aici, ar fi putut părea un pic suspect. Oricum, am avut o discuție foarte interesantă cu Philip. A fost floare la ureche, zise Ben, disprețuitor. De-a dreptul patetic. Avea o plăcere nebună să sugrume femei și când m-am confruntat cu el, a cedat imediat. I-a scăpat până si locul unde îi era ascuns corpul, vă vine să credeți? Așa că l-a dat afară pe adjunctul lui și am preluat eu slujba când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vrăjmașe, care aveau să se sfâșie sub privirea amuzată a castilienilor. „Uite, s-au făcut deja șapte ani de război civil, își zicea maică-mea, șapte ani dintr-un război în care fiul își ucide tatăl, în care fratele își sugrumă fratele, în care vecinii se bănuiesc unii pe alții și se trădează, șapte ani în cursul cărora oamenii din cartierul nostru Albaicin nu se pot aventura spre Moscheea cea Mare din Granada fără a fi huiduiți, maltratați, snopiți în bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ăsta e gelos până la demență, veșnic convins că nevestele lui caută să-l înșele, mai ales cele mai tinere și mai frumoase. E de ajuns un denunț, o calomnie, un cuvânt perfid lansat de o rivală, pentru ca nefericita să fie sugrumată. Eunucii lui Zeruali fac apoi totul ca această crimă să treacă drept înec, cădere sau acces violent de gâlci. Cel puțin trei femei au murit deja în împrejurări suspecte. Ne tot învârteam pe sub arcadele moscheii, pe care le luminau nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aveam, astfel că răspunsul meu a venit și mai plin de furie: — De fiecare dată când mă gândesc la ea, de patru ani victima celei mai mârșave nedreptăți, îmi vine să-l apuc de beregată pe Zeruali și să-l sugrum cu mâinile mele, ca și pe complicele lui, șeicul leproșilor. Am făcut chiar și gestul când vorbeam. Harun nu se arătă deloc impresionat: — Ai apucat o piatră prea mare! Nu pricepeam. Repetă, cu un strop de nerăbdare în voce: — Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
moștenitorii sultanului Baiazid. Păruse chiar că are victoria de partea lui la un moment dat, când cucerise orașul Brussa și amenințase să cucerească și Constantinopolul. Dar unchiul lui, Selim, triumfase în cele din urmă. Nemilos, noul sultan pusese să fie sugrumați propriii săi frați și le distrusese familiile. Aladin izbutise totuși să fugă și să se refugieze la Cairo, unde fusese primit cu onoruri. I se puseseră la dispoziție un palat și servitori și se spunea că se pregătea pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stârni la revoltă triburile din Anatolia. Doar el va putea aduna în jurul lui pe mamelucii circazieni și pe safavizii din Persia pentru a-l doborî pe Marele Turc. Doar el. Asta numai dacă nu cumva agenții sultanului Selim nu-l sugrumă. Nur era aplecată peste leagănul fiului ei, fără să știe la ce tortură mă supuneau vorbele ei. Imperiul ăsta căruia îi prezicea astfel distrugerea, rugile mele îl invocau înainte chiar să fi știut să mă rog, deoarece de la el așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la câțiva pași mai încolo. Am bătut la ușă. Dinăuntru mi-a răspuns glasul unei femei pe care nu l-am recunoscut. Am chemat-o pe mama pe numele mic. Nu mai locuiește aici! spuse glasul. Al meu era prea sugrumat de emoție ca să mai pun și alte întrebări. Am plecat spre casa tatălui meu. Salma era în fața ușii și m-a strâns cum se cuvine în brațe, la fel ca pe Nur și pe Bayazid, pe care l-a acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Granadei, că nicicând n-am întâlnit atâta bestialitate, atâta ură, atâta înverșunare sângeroasă, atâta satisfacție în măcel, distrugere și sacrilegiu! Oare mi se va da crezare dacă voi spune că au fost violate călugărițe pe altarele bisericilor înainte de a fi sugrumate de pedestrașii germani cuprinși de veselie? Mi se va da crezare dacă voi spune că mânăstirile au fost devastate, călugării despuiați de veșmintele lor și siliți sub amenințarea biciului să calce în picioare crucifixul și să proclame că se închinau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mirosiți? ARTUR: Nu... GUFI: Fiți atent! Concentrați-vă! Trageți aer în piept! Tare! Ei? ARTUR (Execută.): Ce duhoare! GUFI: El e! O pocitanie! Fierbe ura în el. Clocotește. Auziți clăbucii? Fierbe zeama în el, se înroșește. Dă pe afară. Îl sugrum cu o fâșie de piele scoasă de pe propria lui burtă! ARTUR: O să țină? GUFI: Știu eu? Niște nemâncați... Au bube în cerul gurii. Ia deschideți gurile! Niște nesătui! (Cei trei cască gurile.) Uitați-vă, uitați-vă înăuntru... Stau bubele acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tu! Ai ucis tu, Grubi! Ai ucis un călător prin ploaie? HAMALUL: Da, am ucis! De ce credeți că stau aici, de ce credeți că mă ascund aici, ca un șobolan, ca o șopârlă? Am ucis, da, cu mâinile astea, l-am sugrumat pentru că n-a vrut să-mi spună... pentru că n-a vrut să-mi mărturisească... nimic... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din ce în ce mai dur, chiar justițiar.): Ce-ai vrut să afli, Grubi? Ce-ai vrut să-ți spună? HAMALUL: Am vrut! L-am rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
apă, așa cum aveți și dumneavoastră... Și s-a uitat tot timpul cu ochii aceia, la mine, s-a uitat fix în ochii mei și mi s-a părut tot timpul că își râde de mine... Da.... Și atunci l-am sugrumat cu mâinile mele... Da... (Istovit, plânge.) Cu degetele mele... cu degetele astea... care s-au și înnegrit... nu mult după aceea... Uitați-vă cât de negre sunt! De ce sunt negre, domnule? De ce? Le-am spălat zile în șir, le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o viață întreagă, în cele mai felurite domenii, de la folclor și pedagogie până la istoria literară și politică, și cele peste două sute de tomuri nu cuprind decât o parte din aceasta activitate titanică. Talentul său poetic inițial, a fost cu timpul sugrumat de sistemul său poetic și primele volume de versuri au fost mai târziu retopite într-o masivă operă de câteva mii de pagini, care intenționa să completeze și să întreacă La Légende des Siècles a lui Victor Hugo. Teňfilo Braga
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vorba și despre casa buneilor. Era ceva despre care Ioana nu știa, auzea pentru prima dată. Simți acele cuvinte ca o lovitură de cuțit în inimă. Întrebă numai „când?” și „cui?”. Nu mai putu scoate niciun cuvânt. Lacrimile nemiloase îi sugrumau vocea, o strângeau de gât. Ea lupta din toate puterile pentru a-și ascunde emoțiile puternice, pentru a nu strica sărbătoarea, dar era prea slabă în acel moment. Ieși din salon. Ceilalți nu bănuiau ce se petrecea în sufletul ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fost eu la vedere Când am fost să-mi iau muiere. Mă bucuram la avere Ș-am luat fără plăcere. Luai strigoaea din lume Să-mi aducă bani cu sume, Să mă fac bogat cu nume. Socru stă să mă sugrume, N-am prânz, n-am cină, n-am pace, Ziua, noaptea nu-mi dă pace, Că se laudă-n tot ceasul Că mi-a adus galbeni cu tasul, Tot cu ei îmi scoate nasul. I-ar plăce să mă muncească
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cunoști în tine însuți iubindu-te? * În fine, să presupunem că ai ajuns să nu mai gândești pentru oameni, că ai ajuns să gândești ceva interzis, despre care nu se poate vorbi sau scrie; stilul, subtilitatea sau franchețea sunt inutile. Sugrumat încetul cu încetul în felul acesta, nici o promisiune nu te mai poate întoarce către naivitate. Spaima care îți paralizează enunțurile se dovedește a nu fi altceva decât groaza de a nu fi iarăși redus la prejudecățile filozofiei, la infatuarea intelectuală
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
atâta, Încetează. Și acum, ia spune-mi, pe cine altcineva mai Îmbrac pentru Oscaruri? Nu am avut inima să-i spun: „pe nimeni”. — Domnișoară Sylvie! Domnișoarăăă! se jeli menajera lui Lauren, Agata, la telefon, după două zile. Vocea Îi era sugrumată de lacrimi. S-a dus! S-a dus! — Ce vrei să spui cu asta? am Întrebat-o. Agata părea incredibil de tulburată. —Lauren s-a Întors acasă de la Tokyo. Apoi a spus că iese afară pentru cinci minute și... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mă gândesc, nene. Nu scot o vorbă. Nici o vorbuliță. Pricepi? Uite-așa moare mitul toleranței și înțelegerii între soții divorțați. Când s-a încheiat convorbirea, pe jumătate îmi venea să mă urc în primul tren de Bronxville și s-o sugrum pe Edith cu mâinile mele. Cealaltă jumătate ar fi scuipat. Dar trebuia să-i recunosc ce era al ei. Furia îi fusese atât de violentă, atât de usturătoare prin acuzațiile și disprețul ei, încât m-a ajutat să iau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
miezul conflictelor, pentru că nu au un sistem de evacuare a dramelor lumii din ei. Artistul e plural. Ca Universul. Marile destine fac parte din zbuciumul învolburat al omenirii. Caracterul poate regla destinul. Ucigași sunt și cei care, prin indiferență, își sugrumă destinul. Punem în cârca destinului toate neghiobiile noastre. Pentru cei învinși, singurătatea se circumscrie destinului. Cartea de telefon: Doamne, ce îngrămădire de destine! Conjuncturile hotărăsc totul. Ghinda, de exemplu, ajunge stejar, dacă nu o mănâncă porcul. Te naști poet, așa cum
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lăsăm facultatea și să rămânem împreună, de exemplu, aici?, a întrebat-o Bidaru odată. Ideea e bună și coincide cu a mea. Și eu m-am gândit și mă gândesc la asemenea variante, a răspuns cu vocea ei calmă, puțin sugrumată de emoții și adăugă în continuare. Mai avem doi ani până vom termina. Nu e chiar mult. Timpul trece repede...Dacă ne căsătorim înainte de a termina, vom fi repartizați împreună, în aceeași localitate. Acesta a și fost un fel de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
simplu, să se odihnească. Tălpile picioarelor băgase groaza în vânători. Ele se prelungeau cu câte trei degete. Fiecare deget era mult mai lung decât brațul unui om și avea în față câte o gheară, ascuțită și încovoiată, cu care-și sugruma adversarul. Dacă îl prindea cu cele trei gheare, era terminat. Îl arunca direct între fălcile ei uriașe cu care, când le-ar fi închis, l-ar fi zdrobit într-o singură secundă ca pe un simplu șobolan. Datorită unei greșeli
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
iar de câini, nici pomeneală! Curios din fire, de la înălțimea la care se afla, privind mulțimile de suflete agitate, de la picioarele lui, cum ridică pumnii și se amenință unii pe alții, gata-gata să se lupte între ei și să se sugrume, gândi că, probabil, nu le-o fi plăcând mâncarea!... Ce or fi mâncând că sunt așa de nemulțumiți? se întrebă în gândul său complet nedumerit. Tocmai în momentul când era sigur că nu va găsi nici un răspuns la multele întrebări
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]