1,164 matches
-
oxid de mangan. Trioxidul de uraniu dă o culoare galben-verde însoțită de o frumoasă fluorescență verde. Coloranții moleculari sunt reprezentați de seleniu care dă o culoare roz, de sulf care dă o culoare galbenă sau galbenă-cafenie si mai ales de sulfurile și seleniurile diferitelor elemente. Foarte utilizat este amestecul CdS + CdSe care dă o culoare roșie-rubinie a carei nuanță depinde de raportul dintre cei doi componenți. Coloranții coloidali sunt, de fapt, metalele care, prin tratamente termice adecvate, sunt dispersate sub formă
Sticlă () [Corola-website/Science/297786_a_299115]
-
urmau să fie distruse de corpurile mecanizate sovietice intensitatea fluxului de radiație incident influențează mărimea curentului electric produs dar nu determină apariția fenomenului se oxidează cu ușurință în aer formând oxizi și de asemenea în prezența sulfului cu care formează sulfuri sarcina electrică poate fi măsurată direct cu un electrometru sau indirect cu un galvanometru balistic mai târziu a fost însoțit de prima lui soție iritația pielii produsă de cimentul proaspăt putând conduce la arsuri la deshidratarea pielii și la apariția
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
scrie în special poezie și proză toți cronicarii aveau aceeași fantezie ciudată aceasta a cauzat probleme suplimentare și întârzieri în consecință pentru acostări mai târzii în neolitic odată cu apariția agriculturii se dezvoltă și arta ceramicii stibiul galben este solubil în sulfură de carbon și este foarte nestabil trecând ușor în stibiu negru el își continuă nestingherit zborul fie prin furtună cât și prin vreme moderată statul furnizează educație gratuită în școli de stat cu excepția învățământului superior rasa a fost dezvoltata pentru
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
acestora s-au realizat fibrele artificiale, denumite curent mătase artificială (au luciu asemănător cu cel al mătăsii naturale). Se cunosc astăzi mai multe procedee de fabricat mătase artificială. Procedeul vâscoză se bazează pe relația ce are loc între alcoliceluloză și sulfura de carbon, CS2 prin care se obține xantogenatul de celuloză. Acesta este solubil în soluție de hidroxid de sodiu, formând o soluție coloidală, vâscoasă, vâscoza (de unde și numele procedeului). Trecută prin orificii foarte fine într-o baie de acid sulfuric
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
de hidroxid de sodiu, formând o soluție coloidală, vâscoasă, vâscoza (de unde și numele procedeului). Trecută prin orificii foarte fine într-o baie de acid sulfuric diluat (filare umedă) soluția de vâscoză se neutralizează, iar xantogenatul se descompune în celuloză și sulfură de carbon. Pe această cale celuloza se regenerează sub forma unui fir continuu, deși provine din fibre foarte scurte din lemn. Dacă celuloza este supusă fierberii cu un acid mineral (acid clorhidric sau sulfuric) concentrat, ea se descompune într-un
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
78%. Prin procesul de contact se obține acid sulfuric pur. În ambele procese, dioxidul de sulf, SO, este oxidat la trioxid de sulf SO, care este dizolvat în apă. Dioxidul de sulf este obținut prin arderea sulfului: prin prăjirea piritei (sulfura de fier) sau a altor sulfuri metalice sau prin arderea hidrogenului sulfurat, Bioxidul de sulf este oxidat catalitic la trioxid de sulf În absența catalizatorului, oxidarea SO este lentă. În procesul vechi cu camera de plumb, catalizatorul este dioxidul de
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
obține acid sulfuric pur. În ambele procese, dioxidul de sulf, SO, este oxidat la trioxid de sulf SO, care este dizolvat în apă. Dioxidul de sulf este obținut prin arderea sulfului: prin prăjirea piritei (sulfura de fier) sau a altor sulfuri metalice sau prin arderea hidrogenului sulfurat, Bioxidul de sulf este oxidat catalitic la trioxid de sulf În absența catalizatorului, oxidarea SO este lentă. În procesul vechi cu camera de plumb, catalizatorul este dioxidul de azot. În procedeul contact, catalizatorul este
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
rezultă direct în urma reacției: În 1999, în Europa au fost prăjite 3 milioane de tone de pirită pentru producția acidului sulfuric, dar în Asia, proporția era și mai mare. În țările cu resurse sărace, care nu au nici zăcăminte de sulfuri, nici sulfidice, este folosit procedeul Müller-Kühne. Acesta constă în obținerea dioxidului de sulf prin arderea gipsului și cărbunelui într-un cuptor rotativ. Procedeul, mare consumator de energie, poate fi făcut mai profitabil prin adăugarea nisipului și argilei și obținându-se
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
(Antimonit sau Stibină) cunoscut și sub numele de „sulfură de antimoniu”, este un mineral răspândit în natură, care face parte din clasa sulfurilor, având raportul sulf : metal (seleniu, telur) de 1:1. Mineralul cristalizează în sistemul ortorombic, având formula chimică , cu un habitus de cristale lungi, prismatice, aciculare, așezate
Stibnit () [Corola-website/Science/308216_a_309545]
-
(Antimonit sau Stibină) cunoscut și sub numele de „sulfură de antimoniu”, este un mineral răspândit în natură, care face parte din clasa sulfurilor, având raportul sulf : metal (seleniu, telur) de 1:1. Mineralul cristalizează în sistemul ortorombic, având formula chimică , cu un habitus de cristale lungi, prismatice, aciculare, așezate radial, sau se poate prezenta sub formă de agregate masive de culoare cenușie plumburie
Stibnit () [Corola-website/Science/308216_a_309545]
-
rocile calcaroase. Mineralul s-a găsit în cantități mai mari în provincia Hunan în China, Wolfsberg/Ostharz, în Germania, Shikoku în Japonia, Kadamdzhai în Kirghizstan, Baia Sprie, Herja și Băiuț în România, Kremnica în Slovacia și Manhattan în SUA. Moleculele sulfurii de antimoniu formează lanțuri duble în direcția Axei - C, din cauza aceasta apare lungimea mare în comparație cu grosimea cristalelor și la fel această structură explică clivajul perfect al mineralului. Din punct de vedere economic mineralul are un conținut ridicat în antimoniu (cca.
Stibnit () [Corola-website/Science/308216_a_309545]
-
Marcasita este un mineral răspândit în natură face parte din categoria sulfurilor, având raportul sulf, metal de 1:1. Cristalizează în sistemul ortorombic, cu formula chimică FeS, apare mai frecvent sub formă rombica sau cristale prismatice, piramidale, dar și sub formă de concrețiuni radiale sau ca agregate. Culoarea diferită de la alb, galben
Marcasită () [Corola-website/Science/307802_a_309131]
-
Deducțiile teoretice care-l inspirau în considerațiile despre aceste “trunchiuri” erau mai interesante și mai importante decât “trunchiurile” însele. Și-a dat seama de isonomia moleculară între ei și compușii organo-metalici; el a văzut profilul lor molecular adevărat în oxigen , sulfuri sau compuși cu clorul a acelor metale; de la care a respectat derivarea prin substituție a unui grup organic pentru oxigen , sulf, etc. În acest fel ei i-au dat posibilitatea de răsturna teoria compușilor conjugați. În plus a publicat în
Edward Frankland () [Corola-website/Science/307806_a_309135]
-
AcOCl, AcOBr. Se cunoaște oxidul AcO, care este obținut prin descompunerea oxalatului Ac(OX). Totodată, este obținut și ca rezultat al reactivității mari cu aerul, iar oxidul format protejează metalul de oxidarea completă. Oxidul prezintă o structură cu simetrie hexagonală. Sulfura de actiniu se prepară în urma reacției dintre oxidul de actiniu cu acidul sulfhidric și sulfura de carbon, la temperatura de 1100 °C. Oxalatul de actiniu, Ac(OX)* HO, este preparat din soluție de Ac în H-COOH la 90 ° C, introducând
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
este obținut și ca rezultat al reactivității mari cu aerul, iar oxidul format protejează metalul de oxidarea completă. Oxidul prezintă o structură cu simetrie hexagonală. Sulfura de actiniu se prepară în urma reacției dintre oxidul de actiniu cu acidul sulfhidric și sulfura de carbon, la temperatura de 1100 °C. Oxalatul de actiniu, Ac(OX)* HO, este preparat din soluție de Ac în H-COOH la 90 ° C, introducând dimetiloxalat care va produce ionul oxalat necesar prin procesul de hidroliză. Compușii respectivi sunt obținuți
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
rare și într-o proporție mai mică în alte câteva. Uneori acesta e întâlnit și sub forma de aliaj cu alte metale, în special argint. Puținele minerale care acceptă în formula lor existența aurului fac parte dintr-o subclasă a sulfurilor și sunt numite telururi. Foarte rar se găsesc telururi care să nu conțină aur. Aceasta se explică prin faptul că telurul este singurul element de care aurul se atașează foarte ușor. Printre telurile cele mai bogate în aur, și așa
Aur () [Corola-website/Science/302304_a_303633]
-
Printre telurile cele mai bogate în aur, și așa puține, se numără : nagyagit, calaverit, silvanit și krennerit. De regulă acestea se prezintă sub formă de minereuri de aur. Uneori se găsesc și în asociație cu aurul nativ. Tot în grupa sulfurilor există și o sumă de minerale numite ‘Aurul Prostului‘, (cel mai cunoscut fiind pirita), care și-au căpătat această denumire de la asemănarea cu aurului în culoare și strălucire. Ce diferențiază totuși aurul de aceste minerale este tocmai ductibilitatea acestuia, maleabilitatea
Aur () [Corola-website/Science/302304_a_303633]
-
pirita), care și-au căpătat această denumire de la asemănarea cu aurului în culoare și strălucire. Ce diferențiază totuși aurul de aceste minerale este tocmai ductibilitatea acestuia, maleabilitatea și densitatea. Minerale asociate: cuarț, nagyagit (săcărâmbit), calaverit, silvanit, krennerit, pirita și alte sulfuri. Indicatori de calitate: culoare, densitate, duritate, maleabilitate, ductibilitate. Aurul monoatomic sau nanoaur, este un derivat al aurului sub forma unei pudre alb-strălucitoare și atomii plasați într-o rețea bidimensională. Face parte din grupa de elemente de metale prețioase (aur, platină
Aur () [Corola-website/Science/302304_a_303633]
-
mai activ obiect din Sistemul solar. Această activitate geologică este rezultatul încălzirilor mareice generate de forțele de frecare interioare sub influența atracției variabile a lui Jupiter și a celorlalți sateliți galileeni - Europa, Ganymede și Callisto. Câțiva vulcani produc nori de sulfură și dioxid de sulf ce ating și 500 km înălțime. Suprafața lui Io este de asemenea pictată cu 100 de munți ce au fost ridicați de compresia puternică a scoarței silicate a satelitului. Unele vârfuri sunt mai înalte ca Muntele
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
interiorul sistemului solar (între Soare și centura de asteroizi). Galileo a mai observat efectele unei erupții majore la Pillan Patera și a confirmat că erupțiile vulcanice sunt compuse din magme silicate, cu compoziții mafice și ultra-mafice bogate în magneziu, cu sulfură și dioxid de sulf ce servesc un rol asemănător apei și dioxidului de carbon pe Pământ. După prăbușirea navetei "Galileo" în atmosfera planetei Jupiter în septembrie 2003, alte observații asupra vulcanismului lui Io au fost făcute cu telescoapele terestre. În
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
mai detaliată a procesului). Io joacă un rol important în menținerea câmpului magnetic jovian. Magnetosfera lui Jupiter culege praf și gaze din atmosfera subțire a lui Io cu o rată de 1 tonă pe secundă. Acest material este format din sulfură ionizată și atomică, oxigen și clor, sodiu și potasiu atomic, sulfură și dioxid de sulf molecular și praf de clorură de sodiu. Aceste materiale ajung ca nori în centurile de radiații joviene: plasmă thorus, un nor neutru și un tub
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
câmpului magnetic jovian. Magnetosfera lui Jupiter culege praf și gaze din atmosfera subțire a lui Io cu o rată de 1 tonă pe secundă. Acest material este format din sulfură ionizată și atomică, oxigen și clor, sodiu și potasiu atomic, sulfură și dioxid de sulf molecular și praf de clorură de sodiu. Aceste materiale ajung ca nori în centurile de radiații joviene: plasmă thorus, un nor neutru și un tub de flux. Io este puțin mai mare decât Luna. Are o
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
de căldură observat pe Io, 10-20% din mantaua lui Io poate fi topită, deși regiunile în care a fost observat vulcanismul cu o temperatură ridicată poat avea fracții mai mari de topire. Litosfera lui Io, este compusă din bazalt și sulfura depozitată de vulcanismul extrem și are o grosime de 12-40 km. Spre deosebire de Pământ și Lună, principala sursă de caldură a lui Io provine din disiparea mareică, rezultatul rezonanței orbitale cu Europa și Ganymede. Această încălzire depinde de distanța satelitului de la
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
care este cea mai stabilă dintre hidrurile metalelor alcaline. Litiul este singurul metal alcalin care se combină direct cu azotul la rece, formând nitrura, LiN; de asemenea, se combină direct la cald cu halogenii formând halogenuri, LiX, cu sulf, formând sulfura, LiS, cu carbonul, formând carbura, LiC, cu siliciul, formând siliciura, LiSi, etc. Litiul este al 33-lea element că abundență pe Pământ, dar datorită mării lui reactivități este găsit doar sub formă de compus. Litiul se găsește în zăcăminte pegmatitice
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
mai puțin disociat: În soluții bazice, disproporționarea ionului formula 36 este lentă la temperatura camerei, din care cauză soluțiile de formula 36 se prepară la aproximativ 0 °C. La teperatura 50-80 °C, se obține cantitativ formula 38: Bromul se dizolvă în dizolvanți organici (sulfură de carbon, benzen, cloroform, tetraclorură de carbon, etc.) De aceea se poate extrage dintr-o soluție diluată, folosind dizolvanți organici. Fiind mai puțin reactiv decât clorul, poate fi înclocuit de clor din combinațiile sale cu hidrogenul și cu metalele: Prin
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]