2,764 matches
-
te lovesc și să te trîntesc la pămînt? Cum voi ridica apoi fața înaintea fratelui tău Ioab?" 23. Și Asael n-a vrut să se abată. Atunci Abner l-a lovit în pîntece cu capătul de jos al suliței, și sulița a ieșit pe dinapoi. A căzut și a murit pe loc. Toți cei ce ajungeau în locul unde căzuse Asael mort, se opreau. 24. Ioab și Abișai au urmărit pe Abner. Și la asfințitul soarelui, au ajuns la coasta Ama, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Filistenii au pornit iarăși cu război împotriva lui Israel. David s-a coborît cu slujitorii lui, și a luptat împotriva Filistenilor. David era obosit. 16. Și Ișbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliță în greutate de trei sute de sicli de aramă, și era încins cu o sabie nouă. 17. Abișai, fiul Țeruiei, a venit în ajutorul lui David, a lovit pe Filistean și l-a omorît. Atunci oamenii lui David, i-au jurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Atunci Șibecai, Hușatitul, a omorît pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa. 19. A mai fost o bătălie la Gob cu Filistenii. Și Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, din Betleem, a omorît pe Goliat din Gat, care avea o suliță, al cărei mîner era ca sulul de țesut. 20. A mai fost o bătălie la Gat. Acolo era un om de statură înaltă care avea șase degete la fiecare mînă și la fiecare picior, în totul douăzeci și patru, și care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
este spre mîntuirea și bucuria mea? 6. Dar cei răi sunt toți ca niște spini pe care-i arunci și nu-i iei cu mîna; 7. cine se atinge de ei se înarmează cu un fier sau cu mînerul unei sulițe și-i arde în foc pe loc. 8. Iată numele vitejilor care erau în slujba lui David. Ioșeb-Basșebet, Tahchemonitul, unul din fruntașii căpeteniilor. El și-a învîrtit sulița peste opt sute de oameni, pe care i-a omorît dintr-o dată. 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
atinge de ei se înarmează cu un fier sau cu mînerul unei sulițe și-i arde în foc pe loc. 8. Iată numele vitejilor care erau în slujba lui David. Ioșeb-Basșebet, Tahchemonitul, unul din fruntașii căpeteniilor. El și-a învîrtit sulița peste opt sute de oameni, pe care i-a omorît dintr-o dată. 9. După el, Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei războinici care au ținut piept împreună cu David împotriva Filistenilor strînși pentru luptă, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
sîngele oamenilor acestora care s-au dus cu primejdia vieții lor?" Și n-a vrut s-o bea. Iată ce au făcut acești trei viteji. 18. Abișai, fratele lui Ioab, fiul Țeruiei, era căpetenia celor trei. El și-a învîrtit sulița peste trei sute de oameni, și i-a omorît, și a fost vestit între cei trei. 19. Era cel mai cu vază din cei trei, și a fost căpetenia lor, dar n-a fost la înălțimea celor trei dintîi. 20. Benaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S-a coborît în mijlocul unei gropi pentru apă unde a ucis un leu, într-o zi cînd căzuse zăpada. 21. A omorît pe un Egiptean groaznic la înfățișare, care avea o suliță în mînă; s-a coborît împotriva lui cu un toiag, a smuls sulița din mîna Egipteanului, și l-a omorît cu ea. 22. Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada; și a fost vestit printre cei trei viteji. 23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
unei gropi pentru apă unde a ucis un leu, într-o zi cînd căzuse zăpada. 21. A omorît pe un Egiptean groaznic la înfățișare, care avea o suliță în mînă; s-a coborît împotriva lui cu un toiag, a smuls sulița din mîna Egipteanului, și l-a omorît cu ea. 22. Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada; și a fost vestit printre cei trei viteji. 23. Era cel mai cu vază din cei treizeci, dar n-a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
pentru un tablou de Van Gogh. Ridic privirea să văd dacă există vreo persoană care vrea să zică ceva și, spre groaza mea, Angela Harrison s‑a întors în strana ei și se uită la mine cu ochii ca niște sulițe. Ce‑o fi având? Acum o groază de oameni de pe partea ei se uită la mine, și chiar și o femeie din față, cu o pălărie mare albastră, se întoarce să se uite mai bine la mine! — Ce? îi șoptesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Mă apropii șovăitoare de cea mai apropiată masă. — Ăă... dorește cineva pește afumat? Cred că e somon... iar ăsta e păstrăv... — Rebecca? Capul elegant coafat din fața mea se răsucește și eu tresar speriată. Elinor mă fixează cu ochii ca niște sulițe. Bună ziua, zic stresată. Vreți niște pește? — Pot să știu și eu ce faci? zice furioasă, coborându‑și vocea. — A! Înghit în sec. Păi, am zis să‑i ajut cu... — Eu vreau niște somon afumat, vă rog, zice o femeie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din dragoste și devotament pentru bèieții ei, Matei ferindu-se toatè seară de privirea ei de mamè, strèduindu-mè sè nu observe ce cuvinte cumplite și definitive cred cè ar fi bine sè nu ne mai vedem stau înfipte, ca niște sulițe, în inima mea, apoi mama lèsând bèrbații singuri, sè discute, ea retrègându-se în camerè că sè se odihneascè, încè e slèbitè și nu trebuie sè facè prea mult efort, Eu cu tata ne aprindem țigèrile, tata interesându-se despre mașinè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe treceau și săniile ofițerilor ruși, conduse de muscali bine rumeniți după votca băută. La răscruci răcneau din rărunchi și pocneau năprasnic din bice. Mai multe făclii ardeau și pe sulițele gardului din fier forjat de la reședința consulului general al Franței. Învăluite în răsuflările cailor, săniile coborau în goană Podul Mogoșoaiei și trăgeau la peronul acoperit din fața intrării. Prin ușile mari, larg deschise, răzbea vocea lui Julien, lacheul consular însărcinat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în hățișuri țepoase sau dispărând, pur și simplu, în nisipurile deșertului. Urmară niște scene cutremurătoare de luptă între cruciați și sarazini, unii căzând chiar atunci de pe cai în țipetele spectatorilor, purtând în piept sau în gât câte un vârf de suliță, dându-și duhul cu ochii ridicați spre cer, acolo unde însuși Iisus îi aștepta senin, într-o lungă cămășuță de noapte, aproape transparentă, întinzându-și brațele către creștinii războinici. Cei prezenți nu mai apucară să afle ce soartă au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai rușinoase, : n-ar râde lumea dacă ar ieși pe teren Îmbrobodite și cu comănacul pe cap? «D-apăi muierea-i tot muiere - făr-de rușâne...» era răspunsul. Așa că flăcăii, pardon: ficiorii din sat jucau fotbal, volei, handbal, săreau În Înălțime, aruncau sulița... dar, În afară de picioare, numai cu o mână, cu cealaltă se țineau de pălărie! Merg treburile cum merg, până la campionatul raional - aveam o echipă destul de bună... «Ce-i cu ăștia-i dumitale, to’arșo’?», mă ia tovarășul de la regiune, venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai lungi - mai alungi, de alung...; le tăiem frumos de „pe picioare”, ca să nu se crape aiurea și să se așchieze; le curățăm de crengi, de frunze; le facem snopi. Eu tai și pun de-o parte, pentru caii și sulițele și arcurile mele aluni ne-potriviți pentru cercurile lui Moș Iacob. Și mai pun de-o parte ciorchinii de alune. Chiar dacă nu-s prea lunge de coapte... Când simte că soarele-i În crucea cerului, Moș Iacob sună din trâmbița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care nu se sătura niciodată să-l admire, pentru că acele stele din nopțile liniștite erau, probabil, cele care îl ajutau să continue să fie mereu la datorie după o lungă zi de căldură, plictiseală și disperare. „Tuaregii înfig stelele în suliță ca să-și lumineze drumul cu ele...“ Era o frumoasă zicătoare din deșert, dar cine o născocise cunoștea bine acele nopți și acele stele și știa ce înseamnă să le admiri ceasuri întregi de atât de aproape. Trei lucruri îl fascinaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o brazdă lată, fără ca nimeni să știe cu adevărat dacă le târau forțele magnetice, spiritele condamnaților pe vecie sau un simplu capriciu a lui Alah. Caporalul Abdel Osman deschise ochii și imediat își blestemă soarta. Soarele se înălțase de două sulițe pe cer și încălzea pământul sau, mai bine zis, nisipul alb și tare, aproape pietrificat, al întinderii, acea întindere chinuitoare unde își instalaseră campamentul în urmă cu șase zile, suferind cea mai insuportabilă căldură de care-și putea aduce aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mă Înviorează Întotdeauna: e mai ieftină decât Prozac-ul și dă rezultate la fel de bune. Lucram deja la tricepși, căci nimeni nu dorește antebrațe fleșcăite, mulțumim de Întrebare. Naomi, de la duș, era pe rândul al doilea. Cu statura ei de aruncătoare de suliță, arăta mai degrabă a cineva care-și lucrează corpul decât celelalte, dar nu părea amatoare să facă vreun efort. De fiecare dată când ridica greutățile, avea o expresie mâhnită și ofensată, de parcă o jigneam personal dirijând runda de exerciții. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Îl luă pe Kibo și se Întoarseră, simți vîntul pe gît. Se Întoarseră pe propriile urme pînĂ ieșiră din pădure și ajunseră Înapoi În tabărĂ. CÎinele i-o luase Înainte și se opri În locul unde David Își lăsase cele două sulițe, atunci cînd se luaseră după elefant. Apucă tolba de piele În care și le ținea, o aruncă pe umăr și, oprindu-și sulița cea mai bună, cea pe care o luase cu el cînd urmăriseră elefantul, merse mai departe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În tabărĂ. CÎinele i-o luase Înainte și se opri În locul unde David Își lăsase cele două sulițe, atunci cînd se luaseră după elefant. Apucă tolba de piele În care și le ținea, o aruncă pe umăr și, oprindu-și sulița cea mai bună, cea pe care o luase cu el cînd urmăriseră elefantul, merse mai departe pe potecă, spre tabărĂ. Luna se ridicase mult deja și se Întrebă de ce nu se aud tobele. Dacă taică-său era acolo și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sculptorului francez Belleuse, fusese amenajat un spațiu expozițional destul de restrâns, care reușea prea puțin să pună în valoare o ofertă destul de sărăcăcioasă, de exponate: Câteva săbii de epocă și ghioage din oțel vinețiu, cu țepi, câțiva țăruși de palisadă, câteva suliți, topoare, arbalete, securi și halebarde, în niște suporturi verticale, din lemn. Pe pereți, niște desene și stampe, înfățișând figuri marțial-încruntate de nobili, de monarhi și de generalissimi, în plin Ev Mediu viforos, precum și niște hărți pergamentoase, ale unor localități fortificate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
iubirea! În perspectiva aleii de brazi tineri, castelul nou apărea ca un surâs de femeie frumoasă. Herdelea știa că tânărul Iuga l-a clădit de dragul Nadinei. Alb, cu o vastă verandă primitoare, cu ferestre luminoase, cu patru turnulețe ca niște sulițe de apărare, era înveșmîntat jur-împrejur cu iederă, ce-și întindea pe alocuri verdeața până la geamurile etajului de sus. Aleea se lărgea și, în fața casei, cuprindea un rond mare în forma unei inimi veșnic aprinsă cu flori roșii. ― Fantezia cu inima
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
stângă a lui Ibșa. În procesiunea care urmează se recunosc bărbați, femei și copii. Bărbații poartă arcuri și săgeți, lănci și toiege, în timp ce penultimul bărbat cântă la o liră cu opt coarde. Măgarii duc poveri, între altele burdufuri și o suliță. Capul Ibșa și un bărbat care îl urmează cu o capră sunt cu picioarele goale, probabil în semn de respect, în timp ce se poate observa că bărbații și femeile poartă diferite feluri de încălțăminte. Guvernatorul Khnum-othep poartă sandale foarte fine, slujitorii
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
aurul zidurilor trecea în ambră, și apoi în purpură, obrajii și nasurile gorgonelor de pe frontoane lăsau umbre ascuțite pe un zid întreg, ferestrele se umpleau de sânge, iar o fetiță în rochie albastră, oprită în poarta de fier forjat, cu sulițe, a casei sale, îți răvășea amintiri vechi, atât de vechi încît ți se părea că le ai dinainte de-a fi venit pe lume. Am ajuns de multe ori atunci pe strada Venerei, fără să bănuiesc că acolo, într-una
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cum, la mare, înotase pe raza soarelui reflectată în apă. Sau îmi relua la nesfârșit scene din copilăria ei de fetiță de familie bună, îmi arăta, pe o stradă apropiată de-a ei, o curte destul de mare, cu gard de sulițe, în care câțiva copii în paltonașe albastre și hăinuțe de urson verde se jucau cu zăpadă, și-mi spunea că acolo se jucase și ea de nenumărate ori când era la Kindergarten. Rămânea mult timp, privind printre gratiile gardului, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]