6,080 matches
-
tot atât oameni cât și vite din provinca Tracia. Mihail Paleolog era foarte indignat de nesocotita fățărnicie și de scăparea izbutită a sultanului Azatin, deci porunci numaidecât ca soția și copiii lui să fie închiși într-o cetate, iar banii sultanului să fie confiscați și vărsați în visteria împărătească. Mânia sa vie căzu și pe episcopul care favorizase capitulația, mijlocind-o și primind jurămintele, din care cauză îl amenință cu judecata și cu pedeapsă canonică. Funcționarii de Curte carii aprobaseră această
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ungurii, pe șesul de la Kossowa, a fost la anul 1389 bătălia hotărâtoare. Oștirea aliată, în rândurile căreia se lupta și trupa trimeasă în ajutor de Mircea I, a fost bătută pe deplin și precum în partea turcilor căzu însuși inimosul Sultan Murad I, tot astfel căzu în partea aliaților, în bătălie or puțin în urmă, însuși Lazăr eroul. Pericolul pentru micele țări dușmănite, așadar și pentru Valachia, deveni cu atât mai mare cu cât în urma unui tată vrednic în lupte veni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
boieri ai săi, Maina și Wolkul, ca s-o preschimbe. Pacea cu osmanii și supunerea sub ei. De puțin folos i-a fost însă lui Mircea alianța în trei abia încheiată cu Polonia și Moldova, de vreme ce cu toată legătura aceea sultanul Baiazid nu s-a sfiit, în vremea unei campanii norocite contra Bulgariei să atace și să supuie fortărețele Vidinul și Șiștovul pe care le stăpânea Mircea pe malul drept al Dunării. Și fiindcă, după cucerirea Bosniei, Bulgariei și Serbiei, Baiazid
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
stăpânitor al osmanilor, îi prestă jurământ de vasal și se-ndatori a plăti un tribut anual noului său suveran. Năvălirea lui Sigismund în Valachia. Acest act nu lipsi să oțărască și mai mult dușmănia între domnul Valachiei, care ca vasal al sultanului trebuia să urmeze steagul osman, și între regele Sigismund, în a căruia țară urmase de curând cea dentăi năvală a turcilor. Oțărârea era cu atât mai mare cu cât Sigismund nu-i putea ierta lui Mircea lepădarea lui de supremația
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de câțiva ani plătea tribut osmanilor și care, cu toată alianța sa secretă însă serioasă cu regele, nu credea c-a venit vremea de-a o rupe pe față cu turcii, dăduse oarecum ca părtinitor al turcilor posesiunea acestei cetăți sultanului Baiazid, care lepădă în ea o garnizoană tare. În partea regelui luptau cinci până la șase sute de viteji călăreți franceji sub comanda contelui d'Eu, conetabil al Franciei. În acest chip ungurii izbutiră, mai întrebuințînd berbeci și alte instrumente de asediu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și de dinlăuntru, chemat apoi cu grabă în Germania de frate-său, împăratul Wenzel, pentru a lua asupră-și gestiunea trebilor împărăției, ar fi voit bucuros să se știe în pace cu osmanii și-l sfătui prin anume soli pe sultanul Baiazid I să nu năvălească în Bulgaria, fiind țară vasală a Ungariei. Baiazid își făcu vreme până ce supuse toată Bulgaria, chemă apoi pe soli într-o sală îmbrăcată cu totului tot de sus până jos cu arme și armuri și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numărului amândouă părțile erau de-o samă de tărie. Puind temei pe numărul, tăria și avântul oștirii sale, tras el însuși de tarea încrederea în biruință a francejilor, iuți de fire, regele se lăuda că nu se teme deloc de sultanul osmanilor pentru că se bizuie de-a sprijini cu sulițele armiei sale chiar bolta cerului de ar sta să cadă. Dar curând se făcu precumpănire, nu mare, în partea osmanilor prin adaosul de trupe sârbești și bosniace, în temeiul cărora îndrăznețul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
osmanilor pentru că se bizuie de-a sprijini cu sulițele armiei sale chiar bolta cerului de ar sta să cadă. Dar curând se făcu precumpănire, nu mare, în partea osmanilor prin adaosul de trupe sârbești și bosniace, în temeiul cărora îndrăznețul sultan, simțindu-se mare în puterea sa, se fălea că de pe pristolul bisericii Sf. Petru din Roma își va pune sirepul să mănânce ovăz. Cu așa mari vorbe și cu atâta dispreț se căutau pe câmpul de război inamicii unul pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ospețe sărbătorești. Apoi încordă relațiile și cu împărăția romeică, îi răpi cu puterea orașele și ținuturile macedonice și tesalice câte le mai păstrase și ceru de la împăratul Emanoil tribut în toată forma. Acest din urmă ceru ajutor și apărare de la sultanul Mohamed, fratele și rivalul lui Musa în Asia, îl pofti dincoace în Europa, ceru de la el făgăduință pozitivă că va veni, se armă cât putu și știu, afară de aceasta, să-i mai contrapuie lui Musa pe un alt pretendent și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
anual în feliul și după măsura pe care le va dicta Mahomed însuși și trimise ca ostatici pe doi fii ai săi și trei fii de boieri mari. Pe solii de pace valahieni, sârbi și bulgari și de alte neamuri sultanul îi primi cu multă distincțiune, blîndeță și seductoare prietenie, îi invită la ospețe strălucite, le închină păharul cu cinste și îi concedie apoi binevoitor cu următoarele cuvinte: "Spuneți domnilor voștri că primesc de la toți pace și dau tuturor pace; dar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
strategică și cu toată dibăcia diplomatică ajunse totuși acolo de se văzu vasal turcesc și Valachia scăzută la treapta de provincie tributară, încît de acum înainte, cu toate că se păstrase neatins guvernul neatârnat înlăuntru, el și țara erau totuși subordinați poruncilor sultanului osman. În zilele lui Mircea Vodă nici s-a căutat, nici s-a dobândit întemeierea unei neatârnări bisericești a țării, măcar pe atâta pe cât se realizase în Moldova. Vălmășag bisericesc în Valachia. Amestecarea și împreunarea diecezei Valachiei cu alte provinții
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
narațiune simbolică, care, sub forma unui basmu sau a unei alegorii, ascunde un sâmbure adânc și plin de cugetare. Cel mai perfect esemplu de model al unei asemenea narațiuni simbolice e, fără-ndoială, istorioara lui Nathan cu cele trei inele. Sultanul Saladin cere de la omul înțelept o deslușire temeinică asupra valoarei și ființei religiunii adevărate. Nathan simte întreaga greutate a acestei întrebări c-un înțeles atât de adânc. Vrem să vedem în spiritul lui Nathan cum se naște acea narațiune renumită
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mișcat de mărimea și însemnătatea ideei. Declamațiunea în partea sa ultimă va avea ceva solemn și profetic; și astfel, prin însuflețitoarea mărime a ideei și prin tonul însuflețit al actorului, declamațiunea va face ca acea impresiune adâncă făcută asupra sufletului sultanului să fie, ca curat umană, îndreptățită pe deplin și să răsune ca atare și în pieptul auditorului. REPREZENTAREA CARACTERELOR (DIE CHARAKTERDARSTELLUNG) (CARACTERIZAREA. GRIMA. MASCA. COSTUMUL) NATURA CONCEPȚIUNII IDEALE A CARACTERULUI Orce reprezentare a unui caracter are scopul de-a pune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
grămădite cari să fie strâns îmbinate cu guvernul și provinciile. Pe atunci era mai necesar de-a îndestula armata înaintea poporului, pentru că ea era mai puternică decât poporul; în zilele noastre, din contra, e mai necesar pentru toți principii (afară de sultanii din Constantinopole și Egipet) de-a mulțumi poporul, pentru că el poate în ziua de azi mai mult decât soldații. Exceptez pe împăratul turcesc, care ține în permanență cam douăsprezece mii de oameni pedestri și cincisprezece mii călări, de cari atârnă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cam douăsprezece mii de oameni pedestri și cincisprezece mii călări, de cari atârnă siguranța și tăria împărăției lui și pe cari trebuie să și-i aibă prieteni fără nici o considerație pentru ceilalți supuși. Tot așa 344 r stă lucrul cu sultanul din Egipt, care e cu totul în mînile soldaților lui și care trebuie să și-i ție prieteni, țină cât o ținea. Mai e de observat că principele acesta e cu totul deosebit de ceilalți, având asemănare cu papa, care nici
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tot Epirul și Macedonia, cei mai mulți s-au așezat în Ellada... BĂTĂLIA HOTĂRÎTOARE 2257 Oștirea aliată, în rândurile căreia se lupta și trupa trimesă-n ajutor de Mircea I, a fost bătută pe deplin și, precum în partea turcilor căzu însuși inimosul sultan Murad I, tot astfel căzu în partea aliaților însuși eroul Lazăr în bătălie or puțin în urma ei. Primejdia pentru micile țări dușmănite, deci și pentru Valahia, deveni cu atât mai mare cu cât în urma unui tată vrednic în lupte veni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care să nu întrebuințeze acel suc de mac, ba chiar necontenit și într-o asemenea măsură, încât poate părea de necrezut omului căruia nu i s-a întâmplat să vadă acest lucru. Eu însumi am văzut în zilele lui Mustafa sultanul [1693-1703] pe un derviș... etc. (182, pp. 463, 389). Probabil că cei doi cărturari citați mai sus, Pierre Belon și Dimitrie Cantemir, exagerează prin generalizare, dar situația era în bună măsură reală, mai ales în rândurile aristocraților, soldaților și dervișilor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
generalizare, dar situația era în bună măsură reală, mai ales în rândurile aristocraților, soldaților și dervișilor. Câteodată, situația scăpa de sub control, astfel că autoritățile erau obligate să intervină. în prima jumătate a seco- lului al XVII-lea - consemnează Ienăchiță Văcărescu - „Sultanul Murad IV poprise cu iasac [= prin decret] tutunul și afionul” (Istorie a preaputernicilor împărați otomani, 1791). în aceeași epocă, papa Urban al VIII-lea (1623-1644) amenința cu excomunicarea pe cei care prizau tabac (considerat „planta lui Satan”), iar țarul Mihail
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
intitulat „Tiutunul”, apărut în Calendarul pentru toți românii pe anul 1869, se spunea : Burueana [tabac] era socotită ca o medecină care vindeca toate patimile. Tabacul se făcu de modă pe la curțile europeene. Dar întrebuirea tabacului era în câteva țeri periculoasă. Sultanul Amurat al IV a ordonat pe fumători a fi pisați în o piuă, Șahul Persiei s’a mărginit a se tăea fumătorilor nasul. Papa Inocent al VIII a condamnat pe fumători de a fuma în iadă. Și Iacob I, Regele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o epocă anterioară, Pedepsea crima acestei grozăvii Prin tăierea nasului. Încă și mai înțeleptul Senat din Berna, prin deliberare justă, A interzis elvețienilor să fumeze tutun, ca pe o crimă Pe cât de mare era furtul sau omorul în codul divin. [...] Sultanul Murad al patrulea la moarte-a condamnat Toți fumătorii de tutun [...] (62, p. 273). Este posibil ca apotecarul sas Honigberger să fi preluat această ultimă informație (ca și mai sus citatul Ienăchiță Văcărescu) din Istoria Imperiului Otoman, scrisă de principele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Toți fumătorii de tutun [...] (62, p. 273). Este posibil ca apotecarul sas Honigberger să fi preluat această ultimă informație (ca și mai sus citatul Ienăchiță Văcărescu) din Istoria Imperiului Otoman, scrisă de principele moldovean Dimitrie Cantemir. Fiind alcoolic - scrie Cantemir -, sultanul Murad a emis în 1633 „un edict public, prin care a permis de a putea vinde și bea vin toți oamenii ori de ce stare sau condițiune ar fi ei”. „Dar pe cât era [sultanul] mare amator de vin - continuă Cantemir -, pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
moldovean Dimitrie Cantemir. Fiind alcoolic - scrie Cantemir -, sultanul Murad a emis în 1633 „un edict public, prin care a permis de a putea vinde și bea vin toți oamenii ori de ce stare sau condițiune ar fi ei”. „Dar pe cât era [sultanul] mare amator de vin - continuă Cantemir -, pe atât era inamic de moarte al opiumului și al tabacului, de aceea opri sub pedeapsa de moarte usul amenduror acestor obiecte” (173, pp. 371, 376-377). Alte mărturii documentare privind folosirea opiumului în spațiul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o asemenea tradiție, mai ales cu ocazia anului nou persan, Nevrűz (21 martie). Cu acest prilej, „medicul- șef al palatului (hekîmbași) - scrie Luminița Munteanu - prepara o pomadă pe bază de ambră, opium și diverse plante aromatice, pe care o oferea sultanului, marelui vizir și celor din anturajul acestora, în schimbul unui onorariu substanțial ; aceeași pomadă le era trimisă în dar, de la serai, și altor notabilități, în semn de prețuire”. Considerat un adevărat panaceu, magiunul de opium se bucura de o oarecare tradiție
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ambră, mosc, petale și apă de trandafiri, scorțișoară, santal, cuișoare, cârmâz, săpunariță, vanilie, nucșoară, ghimbir, coriandru, nucă de cocos, anghelică, aloe, galangal etc.) (195). Probabil că vestitul doctor evreo-portughez Daniel de Fonseca, medicul lui Nicolae Mavrocordat și ulterior chiar al sultanului, a jucat un rol important în prepararea pentru Mavrocordat Vodă a „magiunului de opium”, de care era foarte mândru domnitorul fanariot. Sub influența negustorilor și iezuiților portughezi, foarte prezenți în India (la Goa) și în China (la Macao), medicina și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
În aceleași memorii, publicate la Paris în 1851, Ion Heliade- Rădulescu relatează faptul că, pe la jumătatea lunii iulie 1848, ambasadorul Rusiei la Constantinopol ar fi reușit cu ajutorul opiumului să-l facă pe marele vizir să semneze o scrisoare denigratoare către sultan. O scrisoare menită să determine armata otomană condusă de Suleiman Pașa să treacă Dunărea la Giurgiu. Iată episodul povestit de Ion Heliade-Rădulescu : De data aceasta, din nou ambasadorul rus a reușit, prin forța intrigilor și a calomniilor, să-i facă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]