26,448 matches
-
Vox Maris. Din ideea obsedantă pentru Enescu, lupta omului cu destinul care este aici Marea, crește o muzică simfonică de un efect colosal. Întreg aparatul instrumental a funcționat cu precizie, într-o tensiune multiplicată de desenul fiecărei voci. Intersectările de sunete cresc împreună până la intensitatea palpitantă cu care e transpusă artistic urgia naturală care înghite firava ființă omenească încercând să supraviețuiască (glasul marinarului, Horia Brenciu). Dacă acest concert s-a înregistrat, un alt remarcabil CD-live ar putea completa seria enesciană realizată
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
Uniți nu putem rămîne/ În lumile după lumea/ Ce-n viitor va fi/ Soț și soție vom fi." Cuvintele acestea, de la începutul secolului al XVIII-lea, poartă în ele semnul universalității. Tocilescu a mizat pe asta și a cîștigat. Sînt sunete, ritmuri, priviri, gesturi, stări pe care iubirea le poartă cu ea dincolo de rostiri care particularizează, dincolo de frumoase costume japoneze, de constrîngerile sociale, aceleași, pe care doar timpul și spațiul le îmbracă în alte forme. Alexandru Tocilescu ne provoacă în sensul
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
în sensul cel mai profund să descoperim farmecul unui basm și zbuciumul din fiecare. Ne învață să ascultăm ritmul interior pe care ni-l revelă și muzica extraordinară compusă de Irinel Anghel și cîntată live, pe toată durata spectacolului. Acele sunete, în care acompaniamentul de shamisen poate fi intuit, de ce nu, sînt comentariul viu și acut, sfîșietor, demn și total al morții care n-ar putea fi evitată decît dacă se renunța la iubire. Însăși sensibilitatea lui Tocilescu se vede și
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
fiorul atingerii unei alte realități, explicația supra-carteziană a lumii) se bazează pe un înveliș estetic minimal fără de care miezul, mesajul n-ar putea fi perceput. Iar Vasile Andru își construiește acest înveliș estetic într-un fel foarte personal, creînd un sunet și un montaj puternic originale, care pot să nu placă neapărat, dar care îi creează scriitorului un loc aparte în proza contemporană. Un loc depărtat deopotrivă față de fanaticii formei, dar și față de spiritualiștii fără formă, nedigerabili. în proza din care
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
scriitor. O mulțime de date reale, interesante, concrete. Și totuși, oricît de nude ar părea aceste date, oricît de sec ar fi ele prezentate, niciodată nu există singure, niciodată povestea nu trăiește ca atare. întotdeauna se simt, explicit sau nu, sunetele unei alte semnificații. Poate pentru că autorul lor, înzestrat cu o ureche foarte fină și cu un ochi deprins a vedea senzaționalul în cotidian, sacrul camuflat în profan, nu vrea să dea autonomie literară acestor întîmplări, așa cum îndeobște vor scriitorii, ci
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
îndeosebi de ceea ce a fost la sfîrșitul ei poezia bacoviană. Reziduurile unei lumi degradate se confundă cu silaba, sonoritatea aceasta nefiind doar un echivalent a ceea ce este ultima fărîmă de materie, ci ultima ei formă de existență, existență redusă la sunetul care îi comunică prin oftat sfîrșitul". Două observații sînt de făcut aci. Mai întîi că așa-zisa "criză a limbajului" nu apare decît către sfîrșitul creației în chestiune, cînd într-adevăr cuvintele, ca și raporturile dintre ele, se împuținează, se
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
din întregul ei textual și estetic. În schimb, putem accepta pe deplin observațiile ce au în vedere tipul de sonoritate bacoviană ce transformă cuvintele în obiecte, deci o "armonie imitativă" (de sorginte posibil macedonskiană), care constă într-o suită de sunete în genere dezagreabile, de zgomote, strigăte, hohote, tot soiul de discordanțe: "Această identificare între structura materiei fizice și cea a materiei verbale face ca de multe ori textul bacovian să apară ca un produs hibrid, alcătuit din materie-cuvînt și din
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
un Urs de argint, "Mifune" are, în primul rând, meritul de a confirma valabilitatea formulei imaginată de conaționalii săi Lars von Trier și Thomas Vinterberg: cele "10 porunci" ale Dogmei 95 (printre care: turnarea în locuri reale, fără decor construit; sunetul și imaginea înregistrate simultan, fără muzică adăugată; camera purtată pe umăr; imaginea în culori, fără ecleraj adițional etc.) ce par a nega orice "progres" cunoscut de cinema de la origini și până în zilele noastre. Dar succesul de la Cannes 1998 al filmelor
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
fi împins boarea de afară. O tufă de glicină înflorise a doua oară în vara aceea pe un grilaj de lemn în fața unei ferestre, și în ea se opreau din cînd în cînd vrăbiile în stoluri întîmplătoare, iscînd cîte un sunet uscat, viu, prăfos, înainte de a-și lua zborul mai departe; și în fața lui Quentin, domnișoara Coldfield în veșnicul ei veștmînt negru pe care-l purta de patruzeci și trei de ani acum, pentru sora ei, pentru tatăl ei sau pentru
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
pe acoperișuri ca rochii de bal" (Golit, p. 261). O poezie ce echivalează în întregime cu gestul smulgerii măștilor, traversată de crisparea neputinței și a eșecului, marcată parcă de limitele constrictive ale realității obiectuale, și care "se aude(ca) un sunet/ același/ prin coaja uscată a copacilor/ fără ecou/ și mintea e prinsă/ într-o pată." (Fără ecou, p. 31). Spațiul închis, fără respirație și fără perspectivă, desprins parcă din geometria lui Kandinsky - "Tristețea se solidifică în pahare de carton" (Carnavalul
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
orele 14.00 , sâmbătă după amiază, Patriarhul Ierusalimului, cu tot clerul ortodox, iese din Altar, purtându-se înaintea lor cele 12 steaguri cu însemnări din viața Mântuitorului și ocolesc Sfântul Mormânt de trei ori, în versuri de cântări și în sunetele clopotelor, care răsună în tot Ierusalimul. Pe urmă, Patriarhul, îmbrăcat numai în stihar, care simbolizează Giulgiurile cu care a fost lisus înfășurat în Groapă, intră în Paraclisul Sfântului Mormânt. Un diacon ține un potir de aur, foarte prețios și așteaptă
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
De ce nu s-a revoltat până în 1996 dl. Timofte? De ce n-a spus nici pâs când Adrian Păunescu a publicat odioasele documente care-l denunțau pe Corneliu Coposu drept turnător la Securitate? De ce n-a scos vigilentul de azi nici un sunet când dl. Măgureanu și-a făcut public propriul dosar de securist? De ce n-a reacționat cu violență patriotică la "operele selective" ale lui Mihai Pelin sau la cele emanând, se spune, dinspre Gelu Voican? Simplu: pentru că atunci dl. Timofte și
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
Trăiam într-un basm perpetuu, fiindu-mi frică de lupi, de vrăjitoare, dar și de misterioasele curți din dosul porților de lemn, eram într-un burg mirosind a poveste și a vechime... Și mă jucam. Nu cu păpuși, ci cu sunete, desene și cuvinte. Îi datorez tatălui meu (I. Cassian-Mătăsaru, cunoscut traducător, n. I.R.) pasiunea pentru muzică, poezie, pentru limba română. Mă jucam cântând la pian, desenând, scriind poezioare. Într-un moment de proastă inspirație, părinții m-au numit Renée-Annie, dar
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
spovedania lirică, abordată cu aplomb de optzeciști -, cu toate că se dorește rece, amestecă proza cu mirabilul, epuizarea cu prospețimea eternă a unui suflet incorigibil: Frunzele cădeau ca niște adolescente/ Prin parcuri cu iarba încercănată,/ Tu așteptai să se audă de undeva/ Sunetul vag al mașinilor de salvare./ Un înger murise în ochi, celălalt agoniza/ În patul curat al trupului. Desigur, e toamnă/ Ai spus, încercînd să culegi de pe jos cu privirea/ Jivinele fosforescente, micii prieteni/ Dintotdeauna, reci, ai falangelor mele? (Scenă de
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
Doamne, să vezi poezia săracă/ Și poeții căzuți sub istoric blestem,/ Vino, gol și frumos, și, de ți-e frig, îmbracă/ Haina strîmtă-a acestui poem" (Apollo). Dacă unii barzi au înțeles a-și abandona lira într-o manieră compromițătoare, contrafăcîndu-i sunetul spre a face pe plac unor stăpîni pe cît de abuzivi pe atît de vremelnici, Ana Blandiana a rămas în rîndul poeților care au transpus pe corzile instrumentului autenticitatea morală a dezgustului și a revoltei sale. Lira n-a tăcut
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
materiei decît dansul (geometric) și muzica (numerică)? Nu-i menuetul un soi de joc de cristale însuflețite? Dinamizate? Și nu duc Haydn și Mozart dincolo de orice dualitate, înapoi la candoarea și liniștea unității dinainte de căderea în hăul potrivniciilor și felurimilor? Sunetul cristalin al muzicii mozartiene! vestitor parcă de lumină neîntunecată și de trupuri nestricăcioase". Incontestabil, Nicolae Steinhardt nu e ceea ce s-ar chema un critic "profesionist" (nici nu s-a dorit astfel, apreciindu-se cu stilizată modestie, în raport cu multitudinea temelor sale
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
română, îndreaptă direct știința axată pe C spre aspecte strict cantitative sau pur "tehnice"; aș menționa, cu acest prilej, că s-a evitat termenul de C în deosebi din pudibonderia cenzurii regimului Ceaușescu - care "în particular" nu evita înjurăturile - față de sunetele ieșite din pronunțarea cuvântului computer ca în limba română, la fel cum, de pildă, s-a cerut înlocuirea termenului "Futurologie" prin "Viitorologie" sau - și o știu din proprie trăire scriitoricească - s-a cerut, de către cenzură, cum m-a informat, onest
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
pe unii dintre pilonii vechiului regim - în frunte cu Mugur Isărescu! Ceea ce nu e tocmai rău! Apoi, diversiunea cu seceta: reporteri ce ne turnau povești apocaliptice despre Sahara carpato-danubiană, emițând din puțuri înfricoșătoare, dominate de ecoul lugubru al "trimișilor speciali", sunetele agonice ale propriilor gâtleje uscate. Au urmat, și mai continuă, imaginile insuportabile cu copii înfometați, violați, omorâți de părinți, într-o escaladare insuportabilă a canibalismului. Placa penibilă cu "ne denigrează străinătatea" a fost înlocuită cu brio de una a autodenigrării
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
Metropolitan Opera House din New York a operei "Aida" a însemnat o intrare liberă și un salt (fără viză) peste ocean. Cea mai bună Aida din lume, astăzi, (probabil că așa este) Deborah Voigt); Amneris, al cărei glas superb joacă, în sunet, un personaj teribil, conflictul putere-iubire (Olga Borodina); același impact sonor cu eficiență teatrală pentru Amonasno (Mark Delavan); și în fine, il tenore: Radames, un rol devastator, Luciano....chiar Pavarotti! La 65 de ani, iată-l capabil să stea încă în
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
-i o odă ironică și adorându-l ea însăși o clipă, în joacă: "opt capete s-au întors/ opt perechi de ochi l-au privit/ DUMITRU SĂCĂRUȚ scria cu litere mov/ pe legitimația din piept/ și găuritorul lui/ scotea un sunet perfect" etc. Comedia continuă: "nici eu/ nu mai priveam nici/ tu nu mai priveai pe geam nici/ ei, ele nu mai priveau pe geam/ și ce păcat"... De ce "păcat"? Pentru că... iată și lovitura de teatru a poemului: "tocmai se lăsa
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
autonome. Numai că ancilaritatea asumată, "normală" într-un timp revolut, în contextul unui patrimoniu specific scăzut, poate produce opere cu valoare estetică, autentice, pe cînd practicată după evoluția și autonomizarea esteticii, în condițiile unei alte moșteniri specifice, nu creează decît sunete false, cel puțin pentru receptorul specializat. Puterea comunistă, din rațiuni propagandistice, e tentată să utilizeze capitalul simbolic al scriitorilor consacrați, însă în același timp le pretinde să cultive o sensibilitate retardată, proletară, condamnîndu-i (pe cei disponibili) la inautenticitate. Nici cei
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
împerecherea nu mai sînt însoțite, cel puțin tîrziu, după adolescență, de declarații potrivite actului natural, ci doar de constatări practice, gospodărești. Astfel, cum ședeam privind fascinat, ascuns de furtună, de rafalele ei, fără a putea scoate nici cel mai mic sunet sau zgomot prevenitor, cum se întîmplă de obicei cînd nimerești în timpul desfășurării unor astfel de fapte intime, o auzeam din timp în timp clar, pe femeie, ca și cum ar fi spălat rufe ori ar fi tras ceva la mașina de cusut
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
exemple despre electoratul român, nu e cazul s-o repet. Imaginea de popor violent, primitiv, barbar, de care geme presa occidentală, e confirmată în mod, ca să zic așa, democratic chiar de către votanți! Oameni pentru care marile concepte ale democrației sunt sunete fără sens, la fel de neplăcute precum zgomotul apei la toaletă sau scârțâitului ușilor de fier ruginite, se identifică cu o voluptate - cum să zic? - animalică, bestială cu semănătorii de ură și de crimă. Astfel de personaje, pe lângă rolul nefast, au și
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
aceasta, dar mă repet, fiind ceva prea frumos ca să nu afle și alți cititori... După pilotul-șef, în bărbat avînd alura unei vedete, îl cunoscusem și pe navigant, un vechi radiofonist, iubitor de poezie, nu de romane, ținînd seama că sunetul... Navigantul era mai posac, părînd tot timpul distrat. Ne apropiam de munții Himalaia. Pilotul ațipise cu șapca lăsată pe figură. Intrasem în vorbă cu navigatorul. Ședeam amîndoi în picioare în cabina de pilotaj. La manșă trecuse pilotul-secund. Radiofonistul era ocupat
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
vătămează corpul victimei, ei vătămează, de fapt, cuvântul, scopul torturii fiind de "a dezarticula /.../, de a desface trupul din cuvântul său". Dezbrăcat de haine și schingiuit, trupul victimei este de două ori înstrăinat, drept care el devine o închisoare care emite sunete de durere, disperare și solitudine. Pielea rănită este ultimul zid de apărare al trupului înainte ca acesta să fie, în mod simbolic, jupuit. Or, torționarul așteaptă exact acest lucru: ca victima să emită sunete și cuvinte care să legitimeze violența
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]