3,826 matches
-
Adiere care s-a transformat cu timpul într-o durere continuă, din ce în ce mai persistentă. Cel puțin până acum eram obișnuit ca de curent să mă doară puțin capul în zona occipitală, de gălăgie sau surmenaj în zona lobilor frontali, iar de supărare în creștet. Și pentru că întotdeauna am avut mai multă încredere în tratamentul naturist decât în medicina alopată, am încercat să aflu singur remediul, dar nu am reușit. Știu de când eram copil că durerea de cap trecea aproape instantaneu dacă îmi
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365803_a_367132]
-
pământ De nu-L ai și pe Duhul Sfânt, Te pierzi și intri în mormânt. Iubește-ți părinții și fiii Aproapele și tot al Firii. Să nu ai pică și nici ură, Căci Dumnezeu nu te îndură. Lasă în urmă supărarea Cu dragoste urmează-I calea. Ionel GRECU Referință Bibliografică: RUGĂ CĂTRE DUMNEZEU / Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1517, Anul V, 25 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ionel Grecu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
RUGĂ CĂTRE DUMNEZEU de IONEL GRECU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366004_a_367333]
-
politice ori financiare. Spectrul sărăciei și teama de adâncirea fără precedent a acesteia le înfățișau, poate pentru prima oară unora dintre ei, lipsurile clasei politice, pe care până mai ieri le-au ignorat, le dezlegau limbile și îi umpleau de supărare și de mânie. Când zgomotul și trepidațiile au scăzut în intensitate, oamenii au păstrat tăcerea un răstimp și apoi au reluat discuțiile aride, menite doar să alunge monotonia și prea puțin curiozitatea vreunei persoane. Erau cam de aceeași origine ori
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
că vară temperatura acolo să se ridice uneori până la 90 grade f. Iarnă, bătrâneii mei dormeau jos pe cârpet, îmbrăcați, cu căciuli pe cap, cu ciorapi de lâna pe picioare și cerul le era invalitoarea. Datorită condițiilor deosebit de grele, datorită supărării care ia cuprins, a stresului puternic la care au fost supuși în acea perioadă și pe fondul unei imunități precare unul dintre bătrâni s-a îmbolnăvit de o boală grea și incurabilă. Acest om, pe care Ion îl cheamă, acest
OCHIUL DRACULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365337_a_366666]
-
pe timpul permisiilor. La fiecare întoarcere din permisie Nicolae era întâmpinat de majoritatea camarazilor, care treceau sub tăcere faptul că mâncărurile erau mai sărate, cu observația : - Bert face mâncare mai bună decăt tine ! Le răspundea, fără să arate vreo urmă de supărare : - Așa este la început ! La observația că a pus prea multă sare Albert are un răspuns invariabil : - Prefer să vă plângeți că mâncarea este prea sărată decât să constatați că nu are niciun gust. Cum mie nu mi-a plăcut
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
-și folosească mandibula. Atunci chiar că l-a urât! Cu atât mai mult cu cât Lică se purta, față de el, ca și un frate mai mare, grijuliu. A ajuns la concluzia că atunci când urăști pe cineva sau chiar dacă porți numai supărare față de el, îți faci singur rău. Te lași ros de gânduri potrivnice ție iar celuilalt puțin îi pasă. Trebuie doar să-i spui, verde în față, celui care merită, dacă ai cui spune, și să uiți totul sau doar să
XXII. ECOU RĂTĂCIT (ANTICAMERA ,,ÎNALTEI SOCIETĂȚI’’) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365367_a_366696]
-
altă mentalitate. Nu se lasă biruită de prejudecățile celorlalți. Spusele ei denotă revolta dar și drama personală: „Eu curvă?! Crezi că astea, care mă judecă astfel, sunt normale la cap?! Ochii ei verzi capătă sclipiri străfulgerătoare. Bărbia îi mustește a supărare. Colțurile gurii par nehotărâte; dau să coboare a nemulțumire ca mai apoi să se ridice, însoțind ironia, sfârșind într-un zâmbet larg, vesel, în consonanță cu ceea ce mintea ei tocmai descoperă: „Păi ăstea măritate și-o trag aproape zilnic cu
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
bună pentru el: - Tac’su este om înstărit ... - Cu el m-aș însura?! - Nu, dar o să-ți ia Mercedes! - Tănțico!... Spune tu!... Merge des?!... - De unde să aibă atâția bani? Își dă seama la ce le e gândul... O dă pe supărare, fără să fie dealtfel: - ..... măi, tu chiar înveți sau îți împui capul cu prostii? Altceva mai ai în minte? - Scot și eu prostiile din cap, să fac loc învățăturii!... * Referință Bibliografică: XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
noi în locul lui plângând tot timpul. Să fi auzit cineva blestemele bunicii. “Să-i ardă focul și para și să se înroșească ca racii fierți, așa cum le este culoarea la stindardul lor de comuniști”. Ce nu a spus bunica de supărare cred ca nimeni nu s-ar fi dorit în atenția sa de centenară. Până la urmă tata a fost nevoit să se resemneze, însă nu aceasta a fost jalea cea mare, ci aceea când au venit să-i ia caii din
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
Pot exista certuri, farfurii sparte, vorbe aruncate precum mingiile de ping-pong; important este, ca aceste dispute să se termine în dormitor, cu o seară de dragoste cel puțin egală în intensitate cu sfada din bucătărie. În schimb când se acumulează supărării și de dragul unei liniști, de multe ori prost înțeleasă, nu se răbufnește; acestea vor produce în interiorul nostru anumite frustrări, poate creea o stare de neîncredere în noi și puterea noastră. Mergem la teatru îmbrăcați elegant. Da, ca un semn de
CĂLATORIE NETERMINATĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365504_a_366833]
-
al acestei biserici este un călugăr bătrân. Acesta avea o viață foarte îmbunătățită. În una din zile locuitorii satului se duc și-l pârăsc pe bătrân la episcop zicandu-i: - Ia de la noi pe bătrânul acesta, că ne face numai supărări! Dumineca face slujba pe la ceasul trei după amiază și nu păstrează rânduiala legiuita a sfintei slujbe. Episcopul l-a luat aparte pe călugăr întrebându-l: - Pentru ce faci așa, calugare? Sau nu cunoști rânduiala sfintei Biserici? - Într-adevăr, Prea Sfințite
LIVADA DUHOVNICEASCA (9) de ION UNTARU în ediţia nr. 995 din 21 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365085_a_366414]
-
un moment dat a venit la mine un oarecare domn. A început să-l blameze pe AP. A început să publice articole tendențioase. L-am atenționat să înceteze. Nu s-a conformat. În momentul acela am plecat de la revistă. De supărare. M-am supărat și pe directoarea revistei, care putea să zică stop. Eu, ca redactor șef nu aveam puterea să-l opresc, să-i pun pumnul în gură, totuși, e democrație. Revin în...priză directă, în salonul „Nicolae Tonitza”Domnul
SPOR DE LUMINĂ LA ECHINOCŢIU, ARTICOL DE ION DRĂGAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365115_a_366444]
-
zâmbi! Știu că suntem cu toții copiii Tăi, dar zic așa, în viața asta terestră. Și-apoi știi bine că avem nevoie și de tată. Mă rog, în afară de Tine, unul în carne și oase. N-avem! Ia-Ți-i înapoi! Fără supărare, da?” Aud râsul lui Dumnezeu. „Ce proastă ești!” „Sunt, ce să fac, dacă așa m-ai lăsat?” „Hai, hai, fără scuze! Ce n-aveți, tată? Știi că asta-i bună? Ha, ha! Na-vă! Doi, la pachet! Ajung sau mai
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
Te simt mereu lângă mine. Nici vina lui nu a fost. El a evitat cât a fost posibil. Mă simt rău pentru că eu răspund de tot ce se întâmplă. Sper să nu se agraveze starea colegei mele; aș muri de supărare. - Tu nu răspunzi pentru accidente. Carmen, nici eu nu mă simt ok. Sînt cu gândul la tine. - Nu răspund legal, dar moral, da... și eu am conștiință. - Vei vedea că totul va fi bine și colega ta își va reveni
OCHII TĂI SÎNT ARIPILE ZBORULUI MEU de LILIANA TIREL în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364956_a_366285]
-
-l tăiați?! Pe de-o parte, știe că tot așa a zis și despre Tomiță tanti după ce a furat o bucată de carne din oală, c-o să-l omoare cum o pune mâna pe el; totuși, după ce i-a trecut supărarea, motanul s-a putut plimba fără griji prin ocol, fără a-l paște vreun pericol din partea stăpânei. Pe de altă parte, Leei îi este clar că bietul cocoșel ar putea deveni, extrem de ușor, victimă în următorul măcel făcut în beneficiul
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
cu ele și s-o faci mai frumoasă. Învelești clipele minunat cu flori atunci când aniversezi pe cineva drag. Transmiți cu ajutorul lor emoții ascunse, respect și mulțumiri. Reașezi surâsul pe o față înlăcrimată atunci când îi dăruiești o floare. Pui capăt oricărei supărări dacă oferi un buchet de flori. Și nu în ultimul rând, colorezi infinitul cu petalele lor. Nu poți privi lumea fără flori! Dumnezeu a știut asta, de aceea le-a creat. Ele sunt simbolul frumuseții nemărginite... Pe ele știu clipele
FLORILE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366398_a_367727]
-
Acasa > Strofe > Creatie > O DE TREI ORI O Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 958 din 15 august 2013 Toate Articolele Autorului Inexistența se zbate în ghearele genezei fără supărare poporul își pupă eroii în fund de câte ori are ocazia și bineînțeles galeria de oca zie aplaudă frenetic tot de-atâtea ori nestingherită copilăria își duce degetul la gură și primăvara începe să gângurească vai cu biberonul ei verde la ureche
O DE TREI ORI O de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366547_a_367876]
-
cu mai bine de 51 de ani în Săcuieul meu de la poalele Vlădesei, atunci când Dumnezeu a hotărât că trebuie să dau mâna vieții într-o existență ce avea să-și urmeze, supusă, traiectoria numai de El știută. Lacrima mamei, peste „supărarea” dragului de tata - că nu eram fecior -, zâmbetul celor mai frumoase flori din „grădina curcubeului meu”, plânsetul pietrei sub șuierul vântului, susurul izvoarelor și limpezimea lor, seninul fiecărei dimineți și clinchetul stelelor pe cerul nopților grele de-atâtea vise, mi-
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
vreme, însă își dădu seama că au dreptate, așa că se prefăcu supărată și se duse la culcare. Ceva mai târziu, când sub oghial se strecură și Bidel, acesta îi arătă scumpei sale doamne, cu destulă diplomație, că nu ține la supărare. A doua zi, tatăl și fiul, sponsorizați de mamă din economiile făcute de ea pe baza cutiei milei, de la locul de muncă, erau deja de dimineață la bufet și purtau negocieri în privința tranzacției. Dar ce să vezi!? Un nemernic, pe
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
vară, dacă nu mă vor pune să repet anul. Este o poveste mai încurcată de care nu-mi face plăcere să-mi aduc aminte. - Scuză-mă! Nu am vrut să-ți stric seara. - Nu-i nimic. Cum mi-a venit supărarea așa îmi și trece. Nu sunt ranchiunoasă de felul meu. - Atunci este bine. Pot să te mai invit la dans și în continuare? Am observat cu plăcere că ne potrivim. Nu am reușit încă să te calc pe picioare nici
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
Ești singura mereu, Pe nimeni altul, n-am văzut, De câte ori ai vrut, să fi văzută. Ce știi tu despre mine, mă-ntreb și îmi răspund, fără să ezit... Nimic și mă-ntristez pe loc. Clipe, mă lasă să-ți văd supărarea, Zâmbetul și gestul firesc, al vieții tale, Văzută prin geamul opac și luminat, în seri târzii și dimineți întunecate, Până ce soarele, începe să rasară. Ce știi tu, despre mine, mă-ntreb, Văzându-te că pleci... De-ai putea să te
FĂRĂ SĂ VREAU de COSTI POP în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365624_a_366953]
-
amețeau cu parfumul lor și pe care mama nu o lăsa să-i taie. Zâmbea în gând amintindu-și cum o certa și așa ca un copil răsfățat îi tăia ca un semn de răzvrătire copilărească împotriva mamei. Era singura supărare pe care își permitea să i-o facă mamei, dar chiar și atunci rostea în gând iartă-mă mamă! Apoi a venit ziua când fratele ei a adus-o acasă pe prietena lui însărcinată. Ce să fi făcut? Putea să
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
DE GENEROZITATE SUPREMĂ - CROCHIU - CEZARINĂ ADAMESCU Autor: Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 713 din 13 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului UN GEST DE GENEROZITATE SUPREMĂ -crochiu- Am constatat în ultimii ani în special, că principalul motiv de neînțelegere și supărare între oameni este faptul că nu au timp. E destul de frustrant să aștepți pe cineva care veșnic își amâna venirea până când te saturi și contramandezi. Se întâmplă frecvent. Oricât de binevoitor ai fi, tot nu reușești să ajungi să rezolvi
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365734_a_367063]
-
și tocmai ne întrebam a cui o fi pădurea asta, atât de frumoasă?! - Pădurea, cu toate minunățiile ei, este moștenirea dată de către Împăratul Ținutului Verde, Verde Împărat, celor patru zâne, fiicele lui: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna. Ca să nu existe supărare, Împăratul a dat poruncă, ca fiecare dintre fiicele lui să domnească pe rând câte trei luni pe an, îmbogățind pădurea, fiecare cu darul ei; explică zâna ca fetița să priceapă cum stau lucrurile. - Eu sunt zâna cea mică, Primăvara! Eu
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
Iepurici și Iepurilă înlemnesc de spaimă. Deodată, se aud trosnituri de vreascuri... Cineva, pufnește mânios, bodogănind cu voce tare, apropiindu-se, din ce în ce, mai mult de ei... Iepurici tresare de bucurie. El știe bine cine pufnește astfel la supărare. Îi venea să strige și să țopăie de bucurie! Din ceață se ivește Iepurica, pufnind ca o locomotivă... Dând cu ochii de cei doi îi întrebă: - Pe unde umblați, neastâmpăraților? Nu mi-ați promis că stați în casă până mă
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]