2,656 matches
-
când ne-am eliberat de la pușcărie. Am fost pe la frate-su, mă rog... și m-am Întâlnit cu Puiu Atanasiu. Și zic: „Dom’le, m-am speriat când v-am văzut atunci”... Și mi-a spus: „Nu sunt absolut deloc supărat... Nu e nici o supărare”. M-a Îmbrățișat și cu asta basta... Eu, ce să zic? Eu, față de colegii de facultate, n-am mișcat În front, dom’le! Nimic! Cu ăștia cu care am fost În pușcărie mai discutam câte ceva... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
limbilor și vrăjile privirilor ce nu ducea nicăieri, din cîte se vedea. Și putea să se încheie foarte ușor cu cuvintele ești copilul nostru și faci ce-ți spunem, ce-i cu atîtea nazuri? Și, chiar dacă s-ar fi arătat supărat, poate-ar fi recurs la plîns, pînă la urmă tot ar fi trebuit să se supună. Atunci i-a venit ideea salvatoare: De fapt, am invitat niște prieteni pe la mine. Am stabilit deja și nu pot să-i refuz acum
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
înțepăturile unor săgeți aruncate de cine știe unde, din vreun tufiș pe care deocamdată nu-l putea localiza. Nu ți-am spus? Ce? Ce să-mi spui? S-a zgîriat dividiul. Exact cînd să trec la ultimul nivel. Nașpa. Îți închipui ce supărat am fost!? Cum să se zgîrie dividiul? Ce știu eu!? Uite-așa s-a-ntîmplat. Cum se zgîrie un dividi. Cum să se-ntîmple așa? Niciodată nu se-ntîmplă așa. Sigur i-ai făcut tu ceva. Dacă-ți spun. Ce interes aveam eu să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
-o. Ce copil bun. Și Alin care nu ne-a spus nimic... E secretos copilul ăsta. Niciodată să nu ne spună nimic. Ca și cum am fi dușmanii lui. După plecarea mamei lui Alin, grasul a dat din nou drumul la joc, supărat. N-ai și tu altceva? Nu. Ia nu mai fă pe supăratul pe mine, că mă supăr și io și n-o să-ți fie bine. Ai grijă cum vorbești. Crezi că mă reține ceva dacă-s în casă la tine
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
E secretos copilul ăsta. Niciodată să nu ne spună nimic. Ca și cum am fi dușmanii lui. După plecarea mamei lui Alin, grasul a dat din nou drumul la joc, supărat. N-ai și tu altceva? Nu. Ia nu mai fă pe supăratul pe mine, că mă supăr și io și n-o să-ți fie bine. Ai grijă cum vorbești. Crezi că mă reține ceva dacă-s în casă la tine? Vrei să joci și tu? N-am chef. Să-ți arăt alt
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
drumul la gură. Nu se face așa. Nu-i frumos să-ți torni tovarășii, chiar dacă le porți pică. I-o va coace el, cînd o să-l prindă. Marcu nu auzea și glasul mamei. Ori vorbea prea încet, ori era prea supărată ca să facă altceva decît să clatine din cap, întunecată, la atîtea acuze aduse fiului. Ăia au spus tot ce-au avut de spus și chiar mai multe. Se pare că era nevoie de bani pentru geamul spart. Și cum Marcu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Știa că tăcerea îl doare mai tare decît sute de reproșuri. De fiecare dată cînd se supărau unul pe altul în familie, nu-și adresau zile întregi un cuvînt. Ca niște copii. Apoi se împăcau, după scuzele de rigoare. Ești supărată, mama? O chestie evidentă. Mai avea speranța cîtorva cuvinte acuzatoare, contra cărora pregătise argumente imbatabile, care măcar să mai stingă din furie, dacă nu reușeau să-și convingă auditoriul de nevinovăția lui. Normal că nu s-a întîmplat nimic. Aceeași tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
S-au jucat cum au văzut în filmuleț. Cornel alerga în patru labe după coapsele lui Radu, făcîndu-se că-l mușcă. Cînd se apropia prea tare, Radu îl croia cu o vărguță, lăsîndu-i dungi usturătoare sub haine. Mama era mereu supărată că trebuia să-i spele aproape zilnic hainele de școală și că fiul îi spunea că-s jocuri între băieți, fără a-i da detalii, ca și cum răspunsul ăsta ar fi fost suficient, iar lucrurile nespuse făceau parte dintr-un cod
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și degeaba. 3 Fără zgomot, o siluetă i-a întunecat lumina de peste umăr, făcîndu-l să tresară. S-a întors și uite că era mama. Iar te joci? Parcă spuneai că ai de învățat. Voiai să te las în pace. Părea supărată, deși Cornel nu-și amintea să-i fi dat vreun motiv. Făceam o pauză. Știi, așa învăț mai bine. Dac-aș învăța fără întrerupere, m-ar durea capul și n-aș mai putea reține nimic. Ești băiat mare, la vîrsta
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Tatăl lui Alin se bărbierea. Seara făceau întrecere care are țîțe mai mari și mai lăsate. Mama așeza gulerul cămășii lui Alin și-i netezea cutele hainelor. Alin încerca să se desprindă din brațele ei de caracatiță. Alin nu părea supărat. Mușca dintr-un baton de ciocolată. Nu l-a invitat și pe Marcu la festin. I-a spus: Scutul meu protector nu-i eficient în dimineața asta. A fost bombardat ieri seara de niște monștri și prin găurele intră frigul
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cînd își lua cina, așa că nu i-a fost greu s-o nimerească. Acolo trebăluia o femeie în șorț alb, pe alocuri cu pete de grăsime. Spăla vasele. L-a auzit, în ciuda zgomotului apei, și s-a întors. Nu părea supărată c-a intrat cineva necunoscut în spațiul unde era permis doar accesul persoanelor autorizate. I-a zîmbit. Te-ai rătăcit, dragul de tine? l-a întrebat femeia, cu o voce caldă, maternă. Căutam bucătăria. Ai găsit-o, dragule. Ți-e
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
doi măgari pe care îi avea în dotare a oprit lângă mine, iar nenea Ghiță Sandu din Hoița m-a invitat să iau loc pe banca din față, lângă dumnealui. Când am ajuns în sat era târziu, eram epuizată și supărată. M am urcat în mașina poștei care tocmai trecea spre oraș, hotărâtă să plec și să nu mă mai întorc vreodată la comună. Cu fiecare zi care trecea mă simțeam mai lipsită de libertate și de intimitate. A doua zi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nu tocmai curat. „-Să trăiți! Aveți aici cinci găini făcute rasol, usturoi și mămăligă”, a spus milițianul mulțumit nevoie mare că și-a îndeplinit în cele din urmă misiunea. „-De ce a durat atât de mult?, am întrebat nedumerită și supărată. Și de ce trebuia să faceți cinci găini?” Între timp, foamea dispăruse și nu-mi doream decât să ajung la comună și să dorm. „-Câte una de fiecare”, a spus blonda cea grasă, privindu-mă mirată de 135 întrebare și de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
tovarășa primar, mi-a spus, așa sunt femeile. Am auzit că s-au certat aseară pentru că șeful de post a venit târziu, beat, și ea nu a fost de acord să plece dimineață cu mașina, mahmur cum era. Nu sunt supărată. Sunt obosită. Am nevoie de o mașină să merg la centru mai pe seară. Mai am două tichete de benzină. Dacă nu găsiți pe altcineva, o să meargă părintele să vă ducă. Timpul a zburat repede. Totul a decurs fără incidente
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lăsat intenționat să vă descurcați singure, așa cum s-au descurcat și ei când au venit la ședință prin comunele voastre. Ne-am privit una pe cealaltă. Până la șoseaua națională erau opt kilometri. Două ore de mers pe jos. Am luat supărată pachetul de țigări de pe masă. Când l-am dat celor doi eram hotărâtă ca din clipa aceea să renunț la fumat dar, din motive de supărate am amânat această decizie pentru altă dată, când voi fi mai bine dispusă. Singura
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Până la șoseaua națională erau opt kilometri. Două ore de mers pe jos. Am luat supărată pachetul de țigări de pe masă. Când l-am dat celor doi eram hotărâtă ca din clipa aceea să renunț la fumat dar, din motive de supărate am amânat această decizie pentru altă dată, când voi fi mai bine dispusă. Singura soluție era să plecăm pe jos. Un timp am mers tăcute făcând pașii mari și grăbiți, iar când bezna era adâncă de nu se vedea decât
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
-i Înscrisul. Acesta fixă pentru o clipă punctul arătat, iar apoi Își feri brusc privirea. Expresia lui, Înainte vreme impasibilă, apărea acum tulburată. - Ei bine? Îl Îndemnă Dante, deranjat de acea șovăială. Tânărul continua să nu răspundă, cu privirea din ce În ce mai supărată. - E o blasfemie. O insultă adusă lui Alah cel puternic și milostiv, murmură el În cele din urmă. De ce vreți să reînnoiesc această jignire, traducând-o În limba necredincioșilor? Dante tresări la zisele acelui păgân. Dar se abținu: pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încetișor către centrul ipoteticului edificiu. După vreo zece pași, observă cum vârfurile negricioase Încetaseră dintr-o dată să mai iasă din pământ, făcând loc, În partea centrală, unui larg spațiu gol. Părea Într-adevăr un inel. Inelul lui Satan. Își reprimă supărat acea nălucire. Trebuia să procedeze, dimpotrivă, cu sprijinul rațiunii și al științei. - Aveți frânghii la voi? Îl Întrebă pe șeful gărzilor. - Fiecare om are câțiva coți de frânghie, În desaga șeii. - Să Încercăm să ne facem o idee mai exactă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Pasul dumitale e ușor, și totuși are un sunet inconfundabil. Priorul se deplasă imperceptibil de-a lungul muchiei de lemn, Încercând să zărească, la lumina slabă a lumânării, ce anume scrisese Marcello. Bătrânul, tot fără a-și ridica pleoapele, tresări supărat. - Nu te mai tot Învârti În jurul meu și șezi odată la masă. Ai dat de capătul Încâlcelii aceleia de indicii, despre care vorbeai? - Nu, Încă nu. - Cât despre intențiile marelui Frederic, i-ai reconstituit planul? Ce avea el În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aduce numai în mod negativ. Un alt cititor, mai cu pătrundere, ar fi văzut îndată că noi avizăm la cre[a]rea unei legi pozitive care să reguleze acest raport. Al treilea act de jertfire e de o naivitate hazlie. Supărat că nu voim să-l confundăm cu d. Brociner, om cu știință de carte, adică bacalaureat și doctor în drept, zice că îl confundă pe acest domn cu împărțitorii foii sale, oameni asemenea cu știință de carte. Fericit "Curier al
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o resemnare orientală a unuia care accepta că alții au tot dreptul să îl pedepsească și care prefigura că o să se dea complet pe mâna lor. În parte se vedea clar că socoteam că oamenii au dreptate să fie așa supărați. Pe de altă parte, îmi lipsea conștiința faptului că eram cu adevărat un delicvent, că mă aflam de partea necuvenită a celor mai mârșave și nevolnice elemente ale omenirii, care aveau obrajii brăzdați, degete lipsă și urechile și nasul tăiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
târască pe Nails afară din dormitor ca să lucreze în parc, și să îl convingă cu frumosul, să-l antreneze, să necheze și să se agite în jur și să-și dispute echipamentul la sala de box a lui Trafton, perorând supărat cum că el are întâietate asupra sacilor de box din camerele ce puțeau a unsori făcute din bălegar pentru mușchii obosiți, ce răsunau de corzile pe care le săreau boxerii, de ușile trântite ale vestiarelor, camere întunecoase și pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
atât de apărat pe cât credea el, ci la mâna onoarei unor oameni pe care el nu-i tratase întotdeauna cum trebuie. Asta l-a făcut să se îngrijoreze și să se înnegureze din ce în ce mai tare. „A venit Arthur?“ m-a întrebat supărat. „Mâine are tren foarte devreme.“ În timp ce demola acea cameră pe vremuri minunată în care bătrânul se lăfăise în lux feminin, reflecta la fiul său, cu ochii rotunzi ca ai unei păsări, iar apoi, a remarcat mai relaxat: „Ei, oricum astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nu l-a format, ci a luat receptorul numai când interlocutorul lui aștepta de cealaltă parte a liniei. De data asta însă nu m-am mișcat. Aveam brațele încrucișate și am rămas pe loc, lângă cântar. A înregistrat acest lucru, supărat. Happy a fost cel care a format numărul. — Nuzzo! a spus Simon. March la telefon. Ce mai faci? Ce? Nu, e ger, nu pot. Ascultă, Nuzzo, am avut un incident aici cu un furnizor cretin care mi-a lovit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
forțați să se aibă unul pe celălalt, ca niște figuri ale războiului. Au fost împinși afară din lift, trecând atât de aproape pe lângă mine, că brațul mamei m-a atins. Ce faceți aici? m-a întrebat sora cu o privire supărată. Nu aveam nici un drept să mă aflu acolo. M-am întors de unde venisem, și când am văzut că Mimi se odihnește, că i-a scăzut temperatura, am plecat din spital pe scările pe care mi le arătase Castleman și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]