1,669 matches
-
exuberanța înfiorat-impersonală a acestor relatări, ca să nu mai discutăm de ,,imponderabilul’’ felului de a exista, în sens biografic, al eroilor, alte caracteristici ce fac din basm un gen prin definiție al indeterminării temporale și spațiale, la urma urmei, un gen ,,suprarealist’’, sunt supuse unui insolit proces de ,,impurificare’’ și readuse, astfel, la statutul impus de legile existenței reale a omului. A ,,imita’’ basmul popular, pentru Caragiale, înseamnă tocmai acest efort de revigorare atotcuprinzătoare epică, de supunere a materiei originare la rigorile
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
spun urcând treptele, există în societatea românească și o variantă de aglutinare prin ura comună față de Rege și Iliescu. Dar există oare, simetric, și o întîlnire prin simpatie comună? Cine spune că facticitatea istoriei este "realistă" și rațională minte; este suprarealistă cât se poate! Orice istorie neîntîmplată încă este neverosimilă și ea nu devine mai puțin așa doar pentru că s-a întîmplat. Or, asta înseamnă că în istorie "tot ce e real e irațional". Și tocmai de aceea în istorie nimeni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
impunătoare ale lui V.I. Lenin, ale conducătorilor proletariatului mondial K. Marx și F. Engels, ale ostașilor sovietici eliberatori. În școli se studiază „Istoria U.R.S.S.”, iar la Palatul pionierilor un cor de copii interpretează cântece mobilizatoare... Confruntat cu acest coșmar suprarealist, te încearcă un frison rece și cauți să părăsești cât mai repede aceste locuri... Tabloul descris mai sus nu este o ficțiune, ci reprezintă o realitate foarte palpabilă, care poate fi găsită, descoperită la o distanță de nici o sută de
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
15 ani în urmă, în perioada de dinaintea perestroikăi gorbacioviste. Se intră, cu alte cuvinte, în orarul unor noi și dureroase experimente la care va fi supusă populația acestui teritoriu. Cum s-a ajuns la această situație bizară, de-a dreptul suprarealistă, în care se reia „construcția” comunismului fără ca acesta să fi fost abandonat cu adevărat vreodată? Comunism după comunism - iată o postură insolită, care singularizează Moldova pe plan mondial. Un răspuns exact nu este ușor de formulat. Pentru aproximarea lui ar
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
o surprindem pe Yourcenar pe măsură ce își intră în drepturi exact după împlinirea centenarului: 1903-2003. Repetata șicană a cercurilor academice, cum că Yourcenar nu putea inova forma literară, este numai o parte din întregul tablou; nu a fost nici avangardistă nici suprarealistă, nici cubistă sau dadaistă, dar formele ei literare datorează ceva artelor vizuale europene moștenite din epoca lui Dürer și a naturii moarte olandeze până la pictorii postromantici ai generației sale. Vederea, mai mult decât alte simțuri, i-a surprins și stimulat
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
-l suport prea bine, mi se părea oarecum absurd într-o familie și într-o casă unde erau cinci-șase etnicități și se vorbeau două-trei, câteodată chiar patru limbi, pur și simplu așa ceva nu se potrivea acolo; ar fi fost cam suprarealist să intru pe această linie. Or, atunci, înclinația spre religie a fost cea care a înlocuit această identificare, a fost alternativa, fără să fie inițial foarte clară sau foarte puternică. Intrarea prin biserici era mai mult prilej de meditație, de
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de valoare ale Monicăi Lovinescu. În 1985 apare la editura Cartea Românească din București volumul Zenobia al lui Gellu Naum. Monica Lovinescu evidențiază în cronica de întâmpinare câteva aspecte ale acestei opere: inserarea literei "h" în toate cuvintele cheie, caracterul suprarealist, parcursul inițiatic, sensurile ascunse, existența naratorului-autor, umorul negru. Când Nicolae Manolescu discută despre raportul de complementaritate al cronicilor, face referire la întregirea procesului de receptare prin completare, diferențiere sau asemănare. Dar iată că, după aproape trei decenii, comentariile Monicăi Lovinescu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Dar iată că, după aproape trei decenii, comentariile Monicăi Lovinescu sunt încă actuale, fiind preluate, de exemplu, pentru a promova reeditarea prozei lui Gellu Naum, ediție îngrijită de Simona Popescu, apărută la editura Polirom în 2012. Citatul " Gellu Naum e suprarealist în deplina accepție a termenului, oferind, prin adeziunea sa totală și parcă tinerească, una din puținele proze pe care această mișcare bogată în exemplificări picturale și poetice și le-a aflat la noi. În afară de dicteul automat căruia, de altminteri, suprarealiștii
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
își trage substanța din proza scurtă, păstrând forme balzaciene și narator omniscient, primește o adevărată lecție despre evoluția romanului: "criza romanului, anunțată acum cu accente sau certitudini inovatoare, era proclamată în Occident încă de prin 1900, înainte chiar de revoluția suprarealistă. Ceea ce n-a împiedicat marile romane ale "condiției umane" să se nască, de la Malraux la Céline sau Bernanos, dar nici n-a oprit procesul de dinamitare a romanului pe dinăuntru. Cum se poate vorbi de romanul zilelor de azi ca
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
comunistă și produce sens. Jocurile de cuvinte rezultă în urma unei munci asidue și sunt o opțiune a autoarei care nu doar scrie, ci spune lucrurile într-un anume fel, conștientă de riscul criptării exagerate. Că e vorba de experimentarea formelor suprarealiste, de transmiterea unui mesaj subversiv, de manipularea metaforei sau de moștenirea culturală, "examenul critic", afirmă Jean Ricardou în studiul Literatura: O critică, "presupune un obiect de studiu și o metodă capabilă să-i reliefeze unele elemente mai mult sau mai
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
importanță formei exterioare, lingvistice a romanului, ascunde accederea la autenticitate, la anticalofilie. În ceea ce privește situarea istorico literară a Monicăi Lovinescu, trebuie spus că, în ciuda formării în spiritul "Sburătorului", experimentează teoriile noi, se informează permanent. Romanul plin de umor negru, de inspirație suprarealistă, urmuziană, fără intrigă sau acțiune programată, fără figuri individuale și cu subtext politic, se încadrează în tiparul experimentelor stilistice ale romanului cultivat în anii cincizeci. Titlul sugerează simbolistica puternică, plurivalența de sensuri a cuvintelor. Forma de plural nu permite traducerea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
prin compromiterea codului, prin invalidarea semnificației, realizată în enunțuri corecte din punct de vedere formal, bazate însă pe o mecanică goală, pe conexiuni delirante, pe stereotipii și false analogii radicalismul și arbitrarul în construirea textului poetic, realizat prin dicteu automat suprarealist, prin tehnica dadaistă a colajului cuvintelor decupate din ziar, prin inspirația onirică etc. cultivarea unor categorii estetice noi, specifice antiliteraturii proclamarea programatică a subiectivității absolute a artistului, căruia i se atribuie o libertate totală de creație, vizând demolarea tiparelor discursive
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
clasicilor" (Fragment dintr-o scrisoare). Neputând fi doar produsul hazardului, zice el, ci "operă de voință și discriminare", poezia dă curs unei noi ordini în univers; revoluția poetică "permanentă" invocată de suprarealiști îi repugnă franc. Cuiva care practică "absurditatea dicté-ului suprarealist i se întâmplă să prindă Pitiei interioare vorbe care, din când în când, miră..." În rest, procedeul născocit de André Breton e o "experiență iremediabil ratată". Realitatea e că, oricâte descoperiri de ordin hermeneutic se vor adăuga celor deja cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sugerând mai degrabă "o a treia stare a spiritului în care contrariile încetează". Consecință încurajantă: "Nu mai există contrarii deasupra unui anumit nivel de altitudine" (Orientări, 1943). Poziție identică (încă din 1930) la turbulentul André Breton în al doilea Manifest suprarealist: Totul îndeamnă să credem că există un oarecare punct al spiritului în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, comunicabilul și incomunicabilul, înaltul și afundul încetează de a fi contradictorii..." Bipolaritățile se dispersează. V Construct spiritual din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
singura afirmație de valoare poate fi numai: este poet sau nu este..." Poet mare, autorul Elegiilor se refuză practic încadrărilor ferme, el putând fi, simultan sau pe rând, "tradițional" (În dulcele stil clasic, Un pământ numit România), "premodern" și hipermodern, suprarealist și postmodern. Liantul îl asigură excepționala sa disponibilitate de a transgresa canonicul, mai plastic spus de a propune o modernitate globală, de substanță, aceasta discernabilă și în texte curat parodice. În legătură cu asemenea texte, ne amintim imediat că André Gide imprimase
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ciudată "Alcyon" (denominativ amintind de André Chénier: "Pleurez, pleurez doux Alcyons"), un comandor extravagant și o catapultă anacronică sunt tot atâtea repere onirice; secvențe opozitive așteptare și tensiune; apă și constelații, "codri-ntunecați" și fulguranțe alternează cu câte un minitext suprarealist: "Axa lumii, în jurul căreia își exercita rotațiile pe diferite cicluri, trecea prin vârful catargului, prin mijlocul lacului, prin mijlocul cerului". Scârțâitul albei corăbii se transformă neașteptat în melodie; "Alcyon" cânta "din toate încheieturile" preluând ecouri cosmice: "Accelerando și apoi crescendo
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
modulații libere încorporabile unui ceremonial zâmbitor. Într-un Destin cu cioburi se întâlneau sonuri argheziene din Testament: "S-au așezat strămoșii mei și tac. / Știu ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg până la mine". Imaginarul cu tangențe suprarealiste din Destin cu boabab urmărea, deliberat, uimirea: "În piața cu celebru nume șvab / Creștea, până la cer, un boabab / Cu fructe cât o casă, cu bodegi / Și trenuri de sidef iuțind prin crengi". Se manifesta, de la început, voluptatea enunțurilor baroce dilatate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
romanticii s-au scufundat cu voluptate în universul oniric; o poveste, credea Novalis, e "ca un vis", o formă de "fantezie muzicală" (Jurnal intim). În practică, visul provoacă o breșă, un fel de disociere în Eul nostru dilematic; din perspectivă suprarealistă experiența onirică înlesnește accesul în abisal, inclusiv inserția întregitoare în zonele criptice ale spiritului. Într-un eseu din 1932, André Breton invoca (pro domo) principiul așa-ziselor Vase comunicante, acestea în stare să asigure contacte între vizibil și abscons, între
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
parvenit să legifereze raporturile dintre inconștient, conștient și subconștient, proces exclusiv al aproximărilor. Ca atare, luciditate și vis, acestea sunt inevitabil în disjuncție. În fond, onirismul dimovian, cum e cel din Cartea de vise, nu poate fi disociat de experimentele suprarealiste, deși se încearcă departajarea de acestea. Că oniricul constituie o componentă de bază a suprarealismului nu încape îndoială. Sub pulsiunile oniricului dezlănțuit, Dimov ajunge uneori la acel envol incontrolabil caracteristic visului; nu o dată frapează însă artificiul, manierismul, note de déjà
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unu / doi, trei, și / ... o voce din public: să îl trimitem să cumpere chibrituri... (fluierături din strada / principală, în spatele / himerei / lui roșii". Viziuni multiobiectuale, nu ușor de urmărit, erotisme abătute din drum, trimiteri de gen labirintic, asocieri paradoxale de tip suprarealist comportă răsuciri de dicteu automat: Nu gândim îndeajuns: dărăpănați, cu mâinile la spate, cu buzele făcute o rană de țigările care nu se mai termină, pupeze cu un ochi în frunte privind la iapă cum paște... acum își schimbă rochia
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
OMULUI" ? Franța a dat lumii două categorii mari de filosofi : iluminiștii, enciclopediștii legați de revoluția franceză, raționaliștii și stîngiștii (Descartes, Diderot, Voltaire, Rousseau) și cei din a doua jumătate a secolului al XX-lea : existențialiști (Sartre, Malraux, Camus), dadaiști (Tzara), suprarealiști (Breton, Eluard, Deleuze, Foucault, Baudrillard) și noi fenomenologi (Henry, Bruckner, Glucksmann, Morin), tot stîngiști și nonconformiști. Există un termen grec care îi caracterizează și anume parresia, însemnînd sinceritate, vorbire deschisă, îndrăzneala de a spune ce trebuie spus cu aproape orice
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
logică la metafizică, de la politică și literatură la psihologie și filosofie, totul este un joc. Într-un timp aplatizant, în care lumea pare goală pe dinlăuntru și lipsită de alternativă, Derrida reprezintă altceva, el scrie altfel. I s-a spus suprarealist, deși, după opinia mea, dînsul e mult sub nivelul adevăratei realități. Singurul lucru pe care pare să-l fi prevăzut e imprevizibilul. Printre improvizațiile sale am găsit o idee interesantă, potrivit căreia "sensul nu se separă de semn" și nici
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a precedat cinematografia. Piața de pește a Barcelonei. Stilul fotografului francez Eugène Atget (1856-1927) se baza pe limbajul testimonial și documentar, În care imaginile, neexperimentate tehnic, comunicau sugestiv. Opera sa a fost recunoscută În anii ’20 ca parte a mișcării suprarealiste. Numele italienesc al unei plante din care se extrage o vopsea de culoarea carminului. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Pictor de razboi.doc PAGE 29
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
subconștientului, acolo unde bîntuie fantomele spaimei, acolo unde rațiunea nu are bilet de liberă circulație. Și cum "somnul rațiunii zămislește monștri", transferul din real în imaginar, în oniric se produce pe neobservate, "binevoitorii" vecini de bloc ai profesorului devenind creaturi suprarealiste, întruchipări grotești ale fricii funciare, ale spaimelor acumulate pe traiectoriile unei vieți de supunere lașă, de compromisuri și alinieri obediente. Sub agresiunea acestor făpturi goyești, viața de familie a profesorului devine un infern, iar, iar ființa lui e supusă unei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
proletcultismului, dar încearcă să facă o poezie a evenimentului într-un stil căutat și entuziast. Rămâne în poezie un îndrăgostit "cu reminiscențe din Costache Conachi"1, și prin universul de tradiții proiectat într-un ținut fabulos, cuprins în formulă clasică, suprarealistă sau chiar dadaistă. Horia Zilieru îl reînvie pe Ion Barbu sau pe Emil Botta, amintind de tehnica imagistică a "Cântecului pentru nunțile necesare": "Beat, din zale/ siderale/ scoate/ telescoape scufundate". Se poate vorbi la Horia Zilieru de un univers floral
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]