3,370 matches
-
sufletul acestui Neam ales, care-i pulsează în inimă dreapta credință. Împreună, folclorul și credința străbună se răsfrâng integral în toată complexitatea trăirii Dorului și a Ortodoxiei. În fiecare stih, în fiecare psalm, în fiecare strună de vioară, în fiecare suspin de fluier, în fiecare joc, în fiecare chimir, în fiecare Iie, în fiecare ștergar, în fiecare scoarță, în fiecare catrință, în fiecare chilim, în fiecare mărgea, în fiecare maramă se află sufletul câte unui român, hotărât să rămână peste veacuri
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
ale căror capete au fost desprinse de corpuri, se aruncă la picioarele sultanului, promițând că se va face musulman, dacă va fi cruțat. „Mai bine să mori de o sută de ori, decât să-ți lepezi credința”, auzi Mateiaș, printre suspine, glasul părintelui său. În acel moment simți o forță și o liniște necunoscute până atunci. Se ridică în picioare, și merse direct către călău, așezându-și capul pe trunchi. „Vreau să mor creștin! Lovește!” În doar câteva clipite capul destrupat
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
cu sătenii și cu cei care o cunoșteau, preferă să se izoleze, căutându-și o cameră unde va locui în gazdă ani de zile. Nu peste mult timp, amintirile începură să pălească, durerea din suflet să se stingă, iar peste suspinele dureroase ale unei iubiri neîmpărtășite și înșelate, s-a așternut uitarea. Întreaga sa atenție era acordată creației, a noului în vestimentație și a frumosului. Din mâinile sale chiar dacă uneori trebuia să o prindă dimineața cosând manual să termine un model
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
iar ochii lor erau plini de lacrimi. Anei îi era milă de mama sa. Dusese o viață prea chinuită ca să mai aibă parte și de bucurii. Când autobuzul a părăsit peronul, ștergându-și lacrimile cu batista și încercând să ascundă suspinele de trecători ce o înconjurau, a luat drumul de întoarcere spre fabrică încet pe jos pentru a-și pune ordine în gânduri. Dorea să se reculeagă și să se liniștească. Revederea mamei sale, plină de suferință, mai mult sufletească, decât
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE dr. Ștefan Lucian MUREȘANU Motto: Și-am plâns la geam, și m-a cuprins delirul - / Amar, prin noapte vântul fluiera pustiu. (George Bacovia) Cuvinte cheie: depeizare, suspin, bacovian, fiind, poet, umbra, triste, vise, negre Rezumat: Code creation is itself Bacovian biography, discrete noted although the passage of time and despair: "It was a long street / school, and fall frost - / The halls, no one to see, / A lonely
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
to his body and his lyrics, the majority expressed in quatrains, pluck it white mourning for his soul entered the body hard and moaned constantly drained until the moment of leaving came. A fost o vreme când nu-mi doream suspinul cenușiu bacovian, pentru că în sufletul meu rozul strălucea dantelat și plin de lumină surâzătoare, cu aripi ce mă duceau numai spre lumină. Timpul a trecut, rozul s-a izinit de respirația grea a celor care singuri se aureolizau ca a
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
nu mai poate. Prea multe palpitații să le suporte! Cuvintele's tot ce mă pot îmbrățișa, Când îmi învelesc față numai cu a ta, Așteptând cuvintele-ti că îmbrățișare, Căci de nu orice celulă mă va doare, Trăind cu-un suspin tare-n fiecare, Vor ajunge aprig să nu mai zboare, Moartea să-și găsească prematur, Când viața începea prinde contur! Ca un mister ce o rană a deschis, Mister ascuns ce poate fi pătruns, Doar de rănile cu-n înțeles
FINETI-TI TALE CUNOSCUTE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351801_a_353130]
-
Dispare, parcă, dintr-o dată. La geamul casei o bătrână Se uită înspre ei vrăjită Ascultă calm colinda sfântă Și-n lacrimi izbucni, uimită. Curge din suflet frumusețe Bătrâna nu se poate-abține Ea îi poftește cu binețe În casa plină de suspine. Și-atunci le spune printre șoapte “V-am așteptat cu mare drag!” Cu vocea lină, calmă, blândă Colinda să le-asculte-n prag. Diana, tare curioasă, O-ntreabă lin, încetișor Dacă a mai primit colinda Copiilor, sosiți în zori. Iubita mea, fetiță
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]
-
alb pe sân nu am știut că palma ta cânta Vivaldi cu degetele înmuiate în ploile unui anotimp nedefinit Eu eram sub ninsorile unei ierni încuiate într-una din camerele inimii tale nu m-ai simțit când mi-am ascuns suspinul după ușa atriului stâng Și nici eu nu ți-am auzit răsucirea la răscrucea toamnei mele când ploaia a atins pământul ars de vara lungilor noastre îndoieli Acum ne înflorim brațele unul în celălalt într-un anotimp numai al nostru
UN NOU ANOTIMP de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351818_a_353147]
-
știu doar că avea toată marea în ochi căutam perle de dimineață până-n zori dar perlele nu se nasc într-o secundă atunci am aruncat-o lângă o meduză uscată valul le-a luat pe amândouă și le-a înghițit suspinele mama m-a certat era secunda ta de noroc mamă așa mi-a spus când m-am întors cu o viață în palme mi se scurgea printre degete și mama aduna algele destrămate ale viselor de adolescentă mai târziu le-
SECUNDA CU NOROC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351817_a_353146]
-
din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Ne-a geruit tăcerea nemuririi Zăpezilor cernite pentru noi, Dar m-am obișnuit cu legea firii Că iernile ne nasc pierduți și goi. Și strigătul aleargă pe sub nea Se-mpiedică de cioturi de suspin; A fost întreg, dar vorba este grea Când am uitat la zori să mă închin. Că am uitat că mi-ești străin și mort Departe-n întuneric și pierdut, Destinul eu pe umeri azi îl port Și n-aș fi
VOI ÎNFLORI PENTRU-AMÂNDOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351838_a_353167]
-
să aveți lumină în suflete, să iubiți cu aceeași intensitate tot ce vă înconjoară, să îmbrățișați cu bucurie minunile acestei perioade. Mărțișorul să vă fie zâmbetul florilor si gândurilor sincere dăruite sau primite. O primăvară - o floare de dor în suspinul nostru de viață! Paul Surugiu - Fuego Referință Bibliografică: MESAJ DE MĂRȚIȘOR / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 790, Anul III, 28 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Rodica Elena Lupu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MESAJ DE MĂRŢIŞOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351855_a_353184]
-
colaborări la revista Luceafărul a lui Dan Formade. Mai prezintă poezii în 2011, în cadrul cenaclului M. Eminescu . Are în palmares 2 volume de poezii. ,,Și te strâng la piept mai bine, / Un oftat tu lași să plece, / Cu surâsuri și suspine, / Timpul trece, / Timpul vine . ,, V-am făcut cunoștință cu poeții din această antologie vol. II, care umblă HAI HUI, printre cuvinte. Nici unul dintre dânșii nu umblă fără rost ! Strânși aici, iată , ni s-a dat posibilitatea de a ne cunoaște
HAI HUI, PRINTRE CUVINTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351867_a_353196]
-
o mașină veche de scris, poemul devine piciorul de pod la marea întoarcere din veșnicii. Odată cu poezia Eleonorei Stamate, literatura română a câștigat definitiv un nume printre cei sortiți să-i ducă mai departe eterna faimă: Odată cu salcâmii,/au înflorit/ suspinele/ de la marginea pădurii”, ” s-au răzvrătit alunii/ de-atâta nebunie... toate/ se vor ascunde discret/ într-o prea tristă carte”! Autoarea trăiește poezia în toate formele ei, de la culoare, diafanul fluturilor, dragoste și îndumnezeire, până la dorința și nevoia de contemplare
UN FLUTURE, O CARTE, O POETĂ ... SAU DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR DE ELEONORA STAMATE (ED. ARMONII CULTURALE, 2013) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351928_a_353257]
-
zborul așa credeau în prostia lor Raiul acela avea dulceața cântecului de leagăn și a pătuțului pe care nu le-am avut suzetă îmi era un pitic de cauciuc cu gust sălciu pe care-l scăpam în iarba prăfuită cu suspine O gărgăriță s-a înecat cu un oftat rătăcit printre flori și a murit știu că am dormit cu ea toată vara afară și m-am rugat așa fără vorbe să-mi dea jucăria inapoi o broască și o lăcustă
PRIMELE NOTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351956_a_353285]
-
închipuiam că sunt amare și stricate, aveau viermi și putreziciune și puțeau... în loc de glazură, înverzea mucegaiul. nici o lacrimă nu ajungea acasă; spăla obraji și trotuare și-mi golea izvoarele de ploaie și sânge de pe muntele de sare crescut din fiecare suspin la rugăciunea de seară. De ce ai plecat fără să-mi răspunzi? Cădeau poveri pe umerii unei așteptări confuze, amestecate cu teama nedefinită a nenorocirii. ca frunzele însingurate te-ai lăsat dus, spre mine, nesigur și înfricoșat de moartea parșivă, desprins
DE CE NU M-AI IUBIT? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351955_a_353284]
-
pregătea să o ia încetinel spre apus, oițele se odihneau la umbră. Sub un copac, la marginea stânii sta Ion cu Miorița lui cea dragă, cânta din frunză, când un cântec plin de veselie, când o doină de-ți smulgea suspinele din piept sau te punea pe gânduri. Din când în când se oprea si vorbea cu ea. - Mioriță, draga mea, tu știi ce iubesc eu mai mult pe lume, pe voi, oițele și pe Ana, mândra mea cea frumoasă, cum
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
nu tu, dorința ta. Era acolo, stând de vorbă cu ursitoarele am întins mâna linia vieții era smulsă o strivise mama cu durerea ei și eu trăiam totuși cu un mugure de verde în pumnul strâns. Când am șters primul suspin era amar te-ai strâmbat și ai cerut o înghețată de vanilie ți-am dat să lingi florile de gheață de pe geam ascultai colinde și eu îmi blestemam nașterea. Acum iar strigi că te dor dar pe mine, cine mă
DAR PE MINE CINE MĂ DOARE? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352009_a_353338]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > CREVASA IUBIRII Autor: Cătălina Nicoleta Munteanu Publicat în: Ediția nr. 774 din 12 februarie 2013 Toate Articolele Autorului prin crevasa înfriguratei primăveri reaprind iubirea. nestăpânită dorință m-am îmbătat de tine drog salvator. ascunsă în punga suspinelor, lacrima din polii topiți prelungire a coastei revarsă în cascade pe coapsele flămânde. aisberg de dor nu-mi cere monedă de schimb sevraj criogen. Referință Bibliografică: crevasa iubirii / Cătălina Nicoleta Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 774, Anul III
CREVASA IUBIRII de CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352022_a_353351]
-
Toate Articolele Autorului Priveam, demult, cu ochi de copil, cum un iluzionist rupea o banală hârtie, arunca bucățelele în pălăria fără de care nici nu se poate concepe un număr de iluzionism, apoi scotea de acolo un buchet de flori, odată cu suspinele de încântare din piepturile noastre. Nu era numai inocența de vină pentru frumoasa iluzie, ci și dorința, mereu prezentă în inimile tuturor, ca lucrurile să de sfârșească bine. Happy-end-ul este o trebuință intimă, o nevoie profundă de a crede că
MADELEINE DAVIDSON, UN MAGICIAN AL CUVÂNTULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352018_a_353347]
-
un dor nemaivăzut... Mi-e dor, când simt un pas anume, Peste un gând de dor de infinit. Și cât îmi va fi dor de mine, De existența mea, ce sunt doar eu?.. Simțind o mare și nețărmuită sete de suspine Împreunate într-un lac, vegheat de Dumnezeu?.. Mi-e dor să știu că sunt, La răsărit, la asfințit, într-un amurg, Și pot să îmi aștern tăcerea Pe geamătul, ce-n sori va fi durut. Să cresc cu inima pe
MI-E DOR SĂ ȘTIU CĂ SUNT de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352328_a_353657]
-
eu îți voi da un canon potrivit lor. Căci într-un fel se vindecă desfrânatul, altfel ucigașul, altfel fermecătorul și altul este ajutorul dat lacomului. Tânărul oftând din adâncul inimii și lovindu-si pieptul se pierdea din pricina lacrimilor și a suspinelor. Din pricina că inima să îi era așa de tulburata, nu putea nici să vorbească. Când l-am văzut căzut într-o neputința și o durere atât de mare, încât numai putea nici să-și spună nenorocirea să, i-am spus
LIVADA DUHOVNICEASCA (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352417_a_353746]
-
păstrat imaculată / printre atâtea vii culori...” (Celei ce nu mai este). Desigur, emoția revederii ca prin vis, alături de ființa iubită este foarte mare și reînvie clipele de bucurie pe care le-au trăit împreună: “Și nu pot să-mi opresc suspine, / iar mâna-mi tremură ciudat / când gându-mi zboară către tine / la viața-n doi, cât ne-a fost dat” (Celei ce nu mai este). Emblematic,însingurarea poetului crește, pe măsură ce amintirile se întețesc iar el nu-și dorește decât eminecianul
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
funingine, ca și cum ar fi ieșit din cuptor, jumulita și urât mirositoare. Atunci am cunoscut că porumbița inegrita și rău mirositoare, care mi s-a arătat, înfățișa credință lui. Fericitul lui suflet ne povestea acestea cu jurământ, cu multe lacrimi și suspine. CAPITOLUL 107 LEUL ȘI AVVA GHERASIM Cam o milă de la sfanțul riu Iordan se află lavra numită a sfanțului avva Gherasim. Când am ajuns în această lavra, părinții de acolo ne-au povestit despre sfanțul Gherasim acestea: Într-o zi
LIVADA DUHOVNICEASCA (35) de ION UNTARU în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352491_a_353820]
-
doar un conglomerat de mâțanii pierdut într-un labirint pentru adulți tu însăți ești doar dorința și sex și nu poți fi altceva decât ce creat pe ascuns vrei să fii -Doamne, am încercat să-i răspund, copleșit de un suspin indecent, mă faci să înroșesc cerul cu prezumțiile de care vreau sa ma agat, dar tot nu-mi spui, cum să trec de preludiul acesta, discret -debaraseaza-te, mi-a zis, prea ești plin de "nu știi ce vrei" și prea
EXTRAS DIN PRELUDIU UNUI DIVORT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352548_a_353877]