2,825 matches
-
dimineții Și aroma ta de floare răsărită Printre valurile albe ale ceții. Bunătatea ta cea nesfârșită Cântu-ți de alint la ceas de seară Apa vie a sufletului tău, Măicuță, Mi-este-acum cerneală-n călimară! MAMA ESTE ... Mama este Raiul Ce ades suspină, Lacrima-i curată E prosop de vină! Mama este cerul Cu steluțe dalbe, Înger de Lumină Gândurilor toate. Mama este chipul Zorilor albaștri, Ce la cap veghează Visul printre aștri. Mama e culoarea Cerului senin, Miere-n supărare - Veacuri de
ALBASTRU GLAS DE ÎNGER (LIRICĂ DEDICATĂ MAMEI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360037_a_361366]
-
fi viața fără tine și parfumul tău - un fum? Peste pântecul tău dulce mă aplec îndrăgostit Tu esti o minune vie, eu sunt cel ce te-a iubit Și mă lasă, mă mai lăsa, să mă pierd printre arini Tu suspini, mă strângi în brațe, mă scufund adânc în tine Tremuri și dulceața vieții curge-n valuri cristaline Când te frângi că ceru-n două și pe umăr îmi suspini À perte de vue À perte de vue Se-ntinde marea
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
mă lasă, mă mai lăsa, să mă pierd printre arini Tu suspini, mă strângi în brațe, mă scufund adânc în tine Tremuri și dulceața vieții curge-n valuri cristaline Când te frângi că ceru-n două și pe umăr îmi suspini À perte de vue À perte de vue Se-ntinde marea Pan' departe în infinit À perte de vue Nisipul plajei Pe cerul zilei arde cumplit À perte de vue Sunt numai nimfe Albe că laptele ce-a clocotit À
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
în prima zi reală Când mi-ai dat...bolta australă! Și-atunci când noaptea se îngână Cu noaptea,cea pe toți stăpână, Te-aștept să-mi dai ce mi-ai promis, Să-mi fi pereche-n “paradis”. În miez de noapte suspinând, De dor nestins de tine-arzând, Te simt în mine,dar și tu Mă simți la fel.Nu spune nu!... Asta e tot în zori de zi, Atâta numai poate fi? De ce mă lași cuprins de dor Flămând să fiu,tu
COLECŢIONARA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360213_a_361542]
-
poftă oricine-i pregătit - smerit - să mintă să cumpere privata lui Golgotă... a pregătit ciocane și piroane spectacol: țâșnirile de sânge turbat - vampiric - delicii noi - saloane cu-orgii și vome: nu mai ai când plânge... ...doar în pridvor ceresc Maica suspină: „Fiule, seacă-izvorul lor de vină!” ADEVĂRAT ȘI MERITAT e fariseică lumină-n casă Paștele-i nou viclean prilej de vomă: nu mai e sfântă nicio masă - se-apropie porunca de Sodomă! Hristosul e uitat - de toți - pe Cruce: cioplim - din
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
gâște. Peisajul e tomnatic, apele sure, semnificând moartea iubirii, despărțirea. Venirea Zburătorului și nunta refac fața lumii, căci nunta e semnul legământului . Acum peisajul cadru e altul. Pădurea e însuflețită („Pare că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă,/ Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă”) Apele par în toposul rotund al lacului de o feerie neîntânlită, într-un vers pe care Tudor Arghezi îl crede cel mai frumos, mai eufonic din poezia româmnească: „În cuibar rotind de ape
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
Când toți care îți cunosc harul, Îți sorb parfumul și nectarul? Floare albă de bagrin, Îți simt parfumul tău divin, În visele atâtor seri Și-n pașii rătăciți în primăveri. Floare albă de bagrin, Mă faci și azi să mai suspin, Când, prins de vrăjile ispitei, Mi-e dor de gura dulce a iubitei. Floare albă de bagrin, Rămâi aceeași floare rară Ce mă îmbată cu senin În fiecare primăvară. Iubito,-au înflorit bagrinii! Te-aștept la fel ca înainte, Ne
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
Prin marea deznădejde, în straie de lumină. Și viața mea e-amară. Hai să-o schimbăm acum În stropi de bucurie, căci n-avem nici o vină Pentru ce-a fost... Oprește-te din drum! Vino, căci sufletul meu, după tine suspină! M-am răzgândit, nu pot să vin ca un străin, Presimt că din întreg ceva o să lipsească, Și parcă am văzut, la florărie-un crin, Sperând ca cineva, să-l ia, să-l dăruiască. Te-ai răzgândit? Nu înțeleg, de ce
SĂ TE UIT, NU POT! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359881_a_361210]
-
o vreme și apoi adăugă încet și rar, de parcă și-ar fi rupt cu greu vorbele: ”Știi, pentru că atunci, în plin război, era tare greu să crești trei copii, iar ea, de câte ori venea în vizită, făcea ce făcea și tot suspina că nu are și ea măcar unul, ne-am sfătuit cu tata și ne-am gândit să i te dăm ei... să fii copilul ei... așa, ar fi fost oarecum, tot ca în familie” - se grăbi să adauge mama sesizând
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
persiflat eu; cînd am terminat plimbarea, ne-am întîlnit cu marele Nicolaus Scolasticus Elasticus. Lasă motivațiile. Noi știm ce vrei să ne dovedești. Nu vreau să vă dovedesc nimic. Îmi amintesc doar. ... și apoi te-ai însurat ca boul! a suspinat Licurișca. Stai puțin! am strigat eu. Nici nu am introdus-o încă în scenă. Păi, mai e nevoie?! s-a mirat ea, ca o îngereasă. Este limpede de unde îți vine fraza plină de fiere împotriva berbantului. De la gîndul că și
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
din propriul trup.” Comuniunea, aproape osmotică a omului cu natura este o altă temă a poetului, evidențială de autoarea eseului. În limbaj liric, omul poate deveni arbore, pasăre, stea și chiar soare. Natura dobândește trăsături, însușiri, simțuri antropomorfice, florile vorbesc, suspină, stelele râd, luna e supărată, soarele râde, copacii se vaietă ș.a. Panseul pascalian „Omul e o trestie. Dar e o trestie gânditoare” - este edificator pentru această osmoză. În sfârșit, autoarea subliniază noutatea liricii vierene care constă în simplitate, naturalețe. „Este
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
fi mierlă supărată, of, of, of Nu-i robia ne-ncetată. Nu fi mierlă supărată, of, of, of Nu-i robia ne-ncetată. R. Vine dalba primăvară Fi-va Lucaci liber iară. Vine dalba primăvară Fi-va Lucaci liber iară. 3. Nu suspina în zadar, of, of, of, Du-mi-te pân' la Satmar' - Nu suspina în zadar, of, of, of, Du-mi-te pân' la Satmar.' R. Unde-i Lucaci la-nchisoare Nu vede nici cer, nici soare. Unde-i Lucaci la
ZILELE ORAŞULUI ULMENI 2011 de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359578_a_360907]
-
supărată, of, of, of Nu-i robia ne-ncetată. R. Vine dalba primăvară Fi-va Lucaci liber iară. Vine dalba primăvară Fi-va Lucaci liber iară. 3. Nu suspina în zadar, of, of, of, Du-mi-te pân' la Satmar' - Nu suspina în zadar, of, of, of, Du-mi-te pân' la Satmar.' R. Unde-i Lucaci la-nchisoare Nu vede nici cer, nici soare. Unde-i Lucaci la-nchisoare Nu vede nici cer, nici soare. 4. Și îi spune-nchinăciune, of, of
ZILELE ORAŞULUI ULMENI 2011 de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359578_a_360907]
-
vremi cu duh posomorât. Acriți și cinici ne-am îndepărtat de casă, Am închis în casă vânt și am pus cheia de gât. Ne-am hotărât să fim și teribil credincioși, Bătrâni avem și fii care se-ngrijesc de toate. Suspină-n val oceanul sfidat de albatroși Și drumul nostru ars de atâta libertate. De ar avea ecou durerea mea sub umăr, S-ar speria și-acolo, pândind zeloși din umbră Eroii mei văzuți în filme fără număr, Dându-mi azi
TRISTEŢEA UNUI EMIGRANT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359723_a_361052]
-
vremi cu duh posomorât. Acriți și cinici ne-am îndepărtat de casă, Am închis în casă vânt și am pus cheia de gât. Ne-am hotărât să fim și teribil credincioși, Bătrâni avem și fii care se-ngrijesc de toate. Suspină-n val oceanul sfidat de albatroși Și drumul nostru ars de atâta libertate. De ar avea ecou durerea mea sub umăr, S-ar speria și-acolo, pândind zeloși din umbră Eroii mei văzuți în filme fără număr, Dându-mi azi
TRISTEŢEA UNUI EMIGRANT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359724_a_361053]
-
Copchilul cel plecat prin țări străine, Suflete-al meu, de ce te înfiori? Mirosul cald ajunge pân ` la tine... Acolo-n Munții mei, deasupra lor, Stă duhul și veghează în lumină, O mamă scoate pita din cuptor Și aerul din jurul ei suspină... Referință Bibliografică: Poemul din pâine... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 454, Anul II, 29 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
POEMUL DIN PÂINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359738_a_361067]
-
ar fi: ciorbă de praz, găluștele cu prune, coliva îmbietoare, autorii, amfitrionii și oaspeții s-au delectat cu specialități nemuritoare. Să tot participi la asemenea lansări de carte. Poezia cepei însă, te face sa lăcrimezi din abundență, ba și să suspini din rărunchi pentru că oglindește starea căsniciei îndelungate, fără pic de fior liric, ori afectiv, șubrezita de atâtea infidelități și trude zădarnice să-i faci pe plac partenerului, dar rezistență, rezistența, fiindcă, nu-i așa, „ceea ce a unit Dumnezeu, omul să
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 463 din 07 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359143_a_360472]
-
din nemuritoarea poveste a sultanei Hafsa și a lui Yavuz Sultân Selim Khan (conducător al imperiului otoman, dar și un erudit creator de poezie arabo-persană din secolul al XVI-lea): „...acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345202_a_346531]
-
amurg unde lutul îi primește Într-un cerc cu lună plină, vor scânci melancolie Sufletul cel singuratic când Lumina-l primenește... Și-n decorul nemuririi, dintr-o lume neștiută O vioară va mai naște un acord de primăveri Va mai suspina pământul într-o notă încă mută Vor mai frânge vocea morții amintirile de ieri... Referință Bibliografică: De dincolo / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 809, Anul III, 19 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate
DE DINCOLO de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345241_a_346570]
-
încă din titlul fiecărei poezii: Limba noastră, Cuvinte, Morfeme, Doina. Domnia sa are grijă să ne amintească faptul că „pe ia românească/ Hohotesc maci sub arnici”, faptul că „Asprele învățăminte/ Ne sunt cea mai moale haină”, sau că „ Nicio frunză nu suspină/ Când conjugă nemurirea”. Nu în ultimul rând este demnă de remarcat grija pentru formă: fiecare poezie denotă sobrietate, fără să afecteze însă sensibilitatea, regulile prozodiei sunt respectate cu acribie, trei dintre cele patru poezii au aspectul unui sonet sui generis
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
și, cu ele în mână, au salutat personalul spitalului, plecând. Emanuela i-a anunțat pe aceștia că va veni să o viziteze pe fetiță și să-i facă băiță, personal, de câte ori va fi nevoie, după care a plecat și ea, suspinând. Pe drumul către casă, cele trei femei discutau intrigate atitudinea celor ce veniseră... în calitate de părinți...? Cine mai știe? - Ai avut răbdare cu ei, Emanuela! rosti cu indignare Angela. Eu am avut o dorință nebună de a-i scoate afară de-
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
din depărtările astrale. Această iubire îl îndeamnă la manifestări pasionale/romantice, descrise atât de frumos în poezia „Aurore”, încât nu mă pot abține să nu o reproduc integral: „Iau lacrimile cerului/și le arunc peste orizontul însetat/Îl pot auzi suspinând/ către pământul luminat de inima ta./ Razele pure se desprind ușor/din aura ce te-nconjoară./ Pe lacul înghețat roiesc licurici/ Cu mici scântei în seninul nopții./ Zăresc aurorele timpurii ale existenței”. Iubirea romantică față de iubita (tot mai conturată), se
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
lingăi. Păi, pe lângă ăștia, ai noștri sunt niște bieți analfabeți. Și uite la ei ce moace de oameni importanți au... Unul dintre împodobiți se aplecă la urechea de sub oaie și șopti ceva... - După îmbrăcăminte îmi pari a fi jidov, mai suspină regele de sub perucă... - De fapt sunt juvete, preastrălucite, și sunt din România, încercă inconștientul Verdunel, o glumă oltenească considerată perfectă pentru a mai dezgheța atmosfera împuțită din toate punctele de vedere. - Eram sigur, icni un fel de râs de sub blană
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
în clasa a șaptea și cer, alături de părinți, ca elementul turbulent să fie transferat la altă școală. Inspectoratul și conducerea școlii spun că puștiul poate fi integrat într-o școală obișnuită, și e supravegheat de un psiholog. O mamă eroină suspină la televizor că absențele vor afecta bursele copiilor, dar că „ne vom asuma și asta...“ Îți recomandăm Pact pentru copiii din România Am fost la începutul carierei mele profesoară de engleză la un o școală dintr-un sat de lângă București
Dragi părinți care învățați ura, un copil cu ADHD nu e o fiară... () [Corola-blog/BlogPost/338619_a_339948]
-
a mai zis ea afectată și în șoaptă, apoi a izbucnit: Pe Floarea lu’ Boască nu putea s-o fi luat Dumnmezeu în locu’ lui, că ce om bun era! Măcar de-ar veni unu’ la fel, a sperat ea suspinând și cu colțul baticului la ochi. - A și venit. Partidul a avut grijă ca să aducă în locul său un om de nădejde, tânăr, cu putere de muncă... Așa că, îndată ce ajungi acasă, să le spui tuturor, să nu aibă grijă... -Las’ pe
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]