1,250 matches
-
parte, imaginând, aprofundând, exersând. Lumile dragostei diferă în funcție de interiorul lumii fiecărui personaj, dar în acest roman toate „categoriile“ sunt tratate cu tandrețe, de la curtezanele abile și la femeile-zeițe, până la bărbații virili ori timizii „începători“. Spusele și acțiunile lui Vatsyayana au tâlc: alegerea de a se retrage în meditație exprimă serenitatea la care ar trebui să râvnească și pentru care ar trebui să trudească orice cuplu, dincolo de limitele intens-plăcute ale pasiunii. De aceea, Ascetul dorinței nu este nici măcar printre rânduri o carte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
punem vreascuri, glumim, râdem, cântăm... Vrei să-ți cânt ceva? Și, fără să mai aștepte încuviințarea, Huruzuma, lăsându-și capul pe spate, începu să cânte cu glas sonor, înalt, plăcut: — „Te preaslăvim, mărite Baikal...” Episodul 7 UN TAIFAS NU FĂRĂ TÂLC După ce se lămuri asupra rosturilor pe deplin întemeiate, atât de nobile, ale acelui harem-tiparniță, Metodiu, care avea nu puține primăveri în trupu-i tomnatec, simți nevoia să se hodinească. Nu obosesc a lăuda obșteasca osârdie ce văz aici - grăi el către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe la începutul secolului al XVII-lea...........................6 Episodul 4: în drum spre harem............................................................................ 7 Episodul 5: Un harem model..............................................................................8 Episodul 6: Ce mai discutau doi tineri pe la începutul secolului al XVII-lea..................9 Episodul 7: Un taifas nu fără tâlc....................................................................................10 Episodul 8: în care se aduce curată mulțămire cetitoriului și răsar noi chipuri vrednice de ținut minte..................................................................................................................................10 Episodul 9: După cădere...........................................................................11 Episodul 10: O revedere înduioșătoare............................................. 12 Episodul 11: Se limpezesc întrucâtva apele....................................... 13 Episodul 12: Barzovie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Herald. Nu mă regăsesc în stilul ăsta de viață. Sunt prea sensibil pentru un bancher. Am jobul ăsta numai ca să strâng destui bani ca să mă pot pensiona și să mă desăvârșesc prin a scrie un roman profund și plin de tâlc despre starea lumii... Am izbucnit în râs. — În regulă, am recunoscut, am înțeles mesajul. — Ești sigură? Îmi place slujba mea. Nu trebuie să mă scuz pentru asta. — În regulă. Am zis că am înțeles. — Am ajuns. A oprit în fața clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ca ele, citite-n ordine firească sau pe dos, să aibă o aceeași suită de grafeme, e un miracol de natură să-i confere enunțului ceva indefectibil și dincolo de orice posibilă intervertire, ceea ce te face să-i atribui acestuia un tâlc aparte...” La care, Nora, tot mai excitată, în pofida faptului că textul nu mai conținea, acum, nimic erotic (sau, poate, tocmai de aceea), vru să-și repete întrebarea (cu greu, din pricina salivei incontrolabile, rostită), când (fără, încă o dată, s-o audă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
lăsându-l pe cititor să conștientizeze cu adevărat ce se află acolo. Oscar Wilde scria că "Întreaga artă este cu desăvârșire inutilă". Prin urmare, Poezia ca artă este inutilă. Însă, scria William Carlos Williams: "Nu e lucru ușor să stăpânești tâlcurile poemelor; ca și până acum, oamenii mor săraci în fiecare zi, fără să știe ce pot să găsească acolo". V.P.: Legat și de întrebările de mai sus, putem afirma că trăim într-o societate obosită? Există o criză a sensului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
-nțelege. Comentarii critice "De la Arghezi n-am mai avut atari probe ale paradoxalei logodne dintre elementar și complex, dintre simplitate și subtilitate, ca o necăutată strigare a sufletului. Datorită naturii sale pluricorde, a complexei sale construcții clădite pe originar, a tâlcurilor sale depășind pitorescul, vibrând spre infinit, poezia lui Cezar Ivănescu se vrea un analogon al Lumii." Gheorghe Grigurcu " Cezar Ivănescu este poetul stărilor primordiale, al lumii ce se naște murind și moare născând, al spaimei biologice de dispariție, al metamorfozei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
puși în încurcătură ca și cei ignoranți. — Pac ! ... Pac ! sigur, cititorul înțelege imediat despre ce este vorba, în roman se trag două gloanțe chiar de la început. metaforic vorbind, gloanțele sunt încasate însă de cititor căruia îi este excitată curiozitatea prin tîlcul introducerii, dar și prin efectul-surpriză al deschiderii. nimeni nu-și mai amintește astăzi de un scriitor precum enrico emanuelli, autorul unui roman intitulat O minunată călătorie. el este însă un veritabil as al teaser-ului : întîiul capitol POPAS PE AEROPORTUL DIN
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Contele e seniorul ogoarelor cultivate cu cereale, care Înconjură terenurile stâncoase din Guarra; umil, Zúñiga nu irosește apele care Îi Învârt moara. În tăcerea rurală, el Îi zice din chitară. Se Întâmplă un lucru căruia nicicând nu-i vom afla tâlcul. Poate răgetul unei lăute, poate cântecul unei sirene intonat la nai, poate versul pe care, repetându-l nepăsător, ecoul Îl risipește cu dărnicie. Marele turn secular nu e un obstacol. Fermecat, Labata cedează În fața chemării. Glasul plebeu Îl mișcă până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu fantoma" Fantoma sau mizele reprezentației De ce ne-am fi propus o incursiune în lumea populată de fantome a teatrului, dacă nu din dorința de a avea o posibilă „revelație”, de a avea acces la un mesaj secret, plin de tâlcuri pe care doar fantoma ni le-ar putea desluși? Fără îndoială, o îndelungată frecventare a operei lui Artaud ne-a condus inevitabil în miezul problematicii unui teatru ce se vrea capabil să întâmpine și să înfrunte fantomele. Totuși nu textele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ale celorlalți însoțitori ai ducelui), ci și un refugiu, departe de ambițiile deșarte ale lumii și de curtenii lui Frederic uzurpatorul, un spațiu-limită izolat, unde poate fi deseori întâlnit „nebunul în straie tărcate”, înțeleptul bufon cu vorbele lui pline de tâlc, îndreptate împotriva corupților ce disprețuiesc adevărul - acest bufon atât de invidiat de Jacques melancolicul. Și totuși, pădurea rămâne ambivalentă, așa cum reiese din înseși cugetările lui Jacques în fața cerbului rănit și din imaginea pe care el o are despre vânători, acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
primei scene doarme dus, iar când e trezit crede că piesa s-a terminat. Avertizat că ea de-abia începe, Sly exclamă: „De s-ar isprăvi mai repede!”. E limpede că reprezentația nu i-a fost destinată lui și că tâlcul prologului trebuie căutat în altă parte. În modul în care el adună și înnoadă toate firele tematice: beția, somnul, visul - în raporturile lui ambigue cu realitatea, dar și forța de iluzionare a imaginilor, incertitudinea identităților prinse într-un joc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
începuse să se toarcă o poveste cu un Făt-Frumos plin de farmec și de inteligență. Ochii lui mari o urmau cu blândețe în acel vis care se derula și ziua, și noaptea. Gura lui îi șoptea versuri pline de un tâlc tulburător. Tăcerea sau suspinul care punea capăt tăcerii vorbeau despre un anume rafinament romantic al sufletului. Cele mai neînsemnate daruri erau încărcate de valoarea unei speranțe de fericire fără sfârșit. Nunta lor fusese o veritabilă nuntă în ceruri. Goală, înfășurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
i se abandonase plină de o încredere fără margini. După numai trei zile de la nunta lor, ieșise la iveală adevăratul Alecu, cel de dincolo de suspine și tăcere romantică, dincolo de blândețea aparentă a ochilor migdalați, de darurile și versurile pline de tâlc. Adevăratul Alecu era un demon. Da, un demon! Când și-a dat seama de asta, era însă prea târziu. După nici trei zile de la nuntă, din cea mai fericită dintre fecioare ajunsese cea mai nenorocită dintre femei. Hohotea ore în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ore cât a ținut escapada noastră, nu țin minte despre ce anume au vorbit tovarășii mei. Totuși, la intervale prindeam câteva cuvinte zvârlite de câte unul, celuilalt, peste capul meu. Tot așa cum le prindeam fără dorința de a le cunoaște tâlcul, le împrăștiam acolo jos, de unde am plecat de cu seară, peste cerul din vale, înstelat cu becuri electrice, ca niște mingi de argint. Cu cât urcam, însă, mai sus, glasurile lor căpătau o rezonanță serafică. Deodată tăcurăm cu toții impresionați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aceeași ușurință uimitoare cu care scria poeme lipsite de rime și de înțeles, totuși fermecătoare prin calmul sufletesc și absurda alunecare a cuvintelor. Le citea indiferent și farmecul lor mă câștiga, când, obosit de a mai încerca să le pătrund tâlcul, mă pomeneam călcând ca pe un covor de mare preț, în care mi se înfunda încălțămintea, fără zgomot. Cu aceeași ușurință Robert s-a căsătorit la douăzeci de ani. Pe Vlasta a cunoscut-o când juca la belciuge. Era urâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zis surioara mea îmbrăcându-și ciorapul, „mă duc să-mi pârâi oasele”. Nu cred să-i fi rămas vreunul netrosnit: craniul, fălcile și nasul, bazinul: peste tot au trecut roțile locomotivei. „Nora vorbea domol. Nu izbuteam întotdeauna să desprind vreun tâlc din graiul ei lipsit de nuanțe. Privirea ei stranie și dezolată nu găsea niciodată obiectul potrivit de care să se prindă. Cercetam cu falsă nepăsare, chipul pământiu, nasul lustruit, și părul ei verde. Cred că Nora se simțise profund neconsolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
TÎnărul părea descumpănit, căci Înțelesese zădărnicia alegerii sale. Dacă Maestrul considera că Drumul În Canaan nu se putea limpezi, lui nu-i mai rămînea altceva de făcut decît să se retragă. Acel ultim cuvînt părea Însă să aibă un anume tîlc, poate chiar o semnificație nefastă față de cel din Vară și pustie. (Dacă nu te hazardezi să Îmbini cele două forțe contradictorii, cea morală cu cea poetică, atunci retrage-te. Cultivă-ți grădina cu varză, iar trandafirii Îngrijește-i doar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Magdala” sau „Maria Magdaleana” (aceasta este forma corectă din punct de vedere istoric), faimosul personaj apare în patru momente-cheie: în preajma lui Isus, la răstignire, la punerea în mormânt, la înviere. Le vom analiza cu atenție, insistând asupra diferențelor pline de tâlc ale evangheliștilor. În Luca 8,1-3 se spune 4: și a fost așa: puțin timp șse subînțelege chronoiț după aceea, el a început să umble prin fiecare oraș și fiecare sat, propovăduind și binevestind împărăția lui Dumnezeu; și cei doisprezece
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe care fariseul s-ar fi cuvenit să le îndeplinească față de oaspete. În final, Isus îi iartă femeii păcatele, spunându-i că propria ei credință a izbăvit-o. Să reluăm povestea din punctul de vedere al studiului nostru. Luca moralizează tâlcul scenei, introducând un personaj despre care se știe că este o „păcătoasă”. Această păcătoasă, nenumită, ca și în cazul lui Marcu și Matei, intră în casa fariseului Simon cu un vas de alabastru în mână. Ea se așază timidă, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în teren, cât și în tribune, chiar zilele trecute vorbeam despre publicul nostru că e cald, că știe să ne susțină, iar astăzi și băieții și publicul s-au autodepășit. “ Gabriel Armanu a Ținut să facă și două dedicații cu tâlc: “Sunt două persoane importante în viața mea cărora vreau să le dedic victoria. Unul este cumătrul meu, Rică Pârâianu, care și-a sărbătorit ziua de naștere și mi-a urat succes aseară, iar al doilea este președintele asociației Top Sport
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
dar nu putem să ne bazăm la nesfârșit pe străini), noi ca societate ce putem să păstrăm din tot acest efort? Sau unde putem și unde nu putem să dăm înapoi? Pronosticul dumnea voastră, vă rog. — E o întrebare cu tâlc. Eu cred că și dacă va pleca domnul Morar - are mandatul limitat și o să vină alt procuror-șef al DNA și alți procurori (probabil și eu voi pleca) -, acești magistrați vor trebui să fie profe sioniști și să nu mai
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
trăgând din arcurile toate, Bat până unde nici nu vă gândiți.” Virgil Carianopol 614. „Cărțile, cărți, cărți, Într-ale lumii-patru părți. Cărțile, ca și stelele, Risipite ca mărgelele, Le văd strălucind, Le aud șoptind Și destăinuind: Drumurile sorții, Înțelesul morții, Tâlcul judecății Și-al Eternității...” Eugeniu Speranția 615. „Prin biblioteci, uitată, Cartea cea însingurată Frunzărește fără vânt Negre foi cu alb cuvânt.” Ion Hadârcă 616. „Cărțile sunt mângâierea morților, Ca un sânge subțire, albastru, versurile pulsează, Când cerul își tremură adâncul
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
nirea cu cei care-l scăpaseră de lupi și cu graiul lor care-i amin tea de casă și era cît pe ce să-i stoarcă lacrimi. Fusese, oricum, cea mai Însemnată noapte ori zi din viața lui, mai cu tîlc decît ziua morții fulgerătoare a ta tă lui său, decît cea a debarcării În America, cea a regă sirii nevestei venite după el peste ocean și cea a căderii În prizonierat. Urmară pentru el și alte zile pe cît de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un câine turbat...” Alte cuvinte nu mai auzi. Bătrâna mângâie din nou capul copilului, după care micuțul o zbughi pe după corturi. - Minunat! zise avocatul. Extraordinar! - Ce poate fi atât de extraordinar, dom’le? - Totul! Vorbele, bulibașă, vorbele acelea cu atâta tâlc: să stea boala cât stă vântul în gard! - Eeee, e un descântec de deochi! - Mie mi se pare că e mai mult decât un descântec, e o înțelepciune care are rădăcinile adânci... - Treabă de babe, dom’le...! - Mie mi-a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]