7,229 matches
-
amurg amândoi. și ne-om strânge grămadă unul într-altul tremurând sub albastru cu stelele-n vis murmurându-mi în brumă ce-nghite bazaltul mai rămâi doar o zi ,toamna mea ,mi-ai promis. să mă vezi dănțuind prin rugina târzie tu să-mi cânți despre noi ,când eram două flori dar mai bine te-aș strânge la piept ,arămie cu parfumul de frunze să te simt cum mă dori. să te-aud cum învii din mireasma întinsă ridicându-te-ncet
DULCE IUBIRE,DULCE APUS de LOREDANA NICOLETA VIȚELARU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373728_a_375057]
-
Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului AM REGĂSIT ÎN TINE Nu tot ce consideri este pierdut, Chiar dacă se pierde o simpatie, O amintire ștearsă din trecut, Revine cândva într-o clipă târzie. Dar oare poți și tu ca să dispari Și să te dau uitării vreodată iară? O trecere de moment și iar apari Ca florile în zilele de primăvară. Desigur ne-am cunoscut doar în tăcere, Doar gesturile, privirea ce a mai
AM REGĂSIT ÎN TINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373766_a_375095]
-
Acasa > Cultural > Ecouri > VASILE CĂNĂNĂU, TÂRZIUL CONSOLIDEAZĂ UITAREA Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului „Cât sărut poate primi pământul, între un cântec și altul? Exact atâta frumusețe cât primește sufletul la vederea unui cireș înflorit... de
VASILE CĂNĂNĂU, TÂRZIUL CONSOLIDEAZĂ UITAREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384732_a_386061]
-
le-a interpretat pe scenele de concert, cu multă căldură în glas, cu sensibilitate și parcă întotdeauna cu dorința de-a ne convinge că fiecare viață închinată folclorului românesc nu este altceva decât un strigăt de bucurie.” (site „Antena satelor”) Târziul are o dimensiune de discontinuitate foarte dureroasă în raport cu umanul, consolidând cea mai directă lucrare a sa, uitarea! Ce se întâmplă, însă, în intimitatea omului, atunci când uită ce-a iubit?! Răspunsul dorit de fiecare a nu fi adevărat este trădarea de
VASILE CĂNĂNĂU, TÂRZIUL CONSOLIDEAZĂ UITAREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384732_a_386061]
-
de zor”, „Toamna, la cules de vie”, „Vreau să fiu mândrei pe plac”, „Ce-ai crezut bade, că-mi pasă?”, „Joacă hora măi flăcău”, „Spune mamă ce să fac”... Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Vasile Cănănău, Târziul consolidează uitarea / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1776, Anul V, 11 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
VASILE CĂNĂNĂU, TÂRZIUL CONSOLIDEAZĂ UITAREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384732_a_386061]
-
a praf. Probabil că visa, așa cum visase și el odată, așa cum visa orice arhivar închis într-un spațiu în care nimic nu trăda trecerea timpului sau că s-ar fi întâmplat ceva, pe undeva. Câteva picături dintr-o ploaie prea târzie, alunecară la picioarele lui. Ar fi dat orice ca în acel moment să i se mai ofere măcar șansa de a fi arhivar. Din păcate, își irosise singura și unica șansă. Locul său nu avea să mai fie niciodată în
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
sunt ca un penel Șoptind printre rânduri tainic și sfios. Mă îmbrac în nori albi și luminoși Și mă plimb pe cer cu raze în pălmi Le presar pe rând pe pământ voios Fredonând mereu cântecul etern. Iar în nopți târzii mă ascund în stele Ce încep și ele tainic să șoptească Peste lumea noastră versuri și poeme Ce le dă-ntâi lunii ca să le citească. Și-mpletind lumini ca și un ecou Mă renasc din valuri și din foc și Duh
IUBIREA CA O PLOAIE DE HAR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384750_a_386079]
-
porumb. Arăta, obosit și foarte necăjit. Desculț, murdar! Ei, Doina, așa este la țară, o să mai vezi tu copii munciți de părinți, nu este el primul. Noiembrie își intră în drepturi. Câmpiile au rămas dezbrăcate, pomii nu mai șoptesc iubirile târzii, florile s-au uscat, aerul e rece și umed. Stă să ploaie, norul negru plutește deasupra satului. Doina simte frigul ce-i pătrunde în oase. Să-ți cumperi, lemne, îi spuse gazda. Este în sat o familie care are o
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
o dată cum un nud roșu ascuns într-un squar deasupra căruia răsună Mazurka în a-Moll de Chopin, iar nu mult după aceea, din gîtlejul unui țiuit, înregistră cu astuție faptul că amintirile lui mirosind a mosc ca și arhivele akashice tîrzii se găseau de mult în afara corpului pe care, în cîteva ceasuri lungi, îl împături cu grijă, îl netezi pe la rotunjimi ca un doctor ce caută cu suprafața nehotărîtă a palmelor o izbucnire la viață a anomaliei, apoi îl puse lîngă
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
forme mai puțin sau mai mult sublimate, în literatura unor mari scriitori, atunci când aceștia văd în ele o posibilitate de a-și deghiza discursul. Din modelul primitiv comun se păstrează câteva asemănări dominante care îl fac recognoscibil sub orice prelucrare târzie. Însă, după diseminare, înnoirile determinate de mentalitatea timpului, locului și, în consecință, a personalității artistice, produc acomodarea motivului într-o anume literatură, astfel apar divergențele. Funcționează aici principiul intertextualității, idem et alter, cu un înțeles destul de complex în acest caz
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
niciodată clipa să moară, ți-am fost drumul printre iluzii și unde m-ai așteptat. Chiar dacă timpul fără timp destramă multe amintiri, simțim și azi fiorii, mireasma iubirii, nu sunt amăgiri, la tine și tăcerea are glas, chiar dacă toate par târzii, cu sufletul te-ascult, iar visele nu ne-au rămas pustii. Clipa revine, chiar să te-ascunzi sub umbre de stele, ne cunoaște de când respiram prin gesturile rebele, am strâns rând pe rând la piept priviri din dimineață și cum
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
niciodată clipa să moară,ți-am fost drumul printre iluzii și unde m-ai așteptat.Chiar dacă timpul fără timp destramă multe amintiri,simțim și azi fiorii, mireasma iubirii, nu sunt amăgiri,la tine și tăcerea are glas, chiar dacă toate par târzii,cu sufletul te-ascult, iar visele nu ne-au rămas pustii.Clipa revine, chiar să te-ascunzi sub umbre de stele,ne cunoaște de când respiram prin gesturile rebele,am strâns rând pe rând la piept priviri din dimineațăși cum am
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
în: Ediția nr. 1997 din 19 iunie 2016 Toate Articolele Autorului AM SĂ TE CHEM Iubite-n taina mea am să te chem să vii Când lăcrimează luna pe obrazul nopții, Să te cuprind în clipa-mi și-n orele târzii, Iar nuferii să ne mângâie ceasul morții. Să vii iubite-n șoapta mea, te aștept Sub nuferii ce plâng tăceri nespuse, Să stoarcem iubirii ce-a murit un strop, Să îl luăm cu noi, în lumea vieții duse. Te-aștept
AM SĂ TE CHEM de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385283_a_386612]
-
mă strângi la piept Da-mi, acea clipa sfântă de-o viață așteptată. Sunt singură iubite, dar unde sunt nu știu, Nici de e zi nu știu sau dacă este noapte. Te-am așteptat o viață până-ntr-al meu târziu, Dar am lasat să te aștepte ale mele șoapte. Referință Bibliografică: AM SĂ TE CHEM / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1997, Anul VI, 19 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Mihai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
AM SĂ TE CHEM de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385283_a_386612]
-
frumusețea? Unde-mi sunt cărările Pe care-mi zburau tălpile? Unde-mi sunt copilăria, Cântecul și poezia, Păduri ce cutreieram, Dealurile ce-alergam, Visele de fetișcană, Iarba verde din poiană, Cireșe și poame verzi Ce furam de prin livezi, Seri târzii și nopți de vară, Halca veselă de-afără? Unde oare-o fi plecat Tot ce-am avut altădat'? Spune-mi, lac de sub apus! Spune-mi unde mi s-au dus? Anii de ce mi s-au scurs? De ce mi-ai adus tristețea
FRUMUSEȚI APUSE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385277_a_386606]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > VISUL UNEI NOPȚI ... TÂRZII! Autor: Mariana Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1287 din 10 iulie 2014 Toate Articolele Autorului M-am trezit cu lacrimi pe față și cu norii cenușii într-un surâs! Am continuat să pășesc învăluită de ceață, până când aburii parfumați ai
VISUL UNEI NOPŢI ... TÂRZII! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349197_a_350526]
-
povești frumoase. Cu siguranță doar atât voi lua cu mine atunci când voi părăsi această lume și amintirea celor dragi care mi-au umplut sufletul cu toate aceste comori incomensurabile. Mariana Dumitrescu București, 03.07.2014 Referință Bibliografică: Visul unei nopți ... târzii! / Mariana Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1287, Anul IV, 10 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mariana Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
VISUL UNEI NOPŢI ... TÂRZII! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349197_a_350526]
-
mă vezi tristă când ploua.Poate doar melancolica puțin pentru că ploaia mă face să-mi doresc o zi leneșa și tandra.Imi place senzația de liniște și dulce singurătate pe care mi-o da ploaia într-o seară mult prea târzie de noiembrie.Nu mai e ploaia caldă de astă vară...ploaie care vroia să mă întindă în iarbă să să mă iubească cu picături mari și repezi. E o ploaie răcoroasă și cuminte și pe indelete.Care mă vrea cuminte
PLOUA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361241_a_362570]
-
atât, mama sa provenea dintr-o regiune cu mulți creștini, Naissus, după unii istorici, după alții din Drepana, Bithynia, și este posibil să fi îmbrățișat creștinismul încă de pe atunci. Chiar dacă izvoarele aproape că tac, în ceea ce privește orientarea religioasă a Elenei, izvoare târzii din sec. IV afirmă că a făcut o călătorie la locurile sfinte în timpul domniei lui Constantin, unde a găsit Crucea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Prin urmare, era creștină. Istoricul Stelian Brezeanu considera că mama Împăratului Constantin, Elena, era o creștină
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
ales de când odată, dând față în față cu Pustnicul, doi săteni - și vorba lor nu mai putea fi pusă la îndoială - l-au întâlnit din nou și de data aceasta au stat mai mult de vorbă. Era într-o vară târzie și secetoasă, culturile se uscaseră, iarba nu mai avea vlagă să se înalțe deasupra pământului, vitele începuseră să sufere, gospodarii terminaseră proviziile de fân și coceni de peste iarnă, vitele înțărcau prematur sau sterpiseră, caii nu mai aveau cu ce să
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
ajutau reciproc la bine și la greu. Dar în lumea asta nu toate legile existenței umane sunt perfecte. Destinul nu ține cont de bunătatea sau de răutatea oamenilor și moartea, vameșul vieții, ia sufletele la întâmplare. Astfel, într-o toamnă târzie, undeva în pădure, un arbore cu coroană uriașă se prăbuși peste carul cu boi și peste familia fetei. A fost jale mare iar fetița, unicul copil, rămase în grija bunicilor din partea tatălui. În primăvară o altă năpastă se abătu asupra
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
a rămas totul, Agonia inimilor e doar durerea prezentului. Poate ne vom reintilni Într-o toamnă-primăvară cu fum de frunze și parfum de vis. Îmi vei strânge mâna fără să te știu, fără să mă știi, Vom fi iarăși copii târzii, Într-un alt vis, într-o nouă viață. Referință Bibliografică: Timpul carnivor - fără timp... / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 126, Anul I, 06 mai 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Irina Lucia Mihalca : Toate Drepturile Rezervate
FĂRĂ TIMP... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 126 din 06 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344255_a_345584]
-
sulf. / Capete de petarde și rachete / Răsar din litiera ruginie.../ Copiii aleargă pe role / De ici până colo pe asfaltul cenușiu / Imaginând zborul pe gheață.../ Câte-o sorcovă aruncată acoperă un cap de capră din lemn. / La granița dintre toamna târzie și iarna care parcă nu vine / Gândurile îmi stau pe creștet ca niște resturi de cuget / Totul aș vrea să se schimbe, / Să apară zăpada ca o rochie de mireasă ce intră în biserică / Și admirată de toți din jur
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
galbene bancnote / Îmbogățind săraca litieră, / În timp ce ploaia ne-a compus pe note / O simfonie rece și stingheră. // De pe coline ceața cade-n valuri / Și zorile par prinse de-o magie / A apelor care păstrează-n maluri / O oboseală tristă îi târzie” (Bancnote galbene). Poate că acesta este cel mai reușit pastel al autorului. Un bun prilej de reflecție asupra vieții avem și în poemul „Trepte”: „Că fiecare om își are propriul drum / Târziu, cum află toți eu singur am aflat / Și
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
ca apoi să-și continue drumul din ce în ce mai mare și mai larg, pe o distanță de peste șase sute de kilometri, să se îmbrățișeze cu Dunărea, ca împreună să se dăruiască mării printr-o încrengătură de brațe. Era o zi plăcută de primăvară târzie, un vânt potolit și dulce adia ușor, aducând miresme dinspre codrii din apropiere. Trăia din plin mulțumirea că a părăsit monotonia vieții din capitală, care cel puțin pentru el se referea doar la orele de curs, grădinărit și problemele diurne
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342656_a_343985]