1,658 matches
-
a orientat profesional spre industria de turism. Cred că probabil trebuie să-ți mulțumesc pentru asta, Kerry ! Așa, ca de la patron la patron. Îi zîmbește. Ne-ai făcut un mare serviciu. Kerry a rămas mască. — E adevărat, Kerry ? spune mama tăios. N-ai vrut s-o ajuți pe Emma cînd te-a rugat ? — Emma, nu ne-ai spus niciodată despre asta. Tata pare de-a dreptul perplex. Mi-a fost jenă, OK ? zic cu un nod În gît. — Destul de impertinent din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
termină cu hainele tale idioate ! spune Lissy. Emma e foarte supărată. A fost complet și total trădată și umilită de bărbatul care ea credea c-o iubește. — Ei, ce să vezi ? Surprize-suprize, sper să nu leșin de șoc, răspunde Jemima tăios. Dacă mă Întrebai pe mine, Îți spuneam de la Început că așa o să se Întîmple ! Ba chiar ți-am spus ! Să nu-i spui niciodată unui bărbat totul despre tine, pentru că asta nu-ți va aduce decît necazuri. Te-am avertizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ce În ce, dar Tek și Kikil nu apăreau să ne spună ce e cu el. Spre seară, simțirăm cum se Întețește vântul de Miazăzi, aducând cu el un miros pe care Începeam să-l recunosc deja. Era acrișor și tăios. Curând, auzirăm și tunetul nesfârșit al Mării celei mari, amestecat cu niște pârâituri ce-ți Înghețau sângele În vine - ziceai că pământul Însuși se rupe În bucăți care se rostogolesc În Marea cea mare. Grăbiți, ne urcarăm pe un deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
străbăteau dintr-o parte În alta, ridicând pe spinările lor bucăți uriașe de gheață, unele dintre ele Într-atât de Întinse Încât Îmi venea să cred că sunt la fel de mari ca munții mei de acasă. Marea vuia, bătută de vânturi tăioase, ghețurile scrâșneau și vâltori de spumă izbucneau ici-colo, de-ți venea să crezi că departe, spre Miazăzi, apa, pământul și văzduhul se amestecau Între ele. Moru! Ticălos netrebnic! Ți-ai bătut joc de mine, porc de frate de sânge ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care le stivuiau În mormane Înalte, iar alții roiau prin Împrejurimi după vânat. Femeile, ca peste tot, vegheau focurile care ardeau cât vedeai cu ochii, iar copiii, ba le ajutau, ba se jucau, fără să le pese nici de aerul tăios, nici de norul cumplit ce cuprindea Încet-Încet Întreg văzduhul. L-am chemat pe Barra. Barra era un om lung, slab, cu ochii verzi și cu părul precum cânepa. Pământurile lui erau pe undeva prin niște păduri reci, pe malul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fiu ucigașul a tot ceea ce era altfel decât Krog. Of, of, măi Moru, măi... De ce mi-ai dat tocmai mie călătoria asta, căci nu eu eram cel mai bun om, și tu știai asta! Dinspre Miazănoapte se stârni un vânt tăios care culcă iarba la pământ. Am privit Într-acolo - cerul se acoperea cu un nor la fel de rău cum fusese cel care ne dăduse ghes când ajunsesem la capătul tuturor pământurilor. L-am trimis pe Kikil să le spună Vindecătorilor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai găsi nici o punte de pământ care să ducă mai departe, Înseamnă că Îmi voi fi terminat călătoria. Atunci, o să ne Întoarcem fiecare pe la casele noastre... Era din ce În ce mai frig. Începuse să viscolească, iar răbufnirile vântului ne repezeau În ochi fulgi tăioși. - Fie, spuse Barra după o vreme. Abia atunci am părăsit vatra din mijlocul satului și m-am dus la casa mea și a lui Enkim. Femeia mea Îi alăpta pe Marea și pe Omăt, În timp ce micuțul Unu se tot vâra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
călătorii la uzinele Grivco să suie în el, și cu toate acestea se vor sui, vor merge, vor ajunge, presele vor presa, ciocanele pneumatice vor izbi, degeaba crâcnesc. Autobuzul sosește. Roțile scrâșnesc pe gheața neagră. E de mirare că zimții tăioși ai zăpezii înghețate nu sfâșie cauciucurile devenite rigide, aproape casante. Înăuntru, scăldați într-o lumină nefiresc de vie, șed și stau călătorii adunați de prin celelalte stații - pe scaune, boierii, cu respectabile căciuli și priviri pierdute în zare, de parcă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Nu mieuna, nu se freca de mine. Într-o sfârșeală cumplită, și-a scos trupul din mângâierea mea îndreptându-se alene către grajd. Avea niște ochi uriași; pupilele erau două bucăți de hârtie neagră lipite de globi; marginile lor clare, tăioase, te înghețau. Se apropia înserarea. Soldații trebuiau să pice dintr-o clipă în alta. Deja frunzele copacilor tremurau. Mi s-a părut că văd țeava unui tanc printre aracii grădinilor din depărtare. M-am întors la grajd. - Pleacă de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fel de reacție. Matthew nu se prindea niciodată la glume. Dacă cumva reușea să devină regizor, era mai bine să rămână, la capitolul comedie, la Pinter sau Gogol. Avea la fel de mult simț al umorului ca Strindberg după o ceartă extrem de tăioasă cu nevasta. MM îmi făcu semn cu mâna din capătul celălalt al camerei, să mă apropii. Părea prinsă într-o conversație serioasă cu Tabitha, cu Sally și cu un bărbat înalt și uscat cu barbișon, care era Thierry, coregraful. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ce se întâmplă, acum cinci minute n-aveam nimic. — Sigur că da! spuse Paul, care era clar că nu o credea. Iei ceva? Bineînțeles că nu! Ce prostii spui! Era clar că Violet încercase să-l atace cu această replica tăioasă, dar, cum nu se deslușea prea bine ce spusese, atacul nu avu nici un efect. —Mie așa mi se pare. Sally își vâră degetul în cafeaua lui Violet, pe furiș, și apoi îl băgă în gură. După care clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
privirile de la mine la Violet și apoi la Janey. —De ce chicotiți? Aș putea să știu și eu? —Sam și cu mine tocmai discutam despre cum ești în pat, Huge, zise Violet cu veselie. — A, minunat, spuse Hugo cu un sarcasm tăios. Dar, vă rog, fără subiecte care pot să mă jeneze cu adevărat, cum ar fi câte cubulețe de zahăr îmi pun în cafea sau dacă dorm pe partea stângă sau pe dreapta. Vorbiți cât vreți despre cât de mare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
profită imediat de situație. — Cred că e foarte adevărat, zise ea. În plus, de unde știm noi că a pățit ceva cu adevărat? Se prea poate să fi inventat totul - telefonul, antihistaminicele... — Dar tu de unde știi? zise Hugo, pe un ton tăios. Păi toată lumea știe, zise Helen, cu dezinvoltură. Și, dacă vrei să afli adevărul, nici n-o cred prea mulți. E cam tras de păr totul, nu vi se pare? —Vulpea și strugurii. Hugo îi tăie avântul. — Dacă ai fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe frunza arsă tremură un strop Pe sanie colb - unde sunt zăpezile de altădată Ninge liniștit - în clinchet de zurgălăi gonește sania Atâta liniște - în noapte avalanșa fulgilor de nea În abisul nopții strălucește muntele - cad fulgii de nea Vântul tăios spulberând roiul de fulgi și-n ripostă nămeți Avalanșă-n munți - în clinchet lin de zurgălăi trecea o sanie Gene albite - sub voalul de ninsoare alți pași rătăciți Zdrențe negre-n nuc - doar ciorile-s culoarea din iureșul alb Pescăruși
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
gravă. Poate au fost vietnamezii. — Erau armele noastre. — Vietnamezii au arme de-ale noastre. Le fură des. — Nu erau vietnamezi prin apropiere. Doar compania „Charlie“. — Bine. Vom întreba la compania „Charlie“. — Colonelul făcu o pauză și continuă cu o voce tăioasă: Dacă povestea asta e o minciună, o să aveți probleme. Oamenii mei au fost martori. Și am fotografii. — Fotografii? strigă colonelul, sărind de pe scaun. Cine dracu’ v-a autorizat să faceți fotografii? — Nimeni nu mi-a interzis vreodată să fac fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acesta Închise polizorul, dar ținu cuțitul În mână, Încercându-i tăișul cu degetul mare. — Asta-i o slujbă În plus pe care ți-ai luat-o? Întrebă Brunetti. — Nu. Soția-mi cere să ascut odată la câteva luni toate lucrurile tăioase din casă, iar asta-i cea mai bună metodă de-a o face. Dacă soția dumneavoastră vrea să-i ascut ceva, aș fi bucuros s-o fac. Brunetti mulțumi dând din cap. Ai găsit ceva? — Da. E-un set bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
materialul? — Cred că mașinile s-au dus la Genova. Dar prietenul care mi-a spus de asta nu era prea sigur. Știi că Viscardi era implicat În asta, nu-i așa? — Guido, nu-mi place tonul tău acuzator, zise contele tăios. Brunetti nu-și ceru scuze și contele continuă: — Știu multe despre signor Viscardi, Guido, dar nu mă puteam atinge de el. — Nimeni nu se mai poate atinge acum de el, spuse Brunetti, dar nu simți nici o satisfacție s-o poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
din locul unde eram vedeam picăturile cum se transformă în rîuri mititele căutîndu-și un rost în pămînt. flori galbene imitînd urme de tinctură de iod pe marginea unei operații încetaseră să mai fie galbene sau flori, erau bice cu parfum tăios ce-mi aplecau capul cu mai multe grade încît abia o mai vedeam pe femeia rămasă în urma mamei încercînd și ea să-și facă un rost printre toți cei de față. de parcă ar fi știut de la început că vine un
atunci o să-l învăț adobe pe preotul din sat. In: Confluențe lirice () [Corola-publishinghouse/Imaginative/272_a_591]
-
vrei să jucăm asta?! E irațional și ilogic... Ce-o să zică bucătăreasa, spălătoresele, când o să ne vadă pitulându-ne precum copiii?! Vor zice că am înnebunit și va fi bârfa zilei! Uf! Este irațio... Victoraș, îl opri Odette, sub privirile tăioase ale lui Ion, zic că Celia ar avea dreptate. Să ne mai destindem, să ne mai relaxăm... E doar un joc scurt, nu face nimănui rău. Lasă-le pe slujnicele alea să vorbească până și-or răci gura. Celia săltă
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
mea e, ăăă, plecată momentan. Eu am rămas la cârmă și, sincer să fiu, nu mă descurc prea bine. Fir-ar al dracului! De ce naiba pomenise de Amanda? Fața lui Alice s-a crispat. —Trebuie să plec, a spus ea tăios. —Și eu. Ei bine, Hugo încercase. Dar era limpede că Alice nu voia ca ei doi să fie prieteni și, în fond, de ce-ar fi vrut așa ceva? Date fiind relațiile ei cu Amanda, era surprinzător că încă mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
James, dar e, pur și simplu, imposibil. Va trebui să reprogramăm. Azi nu mă pot întoarce sub nici o formă la tribunal. Barbara a făcut o pauză și a ascultat. S-a albit la față. Când a răspuns, vocea îi devenise tăioasă din cauza șocului. —Cum? Dai dosarul unui alt avocat? Hugo a auzit telefonul închizându-se. Apoi s-a făcut liniște. După care, spre uluirea lui, Hugo a auzit în spatele lui un plânset înfundat, dar clar. S-a întors ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ești sigur... Dacă Jake dispărea, totul se rezolva. Alice nu se așteptase la o încheiere atât de simplă și de rapidă. —...și s-o iau pe Ro cu mine. —S-o iei pe Rosa? a spus ea pe un ton tăios. — Doar nu crezi c-aș lăsa-o cu tine, nu? Ce fel de mamă ești tu? Chipul lui Jake s-a schimonosit dezgustat. —Agentul ăla ticălos și jegos! Al, cum naiba ai putut? Cât de jos ești în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
el, așa cum se scurge aerul dintr-un balon care se dezumflă. — Ce rost? a repetat el. Măcar că ne-am vedea. Am merge să bem o cafea sau... — Nu putem. —Of, Alice. Te rog. Nu suport... — Va trebui, a spus ea tăios. Amândoi va trebui să suportăm. Hugo a încercat să-și înghită nodul din gât. —Ai dreptate, a zis el înfrânt. Să te vezi cu persoana pe care o iubești, în timp ce încerci să găsești o cale ca să rămâi cu persoana pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
încât nu luase în considerare faptul că, de după colțul spre care se îndrepta, putea să apară cineva. Îmi pare rău, a gâfâit el extrem de jenat. Doctorița Watson, medic pediatru, și-a tras sufletul. I-a aruncat lui Hugo o privire tăioasă. Nu vă cunosc cumva? Ne-am mai întâlnit, a recunoscut Hugo, strângându-i-se stomacul la amintirea momentului când se văzuseră ultima dată. Fiul meu avea o erupție. Doctorița a clătinat din cap. — Da. Arăta rău, nu? Ce mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Ce va fi în anul care a sosit?.. Ei, asta numai Cel de Sus o stie... El singur stie ce va fi cu fiecare dintre noi!.. Afară viscolul izbea fără încetare, cu furie, zăpada în geamuri, în pereți, gerul musca tăios. Iorgu, pe pat, cu brațele încrucisate pe piept, cu privirea în tavan, cu gândul purtându-l la Vasilica dispărută. cu care a împărțit, nopți de-a rândul într-o desfătare spirituală rară. Pe chip si în ochii umezi, avea întipărită
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]