2,344 matches
-
1 rându de Sf. vase adică un potir, un discu, o stea pe alăcuri suflată cu aur; o linguriță de argintu cu gavanu suflatu cu aur; o copie cu manunciulu de abanos; o Evangelie legată cu catife roșie, cu două table, una învierea și una răstignirea; opt bolduri și două chioturi toate de argintu suflatu cu auru; 2 sfeșnice de argint întru a cărora capite se află două tinichele câte cu 4 foi de imitație; 1 sfântă masă îmbrăcată cu citu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
care le permit vila mea sărăcăcioasa și micul sau patrimoniu. După masă, mă întorc la han; acolo este gazdă, un măcelar de rând, un morar și doi producători de cărămizi. Cu acești oameni îmi petrec ziua, joc cricca 178 și table, și altele, până când se iscă o mie de dispute și infinite insulte și injurii și cel mai adesea se luptă pentru o quattrino 179, și oricum, ai putea să ne auzi strigând de la Sân Casciano 180. Astfel, laolaltă cu acesti
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
calare și a văzut ce am văzut, acel om are dreptul să-și astâmpere apetitul, care de obicei crește în proporție cu osteneala și cu plăcerile avute. M-am așezat, deci, pe la aprinsul lumânărilor dimpreună cu tovarășul meu la marea table d'hote210 întinsă în sala de mâncare, în jurul căreia apucaseră a se pune vreo sută de persoane. Nu era lucru obicinuit să vezi în creierii munților la o înălțime de aproape 2 000 metri peste nivelul mărei atâtza lume la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
literatură. Nu se inventase Liga Campionilor în anii ’80. Așa că el, intelectualul, reușea aici performanța de a pune literatura pe același plan cu tricotatul. Ea devine o ocupație de toată mâna. Ai de ales între a juca o partidă de table și a-l citi pe Kafka. Nu spun că partida de table ar fi în sine ceva condamnabil. Orice partidă de table e o experiență de viață. Pe cuvântul meu. Ar fi câteva posibilități pentru a explica discursul ăsta destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
reușea aici performanța de a pune literatura pe același plan cu tricotatul. Ea devine o ocupație de toată mâna. Ai de ales între a juca o partidă de table și a-l citi pe Kafka. Nu spun că partida de table ar fi în sine ceva condamnabil. Orice partidă de table e o experiență de viață. Pe cuvântul meu. Ar fi câteva posibilități pentru a explica discursul ăsta destul de contradictoriu al unui asemenea tip de intelectual. Și al altora din aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu tricotatul. Ea devine o ocupație de toată mâna. Ai de ales între a juca o partidă de table și a-l citi pe Kafka. Nu spun că partida de table ar fi în sine ceva condamnabil. Orice partidă de table e o experiență de viață. Pe cuvântul meu. Ar fi câteva posibilități pentru a explica discursul ăsta destul de contradictoriu al unui asemenea tip de intelectual. Și al altora din aceeași familie culturală. Discursul nu e atât de inocent pe cât pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Pe rățoi aflăm că îl cheamă Donaldinho. Rățoi deștept. Ciugulește gipsul babei. Îl cloncăne. Nea Ilie, Giudi, Țoc, Mățău, Cârlig, Mosor, Tilică, Mâr, Adrienuș, Lenți. Un trib. Plus Ninel, care a terminat de afumat niște șunci. O masă. Se joacă table. Beau. Trăscău. Genocid. Te-am chelit/gogit se aude din când în când. La ora asta nevestele lor pun sau nu murăturile. Să le dăm și lor numele: Bengioaica, Iubuleasa, tanti Petre, Marilena, doamna Rodica, Aninăreasa. Mâr are șaizeci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să-l stropească. Fug și nu-i mai vedem. Porumbeii nu mai vin. Doar ciorile, cum vă spuneam. Porumbeii am putea să spunem că sunt doar o scuză care se inventează pentru ca bărbații să aibă prilej de șprițane. Și de table. Și să scape de neveste. De gura lor. Ei așteaptă porumbeii. Au o misiune. Porumbeii nici n-or fi bănuind cât sunt de băgați în seamă. De ce împăratul nostru s-a trezit așa devreme Și stă în fața celei mai mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
s-a părut că a înviat Tovarășu’. Au sperat. L-au pipăit, s-au holbat la el, dar minunea nu se petrecuse. Citiseră prin reviste dubioase gen Dracula sau Fenomene paranormale că Împușcatu n-a murit, că e bine-mersi, joacă table cu Elvis pe vreo plajă în Caraibe, se prăjește acolo și-și pregătește o întoarcere triumfală ca președinte. Vom fi iarăși ce-am fost, cum suna sloganul unuia dintre puținele ziare pe care le citeau ei alături de Dracula și Fenomene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fi putut fi bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut io prea bine, dar, din câte mi s-au povestit, era un om. Io-l mai țin minte doar cum stătea pe prispa casei lui din Bușteni și juca table cu un vecin, Mitică. Muncitor, ceva, prelucrător prin așchiere, n-am date suficiente. Jucau cu niște piese murdare, pe care bunicul meu se jura că, atunci când o să aibă timp, sigur o să le spele c-un pic de spirt. Și Mitică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
organ pentru solemnitate, am reținut doar chestii marginale, micuțisme sau nimicuțisme, dar astea spuneau mult mai multe despre toată lumea asta. Bunicul meu nu era chiar ușă de biserică. De pildă, din ce mai țin io minte din partidele alea de table, când se enerva că pierde, arunca zarurile pe jos și, cât le căuta Mitică, cât încerca el să le recupereze, aranja piesele pe tablă cum îi convenea lui. Dar nici asta n-ar fi ceva de imputat. Ceva grav și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
capuținărul, adică paharul Înalt cu cafea cu lapte și cu farfurioara cu caimac alături, sorbit În atmosfera orientală de tutun, s-o tai cu cuțitul, din Café Macedonia, local vast și Întunecos din spatele palatului Nifon, cu zuruit și pocnete de table și de biliard, de care trebuie că-și amintește toată boema scriitoricească, gazetărească și studențească de acum peste patruzeci de ani, Împăca de asemenea, pentru moment, flămân zelile noastre de stomac ușurel, pregătindu-ne Însă, cu acest regim sobru și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-i belească pe-ăia. Căpătase obiceiul să meargă el în beci la Securitate și să-i ancheteze personal pe suspecți, pe bandiți. Chestia asta a devenit repede un sport pasionant, de care era dependent: cum e pentru unii să joace table sau să pescuiască. Îi bătea pe-ăia până îl durea pe el brațul în care ținea bastonul de cauciuc. Descoperea, inventa tot soiul de pedepse (și aici Novăceanu îl seconda cu talent, amândoi se distrau de minune în felul acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nici până atunci nu fusese zi de la Dumnezeu ca un pensionar să nu se înjure cu altul din cauza câinilor. „Iar i s-a făcut de călăreală“, spunea ofticosul de Ioțu, cu vocea lui nesuferită, de cârcotaș care nu juca decât table pe bani, când Boc, un mops uitat de stăpâni în parc, începea să împingă ca prostul la genunchiul blajinului domn Chitaru. Blajin-blajin, dar până la opțiunile politice. Subțirelul domn Chitaru, despre care se vorbea că nu lipsise o zi din Piața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lumea e plină de țicniți, pe care nu-i bine să-i întărâți. Nimeni din parc nu avea pix. I-am luat la rând pe toți, moși și babe, tineri și tinere, cucoane între două vârste și șahiști care jucau table, și m-am ales cu aceeași privire contrariată. Dacă le ceream contul din bancă sau cheile de la mașină, n-ar fi fost mai surprinși. Cu un pix poți să scoți ochii la oameni, să scormonești într-un mușuroi de furnici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lui 1963-1964 am stat și ne-am odihnit, că eram intelectuali și nu ne-au scos la muncă. Am stat la Strâmba. Aveam voie să mergem la club, unde aveam o mică bibliotecă de cărți profane. Unii jucau șah sau table, ni se citea ziarul în fiecare zi și ne veneau ziare zilnic și puteam să ne informăm despre cele ce se întâmplă în lume. Hrana era suficientă. Ziua ne puteam plimba de la o baracă la alta. Într-o baracă încăpeau
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
merg să văd mânăstirile din regiune. Le simt undeva aici, peste dealuri, și apropierea lor mă irită și îmi dă și un oarecare fior plăcut: a fi acolo și a nu beneficia! Casa de odihnă cu colegii care muzicizează, joacă table și beau țuică mă excedează. Sus, dincolo de stabilimentele sanitare, găsesc o colină cu fagi proaspăt înfrunziți (foi netede, lucioase, fragede și intacte, pe care alunecă stropi de ploaie, ca pe o pânză cerată). Păsări multe cântă - disting vreo șapte teme
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tot. De două sau trei ori pe săptămână mergeam la Brașov în ve derea cumpărăturilor, a vizitelor și a legării unor relații noi. La Satulung toată ziua ne prăjeam la soare pe malul limpedelui Târlung, înconjurați de flăcăiași înfierbântați, jucând table până la imbecilizare (bun remediu pentru liniștirea sufletului) și mâncând alune. Nu opusuri de artă, nu cărți, nu citit. Nu trebuie. Puțin Herodot, atât! În schimb, țineam casă deschisă și ne-am ruinat în compune rea meniurilor pentru musafiri de tot
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Crăciunului; plouă cu job-uri la biroul de plasare al Universității din Geneva (formula am să o regăsesc mai târziu etalată pe toate zidurile din București în cadrul unei campanii publicitare de recrutare de tinere talente bancare). Fac service à la table (citește chelner de lux, discret) chez Madame de Launay, o burgheză scăpătată, proprietară a unui magnific hôtel particulier (un fel de palat în miniatură) undeva la marginea unei păduri din cartierele "verzi" ale Genevei. Organizează mese sofisticate pentru alți burghezi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
între ei. Nu se iubesc unii pe alții, în toată plinătatea acestui termen. Multe idei ale vulgatei naționale (apud H.R. Patapievici), sunt mai pronunțate la ei decât la românii din țara mamă. Doar un exemplu, auzit în plin service à table: "când noi românii pictam icoane, ei, elvețienii, abia scoteau nasul din munții lor". Nu știu când am pictat noi icoane pentru prima oară, dar în mod sigur elvețienii "au scos nasul din munți" în secolul XII, când au întemeiat Sonderbund-ul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să-i duc supă, compot, pijama de schimb, cărți și reviste. Colegii lui de suferință sunt din provincie și îmi cer și ei să le aduc diverse chestii: săpun de ras și lame, ceai diuretic și Rebus, un joc de table, fise de telefon. Când intru pe ușa salonului, toți se bucură - m-au așteptat -, iar eu trec de la pat la pat, împărțind ca Moș Crăciun ceea ce și-au dorit, dar și puțină atenție tandră. Tata e mândru de mine și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
autobuz se întorceau pe jos. Apoi erau întotdeauna, oriunde te-ai fi dus, mult mai puțini decât fetele. Până și urâții aveau șanse mai mari să-și găsească pe cineva, decât o fată chiar frumoasă. Se plictiseau mai puțin. Jucau table, remy, cărți sau se uitau la fotbal. Era mult fotbal la televizor într-o vreme. Parcă era numai fotbal. Ei aveau găști și își împrumutau muzici. A! Dar, mai ales nu trebuiau să poarte haine cu umeri. Nu știu de ce
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
care organizam concursuri, piese de teatru, spectacole de toate felurile, bătăi în cetăți de zăpadă, sfaturi de taină etc. etc. Spațiul de lângă bloc avea proprietari preciși: în spate se adunau bărbații să repare câte ceva, să crească iepuri sau să joace table. Tot aici, dar într-o zonă mai puțin vizibilă, se adunau băieții să se joace de-a bandiții sau de-a cine face pișu la mai mare distanță. Aici se petreceau și lucrurile de rușine, în care fetițele și băiețeii
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
încă departe... Aici trebuie să spun din nou că în perioada școlii, pentru mine era dificil când se punea problema recapitulării materiei unui trimestru în pregătirea pentru ,,teză”. Când la cursuri, profesorul de matematică a început să scrie câte trei-patru table de formule și ecuații, când acestea au început să se adune spre a fi memorate, am întrezărit o problemă serioasă; știam că nu voi fi în stare să rețin acel volum de date. Mai ales că nu înțelegeam la ce
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
acolo se afla ușa unei șoferițe aprige, cu mulți copii, sau ușile unor familii de unde se auzeau mereu certuri. Tot la parter stătea și domnul Popescu, un individ slab, pipernicit, plăpînd ca o femeie, care se pricepea de minune la table, cînd juca pe bancă împreună cu domnul Golescu, dar care își toca soția în mod siste matic și bestial - după cum ziceau ai mei. Chinul începea după ce urcam primul rînd de scări și ajungeam la etajul unu. La etajul unu stătea o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]