2,198 matches
-
mai utile sunt: încurajarea, dojana, admonestarea. Cu tact, răbdare și dragoste, promovând modele pozitive și dezvoltând părțile bune din personalitățile „agresorilor”, cadrul didactic poate apela la strategii manageriale experimentate deja, strategiile altruiste. Agresivitatea infantilă se dezvoltă în raport cu contraacțiunea pedagogică și tactul pedagogic. Mulți educatori nu admit agresivitatea deschisă, însă neglijând formele simbolice ale acesteia, care apar sub masca îmbufnării, dispoziției rele sau sub forma rezistenței motorii și verbale, nu se face altceva decât o dezvoltare a posibilelor conflicte din clasa de
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
din contra, „un cadou” care trebuie primit cu înțelepciune pentru al dărui, la rândul nostru, în forma reală, corectă și educativă tânărului. Nu trebuie să evităm nici o greșeală, să le exploatăm pe cele care apar și să le convertim prin tact în instrumente de educație profitabile. O manieră de a depăși eroarea este aceea de a o înțelege și pătrunde, de a face o „psihanaliză” a disfuncțiilor observate ale acesteia. De aceea, primele și cele mai mari dificultăți consistă în recunoașterea
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
conduita diferențiată În relaționarea cu elevii integrați, promovarea În fața elevilor clasei a unui model de conduită deficitar În raporturile cu elevii integrați (care va fi imitat și extins chiar În afara mediului școlar), evaluarea subiectivă, discriminarea În atribuirea sarcinilor, lipsa de tact, duritatea În limbaj etc. În mod frecvent, acest tip de atitudine poate constitui o sursă permanentă de nemulțumire și o premisă pentru dezvoltarea nesiguranței de sine, a sentimentului de inferioritate, marginalizare și respingere, cu efecte negative În integrarea școlară și
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
influențare educativ-integrativătc " B.3. Principii de intervenție/influențare educativ‑integrativă" - principiul mainstreaming-ului rațional, sistematic și continuu se referă la introducerea educabililor cu cerințe speciale În curentul principal al educației cu toate precauțiile de rigoare și cu toată responsabilitatea, cu moderație, tact, dar și cu perseverență și promptitudine; - principiul adaptării, dezvoltării și diversificării curriculare se referă la faptul că Întotdeauna trebuie plecat de la un curriculum existent deja, supus unor adaptări succesive, cerute de evoluția educabilului beneficiar; - principiul interacțiunii În predare presupune corelarea
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
tratează fiecare membru în mod principial, nepărtinitor; 7. asumă-ți responsabilitatea în mod anticipat”. Punerea în practică a acestor „instrumente de motivare” nu este lipsită de pericole. Astfel, există pericolul ca instruirea cu privire la motivație să se facă cu stângacie, fără tact, iar factorii care ar trebui să inducă o atitudine pozitivă, activă, vor acționa în sens opus, inducând o atitudine pasivă, negativă. Într-o organizație socială, metodele de management trebuie să fie o împletire între stilul de a da ordine și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
colaborarea eficientă dintre educatori și părinți se bazează pe câteva elemente: Respectul (reciproc) - poate fi modelat adesea de către cadrele didactice. Este important să se plece de le premisa că părinții sunt cei mai importanți „educatori” din viața copilului; respectul și tactul oferit de cadrul didactic față de complexitatea unor probleme poate induce respectul reciproc. -Atitudinea imparțială, care solicită gândirea pozitivă și deschisă despre familii, evitarea judecăților evaluative și dezaprobatoare. Atitudinea imparțială Înseamnă Încurajarea familiilor de către cadrele didactice să-și evalueze propriile decizii
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ – UN MOD DE EDUCAȚIE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Veronica NECULA, Dorina MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2128]
-
sfâșie semenii. Cu toate astea n-am cedat și, cu credință cea mai oarbă, m-am aruncat cu ochii-nchiși în bătălii pentru a înlătura pânzele de păianjen de pe ochii celor ce-mi erau stăpâni. Am greșit, trebuia să am tact, să fiu diplomat, dar în vocabularul meu și în mintea mea nu existau cuvintele diplomație și compromis: eram ca un foc, ardeam și voiam să ardă și ceilalți, sau măcar să-i încălzesc. Înțeleg. Ai avut dificultăți în timpul călătoriei? L-am
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de mironosiță. Să cântăm ! îi îndemnă Isaia. — Sik șukran ! tresări Faraon. Ieși din convoi și se repezi spre acordeon. Bătu de câteva ori cu talpa în pământ, pentru a găsi ritmul. Trase o chiuitură și puse bașii în ritm cu tactul măsurat de bocancul descleiat. Dânga-dânga, dânga-dânga. Intră cu vocea pe tobă. Și apoi : Hai, bibilico, șai, bălășico, și la mâncare, și la culcare, și la futare, mucles ! Și, din răsputeri : Când te văd cu fusta beci, aș intra-n caranfabeci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
peste câteva zile, se adunau iarăși. Sau poate tocmai de aceea. Într-o zi, tamburul-major îl chemă pe cadetul său. Era un elev silitor. Învățase să mânuiască bagheta ca nimeni altul. O răsucea între degete ca pe o morișcă. Ținea tactul cu precizie, încât se putea lua la întrecere cu ceasul cel mare. Tamburul-major îi numără în palmă destui bani cât să meargă în capitală și să ia un bilet până la graniță, la trenul de argint. «Vreau să știu !», îi spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu toate acestea să-i ofere vreo situație. Alintat de toți, rudă cu cei mai mulți, Smărăndache nu pierdea speranța unui accident fericit, iar până atunci își satisfăcea instinctul său social trecând dintr-o casă într-alta, colportând, spunând anecdotele momentului cu tact și mansuetudine. Smărăndăchioaia îi semăna ca o picătură de apă, cu nuanța că în vreme ce lui Smărăndache îi trebuia colocviul spre a-și justifica interior lipsa de activitate productivă, ea înțelegea viața în chipul unui carnaval continuu. Prin urmare, Smărăndache și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
căzură câteva mere mânjite de unt. Atunci Ioanide aruncase pachetul pe fereastră, și întîmplarea, când se supăra, lua dimensiuni retrospective fantastice. La evocarea chestiei cu merele mânjite de unt se adăugă alt incident. Doamna Ioanide avea acest obicei lipsit de tact și explicabil printr-o incoercibilă oroare de scandal, de a fugi de pe locul conflictului. Acest gest de retragere din fața reproșurilor i se părea lui Ioanide cel mai nedelicat. Conflictul se alimentase treptat cu incidente noi (nasturele) și reevocări, prin stingerea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Așa-i zicea Elvirei, paroxistic.) De unde ai mai scos asta?" Madam Ioanide își jucă c-o mână perlele de la gât, căutând să se domine spre a nu scoate vreo vorbă care să indispună pe arhitect (cînd semnala aceste indicii de "tact", acesta se supăra și mai rău). "Îți seamănă la temperament... e pasionată... În fine, ce să mai vorbesc, e fata ta!" "Parcă nu e și a ta?" "Mă vezi pe mine în mediul pe care îl frecventează ea?" "Nu, firește
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
am cunoscut eu... (Și se opri să facă niște calcule în minte.) Pe Ioanide chestia asta îl enerva mai mult ca oricare și în fond Oprescu îl supăra prea puțin, știindu-l maniac; observase cu toate astea ce lipsiți de tact sunt mulți oameni care insistă asupra trecerii timpului asupra noastră, ca și când navigația cronologică n-ar fi egală și fatală pentru toți. Dacă vreunul îi amintea că e îmbătrînit, Ioanide replica îndată că într-adevăr îmbătrînise cu exact atâți ani ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și mai slabe ale unui pictor reputat? Ce are de-a face aici jena? N-ai decât să-ți exprimi rezerva, o nereușită nu te scoate din societate. Cruțarea misterioasă, fără motivare, e tocmai o neghiobie, o totală lipsă de tact. Gaittany om de lume, pentru că se bucură de un temperament egal și mânuiește câteva formule stereotipe ca niște sigilii! Lipsă totală de imaginație! Din moment ce solicitase desenele, putea foarte bine să improvizeze un scurt comentariu despre necesitatea unei curajoase opere de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu sunt de natură să favorizeze digestia și făcu toate sforțările să gonească fantoma lui Conțescu. Orchestra începea să cânte Valsul în la major de Brahms, și Gaittany, profitând de ocazie, încercă să zâmbească transcendental și să comenteze cu mâna tactul muzicii. "Minunat! se extazie el. Superb!" și căută să antreneze și pe doamne în voluptățile lui muzicale. Madam Farfara părea tristă, Ioana placidă, iar Pomponescu, oficios, refuză să lichideze momentul Conțescu. Pomponescu era un sentimental care se vindeca de melancolie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cățelușă pe care i-o dăruise la Londra un amic englez, adăugă chiar cu ironie bonomă că aceasta fusese singura ființă cu adevărat fidelă pe care o cunoscuse. Infatuarea obișnuită a lui Pomponescu, atenuată de melancolia decoroasă și plină de tact, dădea un rezultat social plăcut. Ministeriabilul cumpărase de la o țigancă cu flori câte un trandafir, nu mai mult (cu oarecare tocmire), și oferise fiecărei femei câte unul. Trandafirii erau de altfel mari și superbi. Madam Farfara și Smărăndăchioaia căpătase, respectiv
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
n-ai bani? - Uite-așa, fiindcă nu-i ai! bătu Ioanide cu palma în masă. Nevasta lui i se părea în acele momente o ființă cu totul inferioară. Inteligentă, plină de spirit în alte împrejurări, mai ales decoroasă și cu tact în lume, devotată și plină de discreție, doamna Ioanide devenea telurică (asta era expresia lui Ioanide, pe care însă nu-și permitea a o pronunța) când venea vorba de mijloacele de existență. Neîntîmplîndu-i-se niciodată să ducă lipsă sau poate fiindcă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scrută pe Ioanide cu severitate, apoi decise scurt: - Este o eroare. Nu avem nici un astfel de funcționar. Ioanide se căi că nu luase hârtia spre a o arăta. Pe urmă își zise că un exces de anchetă denotă lipsă de tact. Se îndreptă deci spre casa lui Saferian. Aci, fără a fi prevenit de servitoare, pică într-o reuniune curioasă la prima vedere. Saferian, aproape culcat pe sofaua G. Călinescu lui, părea a prezida o adunare alcătuită exclusiv din armeni, cum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
frac impecabil, ce-i făcea și mai original capul ras și fața de astă dată arsă de soare. Impresia printre doamne fu excelentă, și Ioanide relevă un mare stil de societate, caracterizat prin răceală fără aroganță și paradox plasat cu tact, în replici. În conversația cu academicianul, Pomponescu, care nu ieșea din locul comun debitat cu emfază, deși cu o desăvârșită ținută, procedeu de natură a-i asigura oriunde o prezență comodă, fu cu totul obnubilat. Academicianului îi plăcea poanta. Pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
casnic, câtă vreme durau lucrările sale, avea farmecul său. Ioana aduse de acasă câteva esențiale piese de lenjerie și vesela strictă, iar servitoarea ei servea masa adusă din apropiere în mari sufertașe și încălzită pe réchaud-uri electrice. Madam Valsamaky-Farfara avu tactul de a nu înregistra schimbarea, ca una ce poseda un mare simț al libertății și se adapta, cu condiția unei decențe exterioare, celor mai extravagante situații. Aventura Ioanei nu atingea nici pe departe dimensiunile aventurilor ei juvenile. Existența lui Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vă dau un indiciuca să puteți să-l readuceți pe calea cea bună. Prima impulsie a doamnei Ioanide fu de a invita pe Gonzalv să nu se amestece în treburi ce nu-l privesc, dar, femeie perfect calmă și de tact, mai ales nepricepând deloc ce vrea să spună Gonzalv cu readucerea lui Ioanide (nu dădea nici o atenție escapadelor arhitectului, tolerîndu-le ca un drept intim al lui, sigură de afecțiunea transcendentală a soțului ei), crezu că vizitatorul e un nebun. - Domnule
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu coloritul pielii, întocmai ca o lumină violentă de soare peste un peisaj de ghețuri. Un om e mai tânăr cu păr alb, drapat peste o față expresivă, decât cu o capelură juvenilă semănând a perucă. Fiind o femeie de tact, madam Valsamaky-Farfara dispăru câtva timp din cercurile mondene, apoi reapăru cu o coafură albă bătând în violet, asemeni valurilor mării, care capătă două nuanțe după refracția luminii. Părea a avea o perucă de fantezie făcută din mătase, ceea ce-i dădea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
niciodată cheful cuiva și spunea prezent la toate escapadele, cu condiția să fie făcute de oameni decenți. Astfel, propunerile lui Pomponescu sau Ioanide, ambii bărbați "șarmanți", după ea, le aproba, oricât de riscante ar fi părut, fiindcă avea încredere în tactul respectivilor. Odată Pomponescu vru să vadă ce localuri de perdiție frecventează Hangerliu și se lăsă călăuzit cu tot grupul, inclusiv madam Farfara, într-o grădină preferată în special de jochei și grăjdari de curse, pe lângă șosea. Așadar, madam Farfara participă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în umeri. Predarea obiectului fu făcută de Sultana în persoană, care însă ceru să vadă pe madam Ioanide și se prezentă singură ca fiica lui Saferian Manigomian. Față de Ioanide, care veni și el firește la întrevedere, se purtă cu un tact surprinzător. Privirea ei nu înghețase, dar căpătase o nuanță de respect filial și o simpatie sublimată de voluptăți. Strânse mâna lui Ioanide fără turburare, înlăturîndu-i de la început orice panică. Nu folosi decât pluralul și împărți așa de bine interesul între
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
implicatîntr-un omor! N-aș fi crezut. Gaittany părea perfect bine dispus și complet desfăcut de interesele lui Hangerliu. De aceea și făcu cu mâna o tiflă prin aer, traductibilă: "Să nu mai vorbim de acel individ!" Însă Gonzalv n-avea tact și insistă: - Parcă îl cunoșteai de aproape pe Hangerliu. Erați intimi! G. Călinescu Gaittany, schițând o mirare enormă și ridicând din umeri față de asistență, tăgădui: - Dar de unde, domnule, te-nșeli! . - Nu sunteți rude? recidivă Gonzalv, inconștient de gafă, v-am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]