3,451 matches
-
asalt, dar cu neinstruiții aceștia vrei să treci Rubiconul # 5%) și mai ales de la PNL. Partidul acestora din urmă, serios și competitiv, are un ministru (absent în campanie) dar și un cheluț cu handicap gata să-l înjunghie și pe taică-său. Ar fi interesant ca din cauza lui Dan Marian (pufuleț al nostru) să nu "iasă" nici Cristian David. Și oricât ar investi acesta, să nu uităm că ing. Ioan țibulcă a fost prefect și dacă nu se retrage chiar Ioan
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
aer, aur, apă, făină, lapte, miere, piper etc.; • substantive concrete denumind jocuri sportive: atletism, gimnastică, fotbal, tenis etc.; • substantive comune sau proprii, denumind „obiecte” unice: lună, soare, ecuator, Jupiter, Neptun, Mihai, Dana, Florența, Roma, Paris etc.; • substantive comune adresative: bade, taică, nene; • substantive calificative, comune sau proprii, precum setilă, flămânzilă, gerilă, michiduță, ochilă, păcală, tândală, prâslea etc.16 Substantivele defective de singular formează subclasa substantivelor pluralia tantum, în care se cuprind: • substantive colective: câlți, icre, moaște etc.; • substantive comune denumind obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
țara Nu mai găsește, parecă,-nțeles” (T. Arghezi, p. 263) - verbe semiauxiliare (de modalitate, temporalitate, aspect): „ - Trebuie să-i fie mai cald acolo, zic eu și trec, printr-o săliță, din cârciumă în bucătărie... ” (I.L.Caragiale), „Cine era să plătească? taica?.” (I.L.Caragiale), „Iată îndărătul palatului Puntea suspinelor pe care treceau cei ce n-aveau să se mai întoarcă niciodată.” (N.D. Cocea, p. 270) „De la o vreme-ncoace, suspecții, strânși grămadă, De osteneli și foame sunt slabi și stau să cadă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mătușă, care nu era măritată la vremea respectivă, așa că de multe ori chema un taxi, o, Doamne, acum îmi aduc aminte, binecuvântată să-i fie amintirea, a murit deja, acum câțiva ani, trei ani, așa că, fiind singură, era sora lui taică-meu, mă lua la ea vinerea și sâmbăta. Pe drum ne opream, ne opream în centru și întotdeauna îmi cumpăra o carte sau vreo jucărie. Chiar îmi amintesc că aveam o tricicletă atunci, am fost atât de încântată, că ea
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Scena halucinantă aproape, este cea în care e nevoit să-și întrerupă vacanța pe care o petrece cu familia undeva la munte. Fiică-sa aflată în prima copilărie, pe drum simte o acută nevoie de a se ușura. Mahărul de taică-su nu admite c-ar putea opri câteva minute pentru reglarea echilibrului fiziologic al copilului. În cele din urmă, după sforțări disperate, e silită a face pe ea în mașină. Familia ei, deși materialicește îi asigură tot confortul, o privează
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
reporteri. Când l-am zărit pe Nașul, am început să strig la el cam așa: - “Măi prăpăditule, care-l slăvești pe Băsescu, hai să-ți dau eu un interviu despre securiști, prietenii lui Băsescu, că tocmai am văzut dosarul lui taică-meu. Cine a dat banii să fie urmărit 50 de ani?. Noi i-am dat. Din cauza unor ticăloși ca tine nu ne vom reveni. Și acuma tot noi dăm bani ca să-i ia unii ca voi”. El a fugit de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
care un elev, șeful uneia dintre micile bande care făceau ravagii în orfelinatul nostru, a scuipat în direcția mea fire de tutun din chiștocul pe care-l ținea în gură, anunțând cu o șuierătură disprețuitoare: „Doar toată lumea știe că pe taică-tu l-au doborât mitraliorii ca pe un câine...“. Sau altă dată, în cursul unei hoinăreli, când am surprins-o din întâmplare, pierdută printre bălăriile dintr-o viroagă, pe femeia aceea pe jumătate despuiată și beată, pe care doi bărbați
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ascundă sub „bolți“, „donjoane“ și alte frumoase vechituri. Adevărul ăsta a explodat azi-dimineață la orfelinat, când un mic șef de bandă, înconjurat de zbirii lui, i-a aruncat acele cuvinte, pe jumătate cuvinte, pe jumătate scuipături: „Doar toată lumea știe, pe taică-tu l-au doborât mitraliorii ca pe un câine!“. Tot adevărul lumii se concentra în acel scuipat. Era materia însăși a vieții. Agresorul lui nu putea în nici un caz ghici cum murise tatăl adolescentului, dar știa că în orfelinatul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu copilul lor... Povestea îmi fusese încredințată cu mai bine de un an în urmă, într-o seară de iarnă, în izba cea mare și neagră, în ziua în care strigătul unui adolescent fusese cât pe ce să mă ucidă: „Taică-tău împușcat ca un câine de mitraliori...“ De atunci, de la o sâmbătă la alta, povestirea continuase oferindu-mi ceea ce-mi lipsea cel mai mult la orfelinat - certitudinea că înainte existaseră pe acest pământ de niște oameni care mă iubeau
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fost deviza mea! L-am întâlnit, spre exemplu, și pe colonelul Marian, care fusese aghiotantul lui Gheorghiu-Dej, venit cu divizia "Tudor Vladimirescu". Lica Gheorghiu s-a căsătorit cu un inginer, al cărui nume l-am uitat, s-a dus la taică-său și i-a zis: "papa, vreau viză de călătorie de nuntă în Franța!" Se punea problema ca Lica să nu primească viză!? Și au plecat în Franța. Când să se întoarcă, inginerul cu care se căsătorise i-a zis
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în Franța!" Se punea problema ca Lica să nu primească viză!? Și au plecat în Franța. Când să se întoarcă, inginerul cu care se căsătorise i-a zis Licăi: "Știi ceva? Întoarce-te singură! Să-i spui lui porcu' de taică-tău că mi-am părăsit țara din cauza lui!" Și a rămas în Franța. Lica a venit în țară și i s-a plâns lui Dej, care i-ar fi spus că trebuia să-și fi ales unul dintre ai lor
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Păi, tovarășe căpitan, m-a chemat Germania!" "Te-a chemat Germania!? - făcu căpitanul o figură surprinsă - pentru ce?" "Tovarășe căpitan, s-o reunific!" L-a înjurat, l-a dat la o parte. Și tot așa, altul i-a zis că taică-său este șef de trib în Africa și l-a chemat. C. I.: Și căpitanul nu reacționa? S. Ț.: Reacționa: îi înjura, le mai dădea câte un șut în cur! Când a ajuns la Scurtu, un nume paradoxal pentru el
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
s-au împărțit pe grupe, și au făcut matematică, chimie și așa mai departe. În loc de ședință au făcut matematică! Unul dintre ei era feciorul unui ofițer de securitate și a intrat și el în sensul că i-a spus lui taică-său ce s-a petrecut, a fost denunțătorul. Șeful organizației UTM se numea Constantin Axinte 56. Unii nu aveau încă 18 ani și trebuia să fi avut 18 ani pentru a-i putea condamna. Și i-au ținut un an
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
colț, era un bătrân copleșit de viață, cu barbă și păr alb ca în povești. Țiganul ăsta care era cu noi în brigadă l-a recunoscut în bătrânul acela pe tatăl său. De unde o fi aflat, cum o fi aflat taică-său că e acolo...! A venit să stea, așa umilit, măcar să-l vadă. Țiganul a ridicat mâinile și a strigat: "tatăăăă!" (izbucnește în plâns) Îmi cer scuze, sunt momente pe care nu le poți trece în tăcere, formal și neutru
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în plâns) Îmi cer scuze, sunt momente pe care nu le poți trece în tăcere, formal și neutru, și să zici "domnule, a fost!" Sunt momente pe care le-ai trăit cu intensitate, cu toată intensitatea posibilă. A fugit către taică-său și dintr-o turelă s-a tras și l-au împușcat. L-au împușcat și, bietul tată, aplecat asupra lui, parcă-l văd!, așa aplecat cum era, s-a ridicat și, privind către cer, a ridicat mâinile a rugăciune
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de tot cu toți. Bătea în prostie deținuții. Și într-o zi îl întreabă cineva, eu eram la altă baracă: Domnule sergent, sunteți fiul domnului Cocora cutare?" - și i-a zis pe nume ăluia, că îl știa foarte bine pe taică-său. Da, sunt fiul lui, de unde-l știi dumneata?" "Păi, tatăl dumitale a fost ordonanță la mine! Să-i transmiți tatălui tău că eu sunt aici!" Ăsta de l-a întrebat pe Cocora fusese maior sau căpitan. Ei bine, din
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
întrebat pe Cocora fusese maior sau căpitan. Ei bine, din momentul acela în care i s-a spus despre tatăl lui, Cocora s-a făcut mielul mieilor în colonie, n-a mai bătut un om. Ce i-o fi spus taică-său, ordonanța, despre cum se purtase cu el căpitanul sau colonelul (ce-o fi fost ăla), dar s-a potolit Cocora de nu-l mai recunoșteam. C. I.: Erau și distrofici prin colonii? D. B.: Da, erau numai piele și os
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
răspunsul detașat prin care fiul îi anulase orice drept de intervenție și acceptă, după o scurtă vorbă cu popa Furtună, pasul "înapoi" al acestuia. De fapt, Busuioc nici nu fusese consultat anterior. Tatăl se pomenește cu feciorul acasă zicându-i: Taică, eu m-am gândit să mă dau și eu la plugărie. Și așa au rămas lucrurile. Plecarea lui Iorgovan după secerători, observăm acum retroactiv, e, în mod similar, rezultat al hotărârii tânărului pe care Busuioc nu o poate răsturna: Măi
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
eu m-am gândit să mă dau și eu la plugărie. Și așa au rămas lucrurile. Plecarea lui Iorgovan după secerători, observăm acum retroactiv, e, în mod similar, rezultat al hotărârii tânărului pe care Busuioc nu o poate răsturna: Măi taică, eu zic să mă duc eu. Replica e echivalentă ca intenție și sens celei dintâi. Iorgovan e feciorul tătâne-său și aceasta traduce asemănarea și explică slăbiciunea lui Busuioc pentru întâiul său născut. Rămas să petreacă în Arad, Iorgovan cheltuie
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
răspândește repede; narațiunea consemnează și reacția unei instituții neoficiale, gura satului: se vedea ea că trage-a mare, zice preoteasa; unde-o vedeai să umble pe linie, să s-adune cu alte surate ori să vie la horă! zi noroc, taică! răsărea Zinca de la argea, (invidioasă), vorba aia, mai mult tofoloagele Își găsesc noroacele. Copila, deșteaptă, cum Îi dedese soarta să fie, ajunge În trei luni de zile să se poarte de parcă ai fi jurat cu mâna-n foc că fată
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Dunnii, micul Keogh, schilodul, ea, frații și surorile ei (8). În principal, există două argumente pentru a nu considera acest material ca esențial pentru evoluția istoriei: primul constă în prezentarea evenimentelor ca fiind banale - impresia se accentuează în următoarea propoziție: Taică-său avea obicei să-i gonească în casă...dar micul Keogh făcea adesea pe santinela (10). Lipsa de consecințe în domeniul intrigii este sugerată și de folosirea frecventă a unor semnale (deictice sau spațio-temporale) de distanțare, cu accent pe relativa
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
acele caracteristici non- narative ca și primele două, cu precădere verbele principale statice, sau măcar unele ce nu implică nici o schimbare: Își purtă ochii împrejurul camerei...Poate n-avea să mai vadă niciodată lucrurile astea.... Fusese coleg de școală cu taică-său...E la Melbourne acum. sau implică acțiuni obișnuite, iterative: O dată pe săptămînă le scuturase de praf, ani de- a rîndul...De cîte ori arăta vreunui musafir fotografia, taică-său nu spunea mare lucru. sau pe ambele : de care nu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
să mai vadă niciodată lucrurile astea.... Fusese coleg de școală cu taică-său...E la Melbourne acum. sau implică acțiuni obișnuite, iterative: O dată pe săptămînă le scuturase de praf, ani de- a rîndul...De cîte ori arăta vreunui musafir fotografia, taică-său nu spunea mare lucru. sau pe ambele : de care nu visase niciodată să se despartă...în toți anii ăștia nu putuse afla numele preotului. Din nou, contrastînd puternic cu toate acestea, și părînd a fi o repetiție a propoziției
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
intra sau ieșea o mașină. Când a vrut să se strecoare neobservată spre intrarea în spital a oprit-o acel domn întrebând-o: - Unde mergi, fetițo? Pe cine cauți? - Am venit să-mi iau frățiorul acasă. - De ce n-a venit taică-tu? De ce nu aștepți până se externează maică-ta și ți-l aduce ea? - Tata o pregătește pe mama să plece la Doamne-Doamne. - Și cine o să-l îngrijească pe frățiorul tău? - Eu și cu tăticu. Și păpușile mi le îngrijesc
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
slănină, da’ să nu-i spunem mamei, să fie secretul nostru! Bine? Așa au rămas înțeleși. Orele s-au scurs lent, fiecare văzându-și de ale lui. Alina să se joace și să-l solicite din minut în minut pe taică-su cu fel de fel de probleme, Horia încercând, cu disperare, să mai reducă din numărul mare de capitole pe care le avea programate pentru ziua respectivă. Când soția lui s-a întors acasă, chiar în momentul intrării pe ușă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]