1,982 matches
-
morcovii? a întrebat-o supărată, dacă nu chiar enervată. -A inebunit! i-a șoptit mami lui tăticu în timp ce își trăgea capodul pe ea să iasă în curte. -Nici morcovii mei nu i-am terminat, cum să umblu la ai dumitale? Tanti Oala țipa de răsuna curtea. Nu o interesau morcovii noștri, dar voia să știe cine îi mâncase pe ai ei? Tăticu îngrijorat de istoria morcovilor, care făcea să se zguduie curtea de înjurăturile lui tanti în ungurește și de jurămintele
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
vreun șobolan! Mă uitam de la ferestra cu sufletul la gură. Tata-mare se plimba prin curte și îmi făcea cu ochiul să ne păstrăm secretul. Ancheta a continuat în pivniță. Tăticu era expertul, mami era supărată că o tratase de hoață, tanti Oala nu știa ce să creadă și ca de obicei, lansa cele mai extravagante supoziții. După mai bine de două ore, am auzit și noi, adică eu cu tata-mare verdictul: un șobolan sau poate mai mulți au tras noaptea salopeta
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
lui Cartuș fusese așa de rapid, iar el așa de surprins să se găsească pe jos, când stătea așa de bine înfipt în cele două picioare durdulii, că scena semăna mai mult unei exchibiții de circ ambulant. -Cartuș! a strigat tanti Oala, care după agitația din stradă își imaginase că avea să găsească în poartă o masă de carne. Cu picioarele pe pieptul lui Matei, Cartuș a rămas drept, cu urechile ciulite să se asigure că își auzise numele în timp ce coadă
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
Era un răgaz pentru Matei să-și reia suflul. La al doilea apel, fără să mă privească, fidelul meu prieten s-a strecurat în viteză pe deschizătura porții de frică să nu-l lovească cu prăjina care îi era destinată. Tanti Oala l-a ajutat pe Matei să se ridice și după ce l-a scuturat de praf, l-a întrebat: -Parcă ai fi venit la furat, măi copile, așa a sărit pe tine?! Nu bănuia că era aproape de adevăr, iar Matei
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
lăsat fără mâncare! m-a acuzat Cameluța. -Mâine am să-i dau un pui! i-am răspuns. În sinea mea insă, nu eram convinsă că aș putea să plec de acasă cu puiul fără să fiu văzută. -Dacă mă prinde tanti Oala că fur un pui, sunt terminată pe viață. Eram așa de necăjită pentru că Nuța, cum era bună și miloasă, în naivitatea ei să ne facă un bine la amândoi s-a oferit să arunce un pui de la ei peste
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
ieșit în curte, bunica Nuței și cu mama ei blestemau, de răsuna strada, hoțul care și-a bătut joc de găina ei și pe care, nenorocitul, mai bine o mânca decât să o lase să moară chinuită. -Farmece! se văieta tanti Oala care era superstițioasă. În mai puțin de câteva minute cele două păguboase au început să se șușotească cu alte vecine, privind spre calea ferată, unde, într-o casă veche, locuia o babă amărâtă, care, își câștiga câțiva lei din
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
de școala era un vis care dură mai bine de nouă luni și care, în sfârșit, se raliza! În fața noastră era vacanța de vară, mult așteptată atât de elevi, dar și de profesori. În ultimele zile, iepurele fusese descoperit de tanti Oala, care spre surprinderea noastră, a fost supărată că o lipsisem de plăcerea de a se ocupa de el. Din cauza lui, Cartuș era tot timpul legat, iar motanul, era repede amenințat, dacă îndrăznea să se apropie mai mult. Eram fericită
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
ecran privat prin care patronul dădea ordine. Într-adevăr, pe ecran, în decorul mirific al unei insule din Pacific, apăru figura boss-ului cu mustăcioară și zâmbet jmecher. - Costeliii, scoate băi deștu’ dăn gură și fă-i cu mâna lu’ tanti-ta, că-i veni o idee nemaipomenită dă la un turc pă care-l trage ea dă limbă dă fo doo zâle-ncoa’! Obiectivul telefonului G3 al șefului aduse în prim plan, o balenă neagră eșuată pe nisipul de un auriu
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
fo doo zâle-ncoa’! Obiectivul telefonului G3 al șefului aduse în prim plan, o balenă neagră eșuată pe nisipul de un auriu strălucitor al plajei. Balena cu turban roșu își flutura aripa dreaptă încărcată de inele și brățări către Costel. - Săru-mâna, tanti, și să știi că am dat de mâncare la rațe, iar la noi, la Fâlfani totu-i bine, rosti directorul general formula consacrată pentru comunicarea cu teribila lui mătușă dinspre mamă. Mulțumită de rezultat, balena se rostogoli pe partea cealaltă
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
Acasa > Impact > Scrieri > TANTI GABI Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1304 din 27 iulie 2014 Toate Articolele Autorului In studenție nu învățam în cameră la cămin, ca sa nu mă tenteze patul sau discuțiile cu colegii. Preferam sala de lectură a unei biblioteci
TANTI GABI de DAN NOREA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357492_a_358821]
-
plimbare prin Cișmigiu în drum spre căminul din Regie. Am cunoscut în perioada studenției multe personalități - scriitori, regizori, actori, cântăreți. Dar acolo, la BCU, am avut privilegiul să fac cunoștință cu cea mai fascinantă persoană din anii aceia de tinerețe - tanti Gabi. Oficial, era administratorul Aulei BCU. Neoficial era o adevarată patroană. Deși nu avea mari posibilități materiale, deși era slobodă la gură, impunea respectul tuturor celor care o cunoșteau. Singurul cuvânt care i se potrivea era Doamna, cu literă mare
TANTI GABI de DAN NOREA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357492_a_358821]
-
la gură, impunea respectul tuturor celor care o cunoșteau. Singurul cuvânt care i se potrivea era Doamna, cu literă mare. În Aula BCU se organizau foarte des expoziții sau vernisaje de pictură. Veneau acolo toți pictorii mari ai Bucureștiului. Pe tanti Gabi toți o cunoșteau, toți o respectau. În tinerețe, soțul ei avusese o făbricuță. Comuniștii nu numai ca le-au naționalizat tot, dar i-au și închis pe amândoi, pentru niște cocoșei ascunși. Soțul a murit în închisoare. Tanti Gabi
TANTI GABI de DAN NOREA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357492_a_358821]
-
Pe tanti Gabi toți o cunoșteau, toți o respectau. În tinerețe, soțul ei avusese o făbricuță. Comuniștii nu numai ca le-au naționalizat tot, dar i-au și închis pe amândoi, pentru niște cocoșei ascunși. Soțul a murit în închisoare. Tanti Gabi era singura persoană pe care am auzit-o înjurându-i pe comuniști în gura mare, indiferent de public. Și o făcea cu o savoare rar întâlnită ! Accepta un mic cerc de studenți, nu mai mult de patru-cinci. Pe mine
TANTI GABI de DAN NOREA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357492_a_358821]
-
Revin la cercul de studenți din jurul lui tanti Gabi. În fiecare zi aveam dreptul la câte o cafea. Dar ce cafea! Niciodată până atunci și nici după aceea nu am mai băut o asemenea cafea. Am fost o dată acasă la tanti Gabi, să o ajut la cumpărături și mi-a arătat procesul de producție. Primea pachete de la o prietenă din Brazilia. Cafeaua era verde. O alegea cu grijă, păstra numai boabele întregi și frumoase. Arunca cel puțin un sfert. Pe mine
TANTI GABI de DAN NOREA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357492_a_358821]
-
o pastă, în care nu vedeai și nici nu simțeai între degete din ce e compusă. Pe vremea aceea, unul din subiectele predilecte de discuție era proiectul de a deschide o cafenea, unde să vină toată boema artistică a Bucureștiului. Tanti Gabi cu cafeaua și noi, studenții, cu servitul la mese. Bineințeles, visam ! Astăzi s-ar fi putut realiza. Dar... La câțiva ani după terminarea facultății, unul dintre membrii cercului de la Aulă m-a anunțat telefonic, cu durere în glas, că
TANTI GABI de DAN NOREA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357492_a_358821]
-
Gabi cu cafeaua și noi, studenții, cu servitul la mese. Bineințeles, visam ! Astăzi s-ar fi putut realiza. Dar... La câțiva ani după terminarea facultății, unul dintre membrii cercului de la Aulă m-a anunțat telefonic, cu durere în glas, că tanti Gabi a murit. Am făcut o cafea cât am putut de bună și am vărsat un strop în amintirea ei. Referință Bibliografică: Tanti Gabi / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1304, Anul IV, 27 iulie 2014. Drepturi de
TANTI GABI de DAN NOREA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357492_a_358821]
-
terminarea facultății, unul dintre membrii cercului de la Aulă m-a anunțat telefonic, cu durere în glas, că tanti Gabi a murit. Am făcut o cafea cât am putut de bună și am vărsat un strop în amintirea ei. Referință Bibliografică: Tanti Gabi / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1304, Anul IV, 27 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
TANTI GABI de DAN NOREA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357492_a_358821]
-
noi. Mamă, mamă, a venit Dumnezeu la noi... Ce tot spui acolo? Pai nu a spus tati în scrisoare că...Dumnezeu nu ne va lăsa singuri? Că ne va ajuta...? Uite-L la ușă...Și a descărcat nenea ăla, cu tanti Lenuța și...nu mai știu cum le chema pe tote pâine, și gem și zacuscă și cartofi și orez și...de toate...ne-au adus și haine și ...ce frumos miroseau...nu ca ale noastre, a fum...Apoi, ne-au
MAMI...MAMI...PÎRRRRR.... de MIHAI ENEA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357873_a_359202]
-
vreo doi ani în urmă, un altul al mamei, de pe vremea studenției, și o mică reproducere a tabloului Maicii Domnului de la Scăiuș. M-am ales cu el pe front, auzisem neschimbată vocea tatei. În iarna aceea când te născuseși tu. Tanti Pipi mă studia atentă din fotografia ei, cu un zâmbet vag pe buzele strânse, mama, cu pletele răsfirate pe umeri, cum purta pe vremuri, căuta nostalgică în depărtare, iar Maica Domnului își pleca tâmpla spre un prunc dezgolit, care îi
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
tare tata, străduindu-se să-și repună cu mâini nesigure radiografia între coperțile dosarului. Doamne, ce m-a apucat? îmi spusesem atunci ca trezit dintr-un vis urât. Da, da, ce te-a apucat, băiete? părea să-mi spună și tanti Pipi, care, îmi rămăsese în minte, își însoțea cu zâmbetul ei perpetuu atât laudele, cât și cuvintele de dojană. Tata se oprise din nou, aplecat peste balustradă, respira greu, are să cadă, mă fulgerase gândul. Nu mai fi supărat, îi strigasem
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
să se dezmeticească mai luă câteva picioare în coaste, plus un ceaun în cap. Era convins că va muri lipsit de gloria câmpului de luptă așa că, încercă o eschivă elegantă băgând câteva răgete de genul: - Daa, di ci dai bre, tanti, ci ț’-am făcut!? Îngrozitoarea mătușă îl luă de urechi și îl ridică în aer. Zadarnic se mai zbătea Culae fiindcă bestia-l duse, nemiloasă, prin aer, tocmai în camera din față, aia pentru musafiri, unde mirosea foarte frumos a
A DOUA VENIRE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358521_a_359850]
-
îmi părăsește picioarele, că panica pune stăpânire pe mine, împiedicându-mă să găsesc o soluție de ieșire din impas. Nu-mi mai rămăsese decât firava nădejde a unui miraculos ajutor din partea puterilor cerești. De obicei, în momente de cumpănă, în tanti Pipi îmi puneam speranța, cea mai vajnică ocrotitoare a mea din copilărie, căreia, din obișnuință, căutam să-i cer sprijin multă vreme după ce, biata de ea, murise. O invocam cu vorbe anume ticluite, încrezător în forța lor magică, de pe când
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
casa scărilor se retrăseseră pe treptele de sus, iar cei din stradă își reocupaseră locurile dinainte. În cele din urmă, încă buimac de teamă, ieșisem și eu la vedere. În deschizătura largă a ferestrei celei mai apropiate își făcuse apariția tanti Drina. Femeia, între două vârste, purta un prosop alb, legat în chip de turban pe cap și era îmbrăcată într-un halat de baie roz. Se vedea că n-o trezisem din somn și că, în pofida orei matinale, apucase să
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
dimineață. Pielea feței îi strălucea din pricina unei loțiuni aplicate de curând. Mă privea cu niște ochi imobili, căutătură bine știută mie, în care intuiam de mult o aversiune bine disimulată. Tu erai?... răspunsese cu vocea ei spartă, inconfundabilă, salutului meu, tanti Drina. Stai să-ți dau drumul. Nicio vorbă de venirea mea prea timpurie, de deranjul inerent, de parcă ar fi știut fără greș când urma să ajung. De altfel, nu o dată mă uimise cu darul ei de a anticipa faptele. Asta
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
cum a izbutit să-i tulbure mințile lui Livius în așa măsură, încât s-o ia de nevastă în locul surorii mele, doctor în medicină de Strasbourg! În ce hal a ajuns omul acesta, atât de pretențios altădată, să se înjosească!... Tanti Drina se ivise curând în capul casei scărilor, domolind câinii adăpostiți acolo, care se gudurau la picioarele ei ca niște mielușei. Mă izbise încă de la intrare mirosul specific al casei, ce-mi fusese atât de familiar cândva, provenind de la tutunul
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]