1,228 matches
-
să spunem cuvântul, necruțătoare operă prin furcile cenzurii, nu știm, fie că ține de miracol, fie de un lot de fericite circumstanțe, pentru cei cărora noțiunea de miracol le pică greu. în cele mai puține cuvinte este vorba de o tapiserie, fin cusută cu acul, pe cât de realistă, înfățișând viața de toate zilele a unor norocoși beneficiari ai răsturnării sociale intervenite după 1944, cei care au tras foloasele imediate, dar și pe termen lung ale despuierii claselor posidente, la propriu și
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
păsări" (Printre copaci de sticlă - plimbare de vineri -). Că și: "respirația plutea precum o bibliotecă / deasupra unui calendar - / cînd pietrele de rîu adorm / casetofonul se transformă într-o / stradă piezișa..." (Lecția secretă). Că și: "mi-au înflorit plămînii într-o tapiserie / de o tristețe abstractă - / pictore, ramă portretului e oglindă care ma strînge - / vinul vechi curge dintr-o ureche minerală / iar colecția de melci dansează pe un geamantan dantelat - / am cules ieri încă o baricada demodata / și-am ascuns-o, doar
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
pomenit în fața unei mese lungi, de marmură, pe care erau puse mici stele sclipitoare, iar dintr-un vas adânc de argint ieșeau ca niște fructe curgătoare șiraguri de mărgele în culorile toamnei. Peretele din sufragerie era acoperit cu o somptuoasă tapiserie Aubusson în nuanțe pale. La capătul mesei erau puse farfurii și ta câmuri de argint, iar alături se aflau două sfeșnice cu câte trei brațe. A aprins lumânările, am ajutat-o să aducă de la bucă tărie deliciile și s-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Like Show Business“, „Cheek To Cheek“, „Puttin’ On The Ritz“, „God Bless America“. VINERI, 24 SEPTEMBRIE ARISTIDE MAILLOL În 1944 a trecut în neființă pictorul și sculptorul francez Aristide Maillol. Născut în 1861, a debutat ca pictor și autor de tapiserii. Influențat de Rodin și apoi de Gaugain, a creat statuete din lemn, pământ și bronz remarcabile prin prospețime și grație; apoi a realizat sculpturi întemeiate pe forme centripete și caracterizate printr-un deosebit simț al unității ansamblului, echilibru și forță
Agenda2004-38-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282901_a_284230]
-
Hristos în textele biblice și icoane (9-17); Secția de Artă a BJT: Arta europeană în decursul secolelor (9-16); Galeria Triade: Oicumena, sculptură Denisa Curte (tel. 491 544); Sediul PPCD: Peisaje bănățene, pictură Mihai Vornicu (9-14); Centrul Cultural Francez: Ziua Pământului, tapiserie Ana Monica Hoble (9-18); Galeria 28: Pictură Dan Palade (programări la tel. 246 599); Secția de Științele Naturii a Muzeului Banatului: Reptile exotice (9-16); Muzeul Banatului, Sala de Marmură: Omagiu fontei, expoziție de obiecte ornamentale a Muzeului Fontei din Budapesta
Agenda2005-20-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283702_a_285031]
-
Oglinda compunea privitorului o figură negricioasă, corectată subtil, un cap de bronz. În restul salonului, în jurul a două mese rotunde de metal încrustat și intarsiat, sprijinite pe picioare de grifon, se îngrămădeau cu mult prea numeroase fotolii, bergere franceze cu tapiserie Aubusson. În mijlocul celor două mese pseudo-antice era câte un crater de marmură cu două anse din care ieșeau buchete artificiale de flori de sidef. Pe pereți, printre o sumedenie de mici picturi în ulei, reprezentând peisaje orientale, încadrate în rame
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
casele scăpătate. - Uite ce ne-a trimis madam Valsamaky-Farfara de la o familie, zise Demirgian arătând un specimen. Niște scaune de rogojină. Ce să facem cu ele? . - Ăsta e fauteuil de paille Louis Quinze, în lemn de nuc. Splendid! Cu o tapiserie de pekin deasupra lui, dacă reparăm împletitura, scoatem un mobilier superb. Și ce mai are? . - Douăsprezece scaune de astea și un pupitru, ăsta de aici. Lipsește un sertar. - Și ce dacă lipsește? Îi facem unul nou. E de lemn de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
erau introduse în structura mobilelor noi, în așa fel încît magazinul pretindea a vinde anticărie restaurată. - Priviți aici, nu vedeți găurile de cari? Mobilă autentică.Nucul rezistă. Piesele au fost completate pe liniile lor vechi. Aveți o garnitură solidă, cu tapiserie modernă, copiată după cea veche și istorică. Unde era interesantă Sultana, era la reclama mărfii, căci începuse a coborî la afacerile de vânzare. Când se prezenta un amator pentru un obiect notat în mod special pe catalogul Sultanei, Demirgian vestea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nici o modificare a atitudinii comerciale, Sultana necedând nici cu o iotă. O întîmplare este caracteristică. Într-unul din magazine atârna de mult pe un perete un vast tablou în ulei, reprezentând un peisaj cu fiind maritim, cu aspect general de tapiserie. Tabloul încurca locul, după opinia Sultanei; trebuia pus acolo ceva mai cald, un șal turcesc, o oglindă venețiană. Pictura părea o banalitate oarecare învechită, poate un fals, și Sultana chemă pe Expert. Acesta dădu jos tabloul, examină atent pe din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și reaprinse lumina, fără nici un rost, cu gândul de a dovedi că la toate nuanțele de reverberație tabloul revelă noi miracole. Madam Pomponescu, femeie cu un anume simț de convenabil în decorație, fără cunoștințe artistice, era impresionată de efectul de tapiserie pe care tabloul îl producea în noua ramă lată, făcută dintr-o împletitură de crengi de aur stilizate, pe care i-o aplicase Sultana. ÎI vedea în salonul ei, combinat cu lustrul de cristale. Reveni deci într-o zi când
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ori pînă intrară într-un unic tunel jos, numit OZENFANT. Draperia roșie și lucioasă din capăt se trase dezvelind o suprafață de pînză groasă și cafenie. Munro o trase în lături și pășiră într-un apartament mare, cu pereți înalți. Tapiserii lucrate în fir roșu, verde și auriu atîrnau de cornișe bogat ornamentate pînă la o pardoseală în tablă de șah, cu dale din marmură albă și neagră. Taburete, scaune și canapele vechi erau risipite în jur, fără o ordine anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dar probabil știi cîte ceva despre ragtime, jazz, boogie-woogie, rock-and-roll? Nu. Ozenfant suspină. — De asta mă temeam. Nu contează, există și alte modalități prin care te poți adresa pacienților. O să-ți arăt un pacient. Se duse la cea mai apropiată tapiserie și o trase în lături, dezvelind un ecran circular din sticlă în peretele din spate. Dedesubt atîrna un microfon subțire. îl aduse la divan, trăgînd un fir subțire după el, se așeză și zise: — Aici Ozenfant. Arată-mi camera doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
exaltare. Simțim pînă în străfunduri corectitudinea unui asemenea nemesis. Te-a exaltat, nu-i așa? — M-a însuflețit și regret. — Regretul tău n-are nici un rost. Și acum, probabil că dorești să-ți vezi pacienta. Ozenfant săltă colțul unei alte tapiserii, dezveliind o ușă joasă, circulară, și spuse: Salonul ei este pe-aici. Dar ce trebuie să fac? — Pentru că nu știi să faci altceva decît să vorbești, trebuie să-i vorbești. — Despre ce? — Nu-ți pot spune. Un doctor bun nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Crezi că te forțez, zise el pe un ton tăios, și nu-ți place. Fă ce vrei. Dar pentru că am treabă, aș fi încîntat dacă nu mi-ai mai irosi timpul. Se plecă peste chitară. Lanark privi frustrat la colțul tapiseriei. înfățișa o femeie impunătoare, etichetată drept Correctio Conversio, care stătea în picioare pe un tînăr purtînd coroană, întins pe jos, sub care scria Tarquinius. într-un final, trase tapseria la o parte, ieși pe ușă și merse pe coridorul din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un perete, între două arcade. Intră și spuse: — Camera de ardere unu. — Ce departament? — Al profesorului Ozenfant. Ușa se deschise spre o suprafață familiară de stofă cafenie. O dădu la o parte și pătrunse în studioul cu tavan înalt și tapiserii, așteptîndu-se să fie cufundat în întuneric. Era luminat ca înainte, iar în mijloc Lanark văzu din spate o figură familiară în pantaloni negri și vestă, aplecată peste bancul de tîmplărie. Lanark o luă în vîrful picioarelor pe lîngă perete, căutînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în vîrful picioarelor pe lîngă perete, căutînd figura din Correctio Conversio și privindu-l uneori pieziș pe Ozenfant. Profesorul fixa călușul chitării cu atîta delicatețe și concentrare, că nu se cuvenea să-l deranjezi. Lanark se simți ușurat cînd ridică tapiseria, se aplecă și intră în tunelul cu boltă joasă. Se așeză în cămăruță, lipindu-și spatele de curba caldă a peretelui. Singurele mișcări erau ale creaturii argintii care-și încleșta și descleșta mîna, iar singurul sunet era un pufnet regulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cînd cineva îl întrerupe cînd face muzică. — Du-mă la atelier, Gloopy. — Bine, dar te-am avertizat. Ușa se dădu la o parte și Lanark auzi schelălăitul complicat al unui cvartet de coarde cîntînd foarte prost. Dădu la o parte tapiseria, intră și lovi cu umărul un microfon care atîrna. Se trezi în fața a patru portative, fiecare cu omul său. O femeie sfrijită, îmbrăcată într-o rochie lungă din catifea roșie, se lupta cu un violoncel. Trei bărbați în frac, veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ozenfant se relaxă într-o atitudine de perplexitate. — Vrei ca întregul curent din insitut să fie inversat pentru asta? întrebă el pe un ton stins. își șterse fața cu batista și îi întoarse spatele, spunîndu-i vlăguit: Ieși. Lanark ridică rapid tapiseria și se aplecă să iasă în coridor. Se ghemui în sala de ardere, simțindu-se mult prea descurajat să reia lectura de unde rămăsese. Se uită îndelung la brațul uman subțire, observînd niște pistrui argintii deasupra cotului ,și se întrebă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cuprins de furie. Traversă repede atelierul, trecu printre Ozenfant și violoncelistă, își ridică piciorul drept și lovi mijlocul lentilei cu călcîiul. Aceasta se crăpă și se întunecă. în încăpere se lăsase o tăcere totală cînd se îndreptă spre perete, ridică tapiseria și intră în tunelul de dincolo de ea. Intră aplecat de spate în cameră, prin panoul deschis. Acum toate membrele îi erau metalice și era mult mai voluminoasă, capul îi apăsa un perete și copitele celălalt, iar aripile întinse ocupau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Aș dori să fii mai atent. Se întoarse și o văzu pe lady Monboddo. Fața ei părea mai tînără, mai gravă și mai singuratică decît și-o amintea. Sînii îi erau mai mari și o rochie pînă în podea, din tapiserie rigidă cu modele de lei și unicorni, o făcea să arate ca un stîlp. Lanark îi zise cu bucurie: — Catalizatoarea! Asta-i meseria, nu numele meu. Cred c-ar trebui să te duci la culcare, Lanark. — Aș face-o, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trupul meu. Statuile de sus, din arcadele înroșite de lună, simbolizau poate vicii sau virtuți. Ferestre oarbe, rotunde și dreptunghiulare, se profilau pe fațada translucidă și netedă ca oglinda. Intram în palatul de marmură, gol de orice mobilier, de orice tapiserii, de orice picturi, și până la urmă, într-una dintre săli, pe un tron de marmură, găseam o fată rasă în cap și cu toată țeasta împodobită cu tatuaje mirifice. Într-o altă seară, într-un alt palat și-ntr-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
făcliilor. Abia atunci am știut din ce urzeală fac parte, și-am mai știut că nu mă pot smulge din ea fiindcă și carnea și mintea mea sânt țesute din aceeași urzeală. Mai degrabă 0 pasăre țesută în modelul unei tapiserii ar reuși să-și ia zborul, lăsând o gaură-n țesătură." Pe când Maria și Vasilica se opriseră din mâncat, în odaia de lut a casei părintești din Tîntava, iar mămăliga se sleise pe măsuța de lemn, Cedric, cu ochii lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Sofii, pustii acele Taj Mahaluri. Copilul pătrunse prin porți colosale-n orașul sfânt - cât de sfînt? - și se afundă, lângă omul de foc și alamă lustruită, prin sălile lui înghețate. Săli vaste de marmură, goale de orice mobilier, goale de tapiserii și tablouri. Numai arcuri, bolți, pilaștri albi și goi, numai tăcere încremenită. Pe jos, mozaicuri de piatră verde și roșie, împletite până la capătul privirii. În apele lor copilul se văzu gol și se înfiora. Prin ferestre rotunde, fără geam, pătrundea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zonale ale plasticii românești contemporane noiembrie, Iași, Casa Presei A unsprezecea expoziție personală Autumnală.Expune 20 lucrări, În tehnică de acuarelă și ulei. noiembrie, Iași, Sala Victoria Expoziția Frescă În timp decembrie, Iași, Sala Victoria Anuala 79 - Pictură, sculptură, grafică, tapiserie 1980 Își Încheie activitatea didactică, ca lector universitar la Facultatea de Arte Plastice Iași. iunie, Iași, Sala Victoria Expoziție de artă plastică iunie, Iași, sala Victoria Expoziție de grafică 1981 Iași, Sala Cronica Expoziție de artă plastică - pictură grafică iulie
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
rebeli, țiganii, zice Dendé, parcă intrase dracu’ în ei, simțeau că-i rost de ciordeală și au dat buzna în sediul CC ului ca posedați, iar noi după ei, izbind tot ce ne ieșea în cale, paștele mă-sii Gulie, tapiserii, covoare, balustrade, tablouri, candelabre, tot huzurul. Nu v-a fost frică? întreabă Roja. Ba da, răspunde Tîrnăcop, e tot cu ce ne-am ales, aruncam priviri în stînga și în dreapta, indivizi dubioși, civili, l-au snopit pe unul în bătaie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]