1,516 matches
-
și la cum va fi perceput acum de onorata lui audiență... Își simți apoi mâna în care ținea un tablou mic pictat cu Statuia Libertății cum începe să tremure. Așa ceva nu se poate! se înfurie el. Puse tabloul înapoi pe tarabă și se întoarse precipitat. Se opri imediat, înăbușind totodată un strigăt. Polițista roșcată se afla la mai puțin de doi metri de el, privind în altă parte. Se întoarse din nou către tarabă, luă în mână o casetă de bijuterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se înfurie el. Puse tabloul înapoi pe tarabă și se întoarse precipitat. Se opri imediat, înăbușind totodată un strigăt. Polițista roșcată se afla la mai puțin de doi metri de el, privind în altă parte. Se întoarse din nou către tarabă, luă în mână o casetă de bijuterii și îl întrebă pe vânzător cât costă, cu un pronunțat accent de Brooklyn. Cu coada ochiului văzu cum polițista privește către el, dar nu zăbovește aproape deloc. Își apropie stația de ureche și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să ajungă pe Broadway. Dar ce ar putea să-i inducă în eroare atât de tare încât să reușească el să scape? Nu mai avea petarde, ceea ce însemna că nu mai putea simula focuri de armă. Să dea foc unei tarabe? Nu părea genul de panică de care avea nevoie în acel moment. Furia și angoasa îl cuprinseră din nou. Dar atunci îi răsunară în minte cuvintele mentorului său, după ce făcuse o greșeală pe scenă pe vremea când era doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și frânghia nu era de firmă și fusese fabricată în China. Uneori, având la dispoziție un număr mare de agenți, era posibil să afli proveniența unor articole mai mult sau mai puțin comune luând la rând magazinele de chilipiruri și tarabele de stradă. Dar pentru o geantă ieftină, cum probabil mai erau milioane în New York, șansele erau infime și o desfășurare majoră de forțe nu se justifica. Cooper o întoarse pe dos deasupra unui vas de porțelan și bătu repetat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
scrie NU. La un moment dat am văzut ceva ce părea a fi bar, dar putea la fel de bine să fie și vamă, și o zonă care se numea restaurant, dar care arăta de parcă era centrul Bagdadului. Am găsit totuși o tarabă lângă poarta Divi Divi cu un domn amabil care zicea că la el e duty free shop. Avea cam zece cartușe de ceva ce se chema Richmond Ultra-Lights, câteva ciocolate strivite de Toblerone, o sticlă de Jim Beam și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și făceau turul piețelor din Hongkew. Aici, Basie se tîrguia pentru un sac de orez și cîțiva pești, În schimbul unor țigări franțuzești din rezerva de pachete de sub patul lui. Uneori, Îi spunea lui Frank să-l aducă pe Jim la taraba vînzătorului, unde negustorul chinez Îl inspecta sobru pe Jim, Înainte de a clătina din cap. Curînd, pentru Jim deveni clar că Basie Încerca să-l vîndă negustorilor. Prea obosit ca să se opună, stătea În camion Între cei doi americani, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
chineze pentru gătit ci și cokeri, setteri roșcați și airedale abandonați pe străzile flămînde ale Shanghai-ului de către proprietarii lor aliați. De cîteva ori se opriră pentru ca Basie să se dea jos și să se ducă la standul vreunui negustorla tarabă chinez, vorbind În cantoneza lui fluentă din docuri, dar nici o ramă de hublou sau dinte de aur nu trecu dintr-o mînă În alta. — Frank, ce Încearcă să cumpere Basie? — Se pare că e mai interesat să vîndă. — De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Tu ești școlar și trăiești În Republica Populară Română. Nu ești nici bandit, nici legionar. Tu vei fi pionier. Peretele unei case cu o singură fereastră. Fără nici o ușă. Fereastra are obloane. Obloanele se deschid numai după-amiaza. Înăuntru este o tarabă. Lazăr, jidanul bătrân și blând, vinde ață, ace, nasturi de sidef pentru cămăși, nasturi de os pentru paltoane, elastic pentru chiloți, jartiere, agrafe, parfum și ulei de păr. Parfumul și uleiul de nucă ți-l pune În sticluță cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
avut mâini de ghips în dragoste. Mașinile trec pe viaduct, zguduie zidurile casei. Zgomotul pătrunde înăuntru prin fereastră. Geamurile vibrează, amenințător, lipite cu o fâșie de bandă adezivă distrusă de soare. — Eram în clasa a cincea, în piață, pe o tarabă, se afla o rochie de voal cu flori roșii. Era sâmbătă, mă plimbam prin piață, dar mă întorceam mereu la masa aceea să privesc rochia. Era la prânz, piața era pe jumătate goală, cei de la tarabe își strângeau deja lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în piață, pe o tarabă, se afla o rochie de voal cu flori roșii. Era sâmbătă, mă plimbam prin piață, dar mă întorceam mereu la masa aceea să privesc rochia. Era la prânz, piața era pe jumătate goală, cei de la tarabe își strângeau deja lucrurile. Un bărbat împăturea niște tricouri. „Vrei s-o încerci?“ îmi spune, eu îi răspund că n-am bani. „Nu te costă nimic să încerci.“ Mă urc în camionetă, bărbatul mă ajută. Încerc rochia după un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
piață. E ora închiderii și o găsesc în mijlocul unui morman de flori rupte. Mă salută dând din cap. Pune casetele una peste alta, mută ghivecele cu plantele nevândute într-o camionetă acoperită cu o pânză verde din plastic, parcată în spatele tarabei. Aștept să-și termine treaba, proțăpit cu hainele mele elegante în mijlocul apăraiei de pe jos. Italia își scoate cizmele de gumă și își pune pantofii. Când se urcă în mașină, ne purtăm unul cu celălalt fără bucurie, dar cu bunăvoință, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de roman, ci cum se fac un romancier și un cititor deopotrivă, cu roluri interschimbabile, și anume tribulațiile lui U. Jugo de la Raza (nume sub care, potrivit chiar explicațiilor lui Unamuno, se ascunde însuși autorul): acesta, rătăcind prin fața șirului de tarabe ale buchiniștilor de pe cheiurile Senei, găsește o carte care, de la început, îi oferă un avertisment fatidic și înspăimântător: cine o va citi va muri odată cu ultimul ei cuvânt. Cum să continue și cum să-l scoată pe eroul său din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trăi în sine însuși, pentru a fi el însuși. Sau mai bine zis pentru a evada din eul său necunoscut și de necunoscut până și lui însuși. U. Jugo de la Raza, rătăcind pe malurile Senei, de-a lungul cheiurilor, printre tarabele buchiniștilor, dă peste un roman care, de cum a început să-l citească înainte chiar de-a-l cumpăra, îl cucerește neobișnuit de intens, îl scoate din sine, îl introduce în personajul romanului - roman al unei confesiuni autobiografico-romantice -, îl identifică cu acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
simți o fierbințeală în ceafă și frig în tot corpul, picioarele îi tremurară și-n minte îi apăru spectrul anginei pectorale de care fusese obsedat cu ani în urmă. Cartea îi tremură în mâini, fu nevoit să se rezeme de taraba de pe chei și-n cele din urmă, punând volumul în locul de unde-l luase, se îndepărtă, de-a lungul fluviului, spre casă. Simțise pe frunte suflul pe care-l stârnește fluturarea de aripi a Îngerului Morții. Ajunse acasă, în casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
risca să moară când avea să moară personajul romanesc; dar dacă nu l-ar mai citi, dacă nu ar mai trăi cartea, oare ar trăi? Și după aceea se plimbă din nou pe malurile Senei, trecu încă o dată pe dinaintea aceleiași tarabe cu cărți, aruncă o privire de imensă iubire și de imensă groază către volumul fatidic, apoi contemplă apele Senei și... învinse! Sau fu învins? Trecu fără să deschidă cartea și zicându-și: „Cum va continua istoria asta? Cum se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
unui roman. Ce-ar fi trebuit să urmeze a fost că într-o bună zi bietul Jugo de la Raza n-a mai putut rezista, a fost învins de istorie, adică de viață sau mai bine zis de moarte. Trecând pe lângă taraba cu cărți de pe cheiurile Senei, a cumpărat cartea, și-a vârât-o în buzunar și a rupt-o la fugă de-a lungul fluviului, spre casă, ducând cartea cum duci un lucru de furat, temându-te ca nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în romanul meu amintiri din călătoriile mele, aș fi vorbit de Gand și de Geneva și de Veneția și de Florența și... la sosirea într-unul din aceste orașe, bietul meu Jugo de la Raza s-ar fi apropiat de o tarabă cu cărți și ar fi dat peste alt exemplar al cărții fatidice, și, tremurând din cap până-n picioare, l-ar fi cumpărat și l-ar fi dus la Paris, propunându-și să continue a-l citi până când și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ajuns după colț, în fața bisericii Westerkerk, au început să bată clopotele. În anexa secretă, sunetul era asurzitor, până când au topit clopotele și liniștea era și mai rea, dar aici, pe stradă, ecoul abia tulbura aerul. Vânzătorul de heringi își închidea taraba, dar florarul și vânzătorul de ziare și cel de la chioșcul cu tutun încă mai erau ocupați. Bicicliști pedalau spre casă cu serviete și plase de cumpărături, cu copii înghesuiți pe scăunele legate de ghidon sau de roata din spate. Armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
eu? Dar sunt destui pe care putem da vina. În timp ce ne îndepărtam, spun cu voce tare, încât să mă audă germanul cu aparatul de fotografiat și nevasta lui proastă și copilul lor neștiutor; un țipăt îndeajuns de ascuțit pentru ca proprietarii tarabelor și oamenii care cumpără flori în drum spre casă și chiar unii dintre bicicliștii care așteaptă să se schimbe semaforul să întoarcă privirea; îndeajuns de înfricoșător ca să vibreze în pieptul meu: Doamne, nu au memorie? Mulțumiritc "Mul]umiri" Î n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Întări trupul cu puțin atletism, fiindcă oricum Îi plăteau o avere servitoarei În ale cărei atribuții intrau și cumpărăturile, că acolo, În Rehavia, se putea găsi tot ce-ți dorea inima și că ce rost avea să târâie copilul printre tarabele infecte și lichidele Împuțite care se scurgeau pe trotuare. Levantul roia de microbi, și toate condimentele alea iuți, cu mirosurile lor pătrunzătoare, nu făceau decât să camufleze murdăria. Glumea pe seama pasiunii soției sale pentru vraja celor O mie și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
galbenul tomnatic. Piese de mărimea unei cireșe ori aceasta, mare cât un ou de rață. Aurul băltoacei mele baltice: chihlimbar găsit pe plajele Mării Baltice sau cumpărat cu mai bine de un an în urmă de la cutare negustor, ce își ținea taraba sub cerul liber într-un oraș lituanian care, odinioară, se numea Memel. Din oferta lui făceau parte fel de fel de mărfuri pentru turiști, în formă șlefuită sau lustruită: lanțuri, brățări, presse-papier-uri, casetuțe cu capac, dar și chihlimbar brut sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dori. El conservă ceea ce ar trebui să fie demult digerat, eliminat. El acoperă tot ceea ce i s-a oferit spre cuprindere pe când se afla încă în stare moale, lichidă. El contrazice subterfugiile. El, care nu uită nimic și scoate pe tarabă secretele cele mai adânc îngropate ca și când ar fi fructe proaspete, afirmă răspicat că deja băiatul de doisprezece ani care purta numele meu, pe atunci încă evlavios și crezând, dacă nu în Dumnezeu, atunci măcar în Fecioara Maria, o sâcâise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de la gâtul ei... Surâsul ei ce se stinge atât de repede... O frumusețe atât de puțin supusă ofilirii... Acum trei sau patru ani a murit, la peste nouăzeci de ani, pasiunea tinereții mele. La fel ca înfometații de pe vremuri, din fața tarabelor de pe Hohe Straße din Köln, acum stau la coadă întrebările: oare ca negustor la negru, lipsit de țel și purtând numele meu, am încercat cumva, în acea perioadă care mă făcea atât de activ, să-mi reiau studiile, întrerupte, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-n povești, s-a deschis dintr-odată o pajște pe care, anunțată de gălăgie și fanfară, se desfășura la mese lungi o serbare câmpenească cu multă bere. Mulțime de popor se adunase acolo. Se purtau costume populare și pălării vânătorești. Tarabele te invitau să arunci la țintă în turnuri de cutii de tablă sau să tragi cu pușca, dar și să câștigi flori artificiale sau alte premii. Să țintesc oameni învățasem de timpuriu, dar cu toate astea nu ajunsesem niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mixt, italian și flamand. Închisă. Ne-am mulțumit să contemplăm frontonul triplu, o fațadă unică În Belgia, de o amețitoare armonie. Străzi, magazine, becuri colorate pentru reveionul ce tocmai trecuse, tentațiile acelei rue de petits bouchers, decorată, strivită sub nenumărate tarabe cu fazani, iepuri, pești, raci, fructe de mare, restul Îmi era complet necunoscut, mirosul, rege, restaurant lîngă restaurant, japonezi, englezi, americani, arabi, germani, belgieni și doi români. A doua zi trebuia să plecăm acasă. Am intrat Într-o papetărie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]