96,454 matches
-
trează, încrezătoare, vesel. Deodată, îl zări. El fugi spre dânsa, iar ea îi puse un deget pe buze. * în zori, Calman auzi deschizându-se ușa dormitorului. "O fi vântul?", se întrebă el, pe jumătate adormit. Zelda continua să doarmă nestingherită. - Tată, tată... Recunoscu glasul lui Șeindl. Ea se apropie și-i spuse: - Tată, vino afară. N-o trezi pe mama. Calman coborî încet din pat, își puse halatul și papucii și ieși în tindă: Șeindl tremura în întuneric. - Tată, Miriam-Lieba nu
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
încrezătoare, vesel. Deodată, îl zări. El fugi spre dânsa, iar ea îi puse un deget pe buze. * în zori, Calman auzi deschizându-se ușa dormitorului. "O fi vântul?", se întrebă el, pe jumătate adormit. Zelda continua să doarmă nestingherită. - Tată, tată... Recunoscu glasul lui Șeindl. Ea se apropie și-i spuse: - Tată, vino afară. N-o trezi pe mama. Calman coborî încet din pat, își puse halatul și papucii și ieși în tindă: Șeindl tremura în întuneric. - Tată, Miriam-Lieba nu este
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
îi puse un deget pe buze. * în zori, Calman auzi deschizându-se ușa dormitorului. "O fi vântul?", se întrebă el, pe jumătate adormit. Zelda continua să doarmă nestingherită. - Tată, tată... Recunoscu glasul lui Șeindl. Ea se apropie și-i spuse: - Tată, vino afară. N-o trezi pe mama. Calman coborî încet din pat, își puse halatul și papucii și ieși în tindă: Șeindl tremura în întuneric. - Tată, Miriam-Lieba nu este acasă, șopti ea. Calman simți un gust amar în gură. - Unde
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
doarmă nestingherită. - Tată, tată... Recunoscu glasul lui Șeindl. Ea se apropie și-i spuse: - Tată, vino afară. N-o trezi pe mama. Calman coborî încet din pat, își puse halatul și papucii și ieși în tindă: Șeindl tremura în întuneric. - Tată, Miriam-Lieba nu este acasă, șopti ea. Calman simți un gust amar în gură. - Unde este? - Nu știu. Ușa de la intrare este deschisă. Ea nu-i în patul ei. Calman rămase o clipă tăcut. - Ai căutat în magazie? - Nu. Calman se
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
în halat, iar papucii i se murdăriseră. Frigul îl pătrunse până la oase. Vântul îi zburlea barba. Mergea cu pașii măsurați ai aceluia care știe că nu va găsi ceea ce caută. Șeindl îl aștepta în pragul casei. - Nu-i acolo? - Nu. - Tată, ai să răcești, ferească Dumnezeu. - Hai să mai căutăm o dată sus. Calman și Șeindl urcară scara. Ușa de la camera lui Miriam-Lieba stătea deschisă. înăuntru mai stăruia întunericul nopții, străpuns, totuși, de primele sclipiri ale răsăritului de soare. Dulapul era deschis
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
urcară scara. Ușa de la camera lui Miriam-Lieba stătea deschisă. înăuntru mai stăruia întunericul nopții, străpuns, totuși, de primele sclipiri ale răsăritului de soare. Dulapul era deschis și sertarele trase. Pe jos zăceau o jachetă și o pereche de papuci. în timp ce tată și fiică scotoceau prin cameră, chipurile lor căpătară o culoare purpurie; barba lui Calman părea stropită cu sânge; o pată roșie apăru pe broboada lui Șeindl. Pe masă se afla o bucată de hârtie. Șeindl încercă să citească ceea ce era
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
fiul, Will, un jurnalist (Billy Crudup) cu tot felul de narațiuni care mai de care mai bizare, iar acesta nu le mai crede demult, ba chiar s-a plictisit să le tot audă. Revenit în S.U.A. pentru a-și revedea tatăl pe patul de moarte, Will recâștigă ceva din magia acestor istorisiri și are o revelație: majoritatea lor sunt adevărate. Așa că le transmite din generație în generație etc... Filmul lui Burton e magnific, aproape suprarealist, din punct de vedere vizual, dar
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
Tudorel Urian Sfidînd disprețul fățiș pe care celebrul său tată, Alexandru Paleologu, îl are față de comentatorii politici de la noi ("niște ignoranți absoluți care își dau cu părerea în toate"), Toader Paleologu și-a strîns într-un volum o parte dintre editorialele publicate în cotidianul "Ziua", în anul 2004. Aceste texte
Politica din cărți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11784_a_13109]
-
1900 - 8 februarie 1979). Poet extrem de discret și auster, un om care, prin izolare și amabilitate superioară, își capătă reputația de "indiferent" este, în fond, unul dintre cei mai frămîntați vînători de "eterne efemere". Admirator al valorilor clasice, moștenește de la tatăl său, Alexandru I. Philippide, filolog cu renume și academician, acribia abordărilor culturale. Deși criticii și istoricii literari reclamă o frustrantă lipsă de biografie, din puținele date cunoscute despre poet se pot reconstitui schelele "șantierului" în care s-a zămislit sobra
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
că moșu-său, întîiul, a dat țării de adopție numele de România: "Te-ai alipit de țara ce-ți dete adăpost / Și-n scris întîia oară zicîndu-i România / Și dîndu-i clar, tu cel dintîi în lume, / Firescul și cuprinzătoru-i nume". Tatăl poetului nu-și reneagă nici el obîrșia. Dimpotrivă. În monografia lui Iorgu Iordan dedicată profesorului și mentorului Al. I. Philippide, apare un episod semnificativ. Întrebîndu-și îndrumătorul lucrării de doctorat de ce tocmai un partizan atît de bătăios al ortografiei fonetice face
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
lumii că mă cheamă ca pe... Alexandru cel Mare, care era și el Alexandru Philippide, adică Alexandru, fiul lui Philippos". Devine util a spune acum că printre "autobiografiile de împrumut" figurează și aceasta, fiul însușindu-și fictiv și cultural butada tatălui. Iată cum unul dintre cele mai celebre poeme, Monolog în Babilon, se colorează și se nuanțează biografic, cu accent pe sentința "Cunoașterea e tot o cucerire". Și precocitatea într-ale studiului este, uneori, de toată mirarea. Printre puținele mărturii memorialistice
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
scris de mine pe o etichetă, numărul 1". (De aici, mai mult ca sigur, autodefinirea lui de mai tîrziu ca individ solitar: "Un Robinson cu insula în suflet"). Ordinea și disciplina bibliofilului în devenire îi sînt insuflate mai ales de tată, "un grec cu suflet gotic", cum are să-l numească G. Călinescu pe "bătrînul filolog". Părintele, ca și fiul - poet mai tîrziu, trăiește izolat între cărțile lui, avînd oroare de orice impostură ori frivolitate, de orice indiscreție, de prostul gust de
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
versuri în cheie ironică, în "stil Topîrceanu", îngăduie măcar o clipă sufletului să surîdă. E poate singurul popas relaxant într-un atît de grav și cu adevărat vast itinerar spiritual. Și, cum există printre literați un puternic "clan Caragiale", cu tată, fii și înaintași, s-ar putea prefigura printre cărturari, fără prea mari concesii, și un valoros "clan Philippide".
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
publice cărți despre rocambolesca lor existență. Uitați adesea de familie și de prieteni, condamnații pe viață par a avea sentimentele definitiv tocite. Soțiile tinere au divorțat și s-au recăsătorit, copiii s-au învățat cu ideea, insuflată de mame, că tații lor au murit. Singurele persoane care își mai aduc aminte de ei, chiar și după ce numărul anilor petrecuți în temniță ajunge să fie scris cu două cifre, rămîn propriile mame. Iar dragostea acestora face să tresalte din nou niște inimi
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
Interior. Prima parte, numită Abel și Abel, e despre teama de un real "mare", dătător de vertije. Neînțelegerile dintre părinți, recunoscute, ca în oglindă, în familia lui Miriam, aparent perfectă, însă atinsă, de fapt, de nenumărate "mutații", duc la plecarea tatălui, căutat de fiica-povestitoare, întîi prin scrisori, apoi de-a binelea, în 21 de ani de peregrinări. Adevărate, sau doar voyages au bord de la nuit, scufundări într-o nepăsare fără aer, ca o noapte tropicală. între timp, cresc copiii de altădată
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
ani. Existența amenințată mereu de întoarcerea gazdei dintr-un provizoriu îngheț se reduce la un inventar de stări vagi, care trec din una în alta, și de obiecte iubite cu o devoțiune aproape maniacală: flautul și bolul cu briantină ale tatălui dispărut, pianul lui Abel, scărița pentru porumbei... Prin dantelăria ușor boțită care "ține", ca un jabou, portretele de familie, își face brusc loc, cu materialitatea ei agresivă, o concrescență ca o șopîrlă vineție, apărută pe gîtul lui Abel. Tumora, crescînd
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
mele începeau în nopțile de veghe, cînd eram înfiorată de dorința de-a nu lăsa acest lucru necunoscut." "Croaziera" se sfîrșește între două zboruri spre Malaezia, la întîlnirea cu un bătrînel ca o jucărie, profesor de flaut, posibil "surogat" de tată niciodată găsit. și se reia, într-o altă variantă, cu chinurile lui Marcantoniu (cu numele lui e "botezată" a doua parte a cărții), un (aproape) nebun care se crede, la răstimpuri, Maria Magdalena. Un altfel de Felipe, care se pricepe
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
la prefăcătorii, deși "învățasem să-mi stîrnesc plînsul și rîsul", bolnav de toate și de nimic. Un inutil calofil și exaltat. "Partitura" lui este o mărturisire făcută Elizei, despre fantasme pe care nu le poate alunga, așa cum, în povestea dinainte, tatăl plecat refuza să plece de tot, și despre mama dispărută misterios în căutarea unui ambasador. Aceeași cu mama lui Abel al doilea? Nu știm. Pînâ una-alta, Marcantoniu își consumă timpii morți între două intrări-ieșiri din spital. Spitalul amorului. Un
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
Acest nr. 178, de la apariția din 1990 a Apostrofului, trebuie căutat și citit de la un capăt la altul, ca odinioară cel care a adăpostit o altă anchetă cu temă memorabilă, din care s-a alcătuit o minunată cartea, în lumea taților, atunci răspunzând 25 de scriitori. Acum, în deschidere, ne este oferit Decalogul în trei variante, în rostirea străveche din Palia de la Orăștie, 1582 (Ishodul 20, 2-17), imediat cel din Biblia de la București, 1688 (Ieșirea 20, 2-17), și cel de găsit
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
dialectală e conferită în și mai mare măsură de formele pronominale specifice: negativele nica ("nimic") și nime, demonstrativele (aista, ista), ca și de adverbele amu ("Să te pot vedea amu"), numa ("pe unde numa' n-am umblat"), deodată ("la început": "Tata /n-o vrut deodată să ne bată / pîn' o găsît sîrma-n lăcată/ și-n fundul beciului pe tăț"). E totuși clar că succesul textelor în cauză, confirmat de mulți ascultători, nu stă doar în "exotismul" dialectologic. Este esențial efectul comic
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
acest roman autobiografic este, în ciuda caracterului ei special, foarte simplă. O familie de intelectuali din Timișoara anilor '70, au un băiat în vârstă de nouă ani, care suferă de o atrofiere a mușchilor și este nevoit să poarte pantofi ortopedici. Tatăl va reuși să plece cu băiatul în Italia și de acolo în SUA pentru o eventuală operație de corecție. Planul era ca odată ajunși în America să ceară azil politic și mama să poată fi chemată și ea. Nevoit să
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
ca odată ajunși în America să ceară azil politic și mama să poată fi chemată și ea. Nevoit să muncească în condiții mizere la un restaurant sau ca recuperator cu bâta de baseball a chiriilor neplătite de negrii din Brooklyn, tatăl este dezamăgit de "visul american" și decide să se întoarcă acasă, imediat după operația băiatului, spre stupoarea familiei și a cunoscuților care-l bănuiesc a fi securist. Tentativa fugii din România va fi reluată câțiva ani mai trâziu, de data
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
sau Brussig, pe care probabil C.D. Florescu l-a citit, pot fi menționați. Deloc naiv în ceea ce privește propria existență, căci părinții îl tratează aproape ca pe un om mare, copilul ia viața ŕ la légčre și se bucură de ea. Rolul tatălui este fundamental și în acest personaj văd marea reușită a romanului lui C.D. Florescu. Datorită lui am făcut trimiterea din titlu la personajul jucat de Roberto Benigni, tatăl care își protejează copilul de ororile istoriei, salvându-l, practic, prin oferirea
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
copilul ia viața ŕ la légčre și se bucură de ea. Rolul tatălui este fundamental și în acest personaj văd marea reușită a romanului lui C.D. Florescu. Datorită lui am făcut trimiterea din titlu la personajul jucat de Roberto Benigni, tatăl care își protejează copilul de ororile istoriei, salvându-l, practic, prin oferirea unei vieți normale cu prețul minciunii. Alin este puțin mai mare și înțelege ce se întâmplă. Comunismul este, cum spuneam mai sus, o oroare pe termen lung cu
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
ce se întâmplă. Comunismul este, cum spuneam mai sus, o oroare pe termen lung cu care, mai degrabă, încerci să te obișnuiești decât să o ignori. Cum bine spune și Mircea Mihăieș în Prefață, romanul este "simultan, un elogiu adus tatălui, dar și lumii părăsite de autor în plină adolescență." Tatăl, Marius Teodorescu, este eroul puternic și inteligent, iar copilul martorul înțelept care consemnează cu inocență totul. Formularea poate părea paradoxală, este însă vorba despre capacitatea copiilor de a comprima situații
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]