1,335 matches
-
cu o tumoare sau cu o aluniță. Apoi apropiem marginile pielii slăbite. Dacă suprafața e prea întinsă, grefăm piele, dar sunt sigur că nu va fi nevoie în cazul dumneavoastră. Al dumneavoastră este doar un tatuaj de duzină. Doar un tatuaj de duzină, sunt milioane ca al meu. Cel puțin fuseseră milioane odată. Acum erau mai puține, și nu mulțumită doctorului Miller și colegilor lui. Dar nu voiam să mă gândesc la asta. Faptul că alții muriseră cu tatuajele lor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Doar un tatuaj de duzină, sunt milioane ca al meu. Cel puțin fuseseră milioane odată. Acum erau mai puține, și nu mulțumită doctorului Miller și colegilor lui. Dar nu voiam să mă gândesc la asta. Faptul că alții muriseră cu tatuajele lor nu însemna că eu trebuia să trăiesc cu al meu. Mai exact, nu însemna că fiica mea trebuia să trăiască în compania lui. — Dacă vă decideți să mergeți mai departe... M-am decis deja. —Bine, zise doctorul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
i-am spus lui Madeleine despre programarea pe care mi-o făcusem la Miller. De ce să se îngrijoreze de pe-acum? Și, în plus, știam că se va simți ușurată. A fost o vreme când îi era teamă să atingă tatuajul. Chiar și când făceam dragoste, reușea să îl evite. Acum nu mai era dezgustată de el, dar asta nu însemna că îi va părea rău că îl șterg. Cine ar fi vrut să păstreze așa ceva? Dar ea nu mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe scăunelul de piele neagră și acum aluneca spre mine cu scăunel cu tot. — Am îndepărtat și alte tipuri. Am avut un caz fascinant acum câțiva ani. Își mută privirea de la numărul meu la spațiul de deasupra capului meu. —Un tatuaj pe partea interioară a brațului. Își ridică mâna dreaptă spre subsuoara brațului său stâng pentru a indica locul. —Cam atât de lung. Își ridică mâna cu degetul mare și arătătorul depărtate câțiva centimetri. —SS, cred. Uitasem că și acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o senzație ciudată cuprinzându-mi brațul. Fără să își ia ochii de la brațul meu, întinse mâna stângă spre asistentă. —Bineînțeles, eu doar îmi dau cu părerea. Aceasta îi puse un instrument în mână. Nu mi-a spus că era un tatuaj SS, și desigur eu nu am întrebat. Zâmbi afectat privindu-mi numărul. Naziștii care reușeau să treacă neobservați erau mica noastră glumă. Am încercat să îmi trag mâna. El mi-o prinse mai bine. Nu aveți de ce să vă temeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se datora. — Ce vi se datora? —Răzbunare. La naiba, o meritam, după câte am pătimit. Și el a meritat-o. Războiul se sfârșise și dintr-odată el era un fermier inocent. De parcă nu auzise niciodată de SS. De parcă nu avea tatuajul naibii ca să o demonstreze. Tatuajul și acei ochi mici și răi, și râtul ăla de porc. — Ați avut un soi de încăierare cu un SS? — Nenorocitul a primit doar ce merita. —Povestiți-mi. Credeam că nu o să mai întrebe. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
datora? —Răzbunare. La naiba, o meritam, după câte am pătimit. Și el a meritat-o. Războiul se sfârșise și dintr-odată el era un fermier inocent. De parcă nu auzise niciodată de SS. De parcă nu avea tatuajul naibii ca să o demonstreze. Tatuajul și acei ochi mici și răi, și râtul ăla de porc. — Ați avut un soi de încăierare cu un SS? — Nenorocitul a primit doar ce merita. —Povestiți-mi. Credeam că nu o să mai întrebe. Ceilalți se săturaseră. Hai, spuneau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
renegând periferia, / surclasează plasamentu’ / și intră-n forță pe centru. Cioplind așii-n mânecă, / stridențele-adulmecă / onor’ - ea - mitocănia, / renegând periferia.“ (Democrația este adeseori invocată pentru justificarea unor abuzuri.) „Nesperat, democrația / aromează anomalia / cu cinism emis fierbinte / de patronii de sorginte. // Tatuajul pe chelie / frizează o herghelie, / degradat, democrația / scoate Miss anomalia.“ (Situația din România se va îmbunătăți când nu se va mai practica nepotismul.) „Când n-o funcționa dictonul: / Saltă-mă-n cercuri că-ți țin isonul, / își va relua măduva
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
scria în ziare că temperatura degajată de explozie a fost de mai multe milioane de grade. Oamenii au fost calcinați. Cei care au fost îmbrăcați în țesături înflorate de genul chimonourilor, li s-au imprimat desenele pe piele ca niște tatuaje. — Au urmat apoi efectele de durată ale bombei, radiațiile radioactive care au dus la moartea atâtor oameni. — Blestemul s-a întors asupra americanilor când cei din familia Kennedy apropae niciunul nu a murit în patul lui, de bătrânețe. Mai toți
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fascinant, zise ea. Va multumesc. — Acum cred că ar trebui să-mi spui ceva la fel de... intim despre tine. — De ce? Pentru că așa mi s-ar părea corect. — În regulă, spuse ea. Ce vreți să aflați? — Ei bine, spune-mi ceva despre tatuajul tău. Fanny păru un pic stânjenita de întrebare. — Fluturele meu? — N-aveam cum să nu-l observ adineauri... se scuză el, arătând cu mâna spre sauna. Ți l-ai tatuat pentru fetișcana provinciala din tine, tânăra din Essex care încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Fanny. — Lui Creighton? — Doamne sfinte! Nici vorbă de așa ceva! Asta s-a-ntâmplat cu mulți ani în urmă. Între liceu și facultate. Anul ăla o luasem un pic razna. Îl chema Bruce. Era un rocker cu corpul acoperit pretutindeni de tatuaje. M-a tot bătut la cap să-mi fac și eu unul, iar eu eram atât de îndrăgostită de el, încât până la urmă am acceptat. E o prostie. Din cauza lui nu pot purta rochii fără mâneci vară. — Ba eu, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
subiect de conversație plictisitor când ies la câte o recepție. — Mda, înțeleg că-i destul de jenant. Nu poate fi șters? — Ba da, însă doar printr-o grefa de piele. Își dezgoli unul dintre umeri și trase cu coada ochiului la tatuaj. Nu s-a decolorat deloc. Bruce asta, fir-ar să fie, m-a stigmatizat pe viață! Adrian se apropie de Fanny și se uită mai atent la tatuaj. — B.B., zise el. — Bruce Baxter. — Te-a durut? — A fost chinul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
piele. Își dezgoli unul dintre umeri și trase cu coada ochiului la tatuaj. Nu s-a decolorat deloc. Bruce asta, fir-ar să fie, m-a stigmatizat pe viață! Adrian se apropie de Fanny și se uită mai atent la tatuaj. — B.B., zise el. — Bruce Baxter. — Te-a durut? — A fost chinul de pe lume. — Și-acum? Ei, acum nu mai simt nimic, răspunse ea. — Să știi că-i făcut cu mult simt artistic. Adrian desena cu degetul conturul tatuajului. Era prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
atent la tatuaj. — B.B., zise el. — Bruce Baxter. — Te-a durut? — A fost chinul de pe lume. — Și-acum? Ei, acum nu mai simt nimic, răspunse ea. — Să știi că-i făcut cu mult simt artistic. Adrian desena cu degetul conturul tatuajului. Era prima oară când o atingea - în afară de strângerea de mână formală de la sosire - și era o atingere intimă, la limita eroticului. Amândoi demonstrară cât de conștienți sunt că totul se-ntâmplă aievea încremenind brusc și părând, în neclintirea lor, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
trebuie?“ „A, nu, doar... Nu contează.“ „N-ar strică să mă-mbrac... Scuzați-mă.“ Apasă din nou pe butonul de derulare și aștepta câteva secunde. Apoi opri bandă și apasă iar pe Play. „...un rocker cu corpul acoperit pretutindeni de tatuaje. M-a tot bătut la cap să-mi fac și eu unul, iar eu eram atât de îndrăgostită de el, încât până la urmă am acceptat. E o prostie. Din cauza lui nu pot purta rochii fără mâneci vară.“ „Ba eu, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
într-o cotineața de lemn, alături de un bărbat necunoscut? o descusu Eleanor. — M-am simțit chiar foarte bine. Nu ne-am atins unul de altul sau mai știu eu ce. — Când am intrat eu, părea să vă atingă. — Îi arătăm tatuajul de pe umăr. — Înțeleg. Ei bine, pesemne e cu totul altceva decât o gravura. — Uitați, îmi pare rău! Judecând retroactiv, poate că sauna n-a fost o idee prea bună, dar mi-a lansat un fel de provocare și niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Întocmai. — Futu-i mama mă-sii! îi scăpa lui Șam, cu un amestec de uimire și invidie. — Când am intrat în casă, i-am găsit trândăvind în halate de baie. Ea avea un umăr dezgolit, pentru că tocmai îi arăta un tatuaj. — Ce tatuaj? întreba Șam. Are vreo importanță? se enervă Eleanor. Era un fluture. — „Plutește că un fluture, înțeapă că albina.“ — Mai curând că un scorpion. Ar fi trebuit să-și tatueze pe cur o coadă de scorpion! spuse Eleanor. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-i mama mă-sii! îi scăpa lui Șam, cu un amestec de uimire și invidie. — Când am intrat în casă, i-am găsit trândăvind în halate de baie. Ea avea un umăr dezgolit, pentru că tocmai îi arăta un tatuaj. — Ce tatuaj? întreba Șam. Are vreo importanță? se enervă Eleanor. Era un fluture. — „Plutește că un fluture, înțeapă că albina.“ — Mai curând că un scorpion. Ar fi trebuit să-și tatueze pe cur o coadă de scorpion! spuse Eleanor. Ei bine, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de la șosea, cât s-o săgeteze cu privirea. În care el... ce? — M-a atins. Nu la sauna. După aceea, când ne odihneam, îmbrăcați în halatele de baie. Eram foarte relaxată și mă simțeam în largul meu. I-am arătat tatuajul și mi l-a atins cu vârful unui deget. Brusc atmosferă a devenit parcă electrizata. Nu știu, zău, ce s-ar mai fi-ntâmplat dacă în clipa aia nu intră nevastă-sa! A intrat nevastă-sa? Nu mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
lui Sorinel. Mariana, având acum o motivație mult mai puternică, fugi în odăiță să se machieze. Aici Mișu, în fața oglinzii, își repeta discursul introductiv. Mișu era îmbrăcat cu pantaloni scurți de culturist, avea trupul bine uns cu uleiuri și un tatuaj cu Statuia Libertății în dreptul inimii. Se hotărâse ca tot discursul să-l rostească ținând deasupra capului niște haltere. - Bine ați venit la MaxiBar. Eu sunt Halterofilul din Vitan, dar cred că știți asta, ha, ha, ha. Mișu era nemulțumit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
un scurt plici, podul palmei se lipea de emisfere. Urma, bineînțeles, un chicotit, care nu avea cum să nu te Încânte. Formelor strălucitoare li se adăugau apoi și tot soiul de mirosuri și culori. Erau acolo țesute tot felul de tatuaje, care te scoteau din minți. Fiți siguri că Noimann nu era de lemn. Rotunjimile Înaintau cățărate pe niște picioroange, și ele bine articulate la gambe și genunchi. Și nu era numai atât. Ispita era cu atât mai tare, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
căzut dintr-o țară de peste tărâmuri de veacuri confuze...” Cruciatul zăcea prosternat la picioarele propriei sale statui vergine. În stânga lui era Întins trupul uns cu nămol fosforescent al lui Edward Satanovski. Iar În dreapta zăcea Lily Fundyfer, cu trupul acoperit de tatuaje. Aceasta fusese doar un vis sau realitate? Statuia „vergină” a lui Noimann iradia o lumină verzuie În Întuneric. Cruciatul luptase cu o armată Întreagă de sticle și pahare, ce zăceau Împrăștiate la picioarele sale. Luptase cu scrumul și mucurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
le văzuse la trezire aruncate printre jerbe și coroane mortuare serviseră, probabil, drept recuzită la un spectacol funest desfășurat Între pereții de marmură ai lăcașului de veci... În afară de aceasta, Noimann abia reuși, cu chiu, cu vai, să șteargă urmele unui tatuaj pe care cineva i-l aplicase pe coapsa dreaptă. Poate că Întreaga gambă fusese Înfierată cu tot felul de steme și de semne, din care pricină Începuse și noul său delir. „La drept vorbind”, Își spuse el, „semnele diavolului sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
luptăm, cu armele sau vorbele sau banii noștri. Și planeta nu-i cu o iotă mai bună decât a fost înainte de noi. Aplecându-se în față, agățat cu mâinile de brațele scaunului cu rotile, în timp ce armatele îi mărșăluiesc peste față, tatuajele mișcătoare ale mitralierelor și tancurilor și artileriei, domnul Whittier spune: — Poate trăim exact așa cum ne este dat. Poate că uzina noastră planetară ne procesează sufletele... cum trebuie. În ani câinești O poveste de Brandon Whittier Niște îngeri, asta-și închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de ani. Îngerițele astea între două vârste, care au doar jumătate sau o treime din anii lui. Domnul Whittier, cu unghiile vopsite în negru. Cu un inel de argint vârât printr-o nară uriașă de om bătrân. În jurul gleznei un tatuaj reprezentând sârmă ghimpată se zărește deasupra marginii papucului de carton. Un inel masiv decorat cu un craniu se bălăngăne larg în jurul unui deget rigid și subțire ca un vreasc. Domnul Whittier clipește din ochii lui lăptoși, acoperiți de albeață, spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]