4,350 matches
-
banchetelor. Conserve cu ulei de măsline Athena stăteau aliniate În vitrină, alături de un bust al lui Donizetti. Era un soi de ghiveci: lămpi bătrânești alături de reproduceri din El Greco sau o statuetă cu Afrodita, la gâtul căreia atârnau niște coarne de taur. Deasupra filtrului de cafea, un grup de figurine defilau de-a lungul raftului: Paul Bunyan și Babe the Blue Ox, Mickey Mouse, Zeus și Felix the Cat. Bunicul meu, Încercând să fie de ajutor, se duse Într-o zi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era nimic, În afară de o plăcuță extrem de mică și de discretă pe la mijlocul ei: Clinica de Disfuncții Sexuale și Identitate de Gen Chiar dacă părinții mei au văzut plăcuța, s-au prefăcut că n-o văd. Milton și-a coborât fruntea ca un taur și a deschis ușa. Doamna de la recepție ne-a urat bun venit și ne-a invitat să luăm loc. Sala de așteptare nu avea nimic ieșit din comun. La perete erau șiruri de scaune, despărțite În mod regulat de măsuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Se plimbă neliniștit prin încăpere, ca un leu în cușcă. Ei, romanii, cuceritorii lumii, au ajuns de râsul dobitoacelor, care se lasă conduse numai de animalul cel mai falnic sau cel mai aprig. Cirezile n-au în fruntea lor un taur degenerat, ci pe acela care îi întrece în mărime și putere pe ceilalți. O turmă de elefanți este con dusă de cel mai mândru dintre ei, chiar dacă e femelă. La oa meni, de ce să fie invers? Cel din frunte ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
De obicei se bat un urs cu un bivol, sau un bivol cu un elefant... ori un elefant cu un rinocer... — Au intrat în arenă călăreții! anunță Pusio. — Ce călăreți? tresare Rufus. — După veșmânt par tesalieni. Au dat drumul unor tauri... — Roșcați cumva la culoare? — Îhî... — ăștia sunt sălbatici. Mai violenți și mai mari decât ai noștri. Îi întrec și în viteză. — Pff! se cutremură Pusio. Ce păr zbârlit au! Și botul căscat până la urechi... Își trage iute capul înapoi. — Unul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
explică. În stare să respingă orice lovitură... Lasă sabia și-l trage în jos de manta. — Hai, dă-te de acolo! Stai un pic! se roagă Pusio. Au mai apărut și niște infan te riști care agită pânze roșii... — Excită taurii, ca să lungească spectacolul. — Fac tot felul de fente..., se entuziasmează germanul. Își plesnește palmele. — Mamă! Ce agilitate! — Ce s-a mai întâmplat? întreabă morocănos instructorul. — A sărit cu prăjina tocmai când să fie luat în coarne! — O nimica toată, murmură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de trântori, tot timpul pe drumuri de la un patron la altul, hoți și criminali la nevoie, dacă sunt bine plătiți, mațe-fripte în căutarea unei mese bune, poeți a căror singură resursă de trai este spiritul... — În țarina săracă, stăpâne, nici taurul nu se silește, îi întrerupe gândurile un individ numai piele și os, înfășurat într-o togă jerpelită și uzată până la urzeală. Germanicus îl recunoaște imediat. Clutoricus Priscus. Poet talentat și inteligent. Scrierile lui, pline de ironie și sarcasm, nu sunt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
printre străini. Germanicus îl roagă să aștepte și se întoarce la invitații săi. Se străduie să le răspundă cu cât mai multă bună-cuviință. El nu e dintre aceia care, când cineva întinde mâinile pentru o îmbrățișare cordială, întorc capul precum taurii furioși, ca să nu fie sărutați, și le oferă adulatorilor genunchii, socotind că le-au dat destul pentru a-i face fericiți. Din când în când, se întâmplă să nu-și amintească numele cuiva. Se întoarce atunci către nomenclator și acesta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în mine... Herodes îl privește intrigat. — Da, da, accentuează celălalt. Credința vine din interior. Asta caut când mă aplec asupra mea. Și găsești ceva? îi stă pe limbă evreului să-l întrebe. Divinitatea se cinstește nu căsăpind trupuri grase de tauri, nu închinându-i obiecte de aur și argint, nu umplându-i casetele cu pitaci, ci prin voință curată și dreaptă. Odată exprimate, propriile vorbe ar trebui să-l liniștească. Dar nu. Răbufnește și mai aprig: — Ce importanță au pentru zei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
O șoaptă ca un val străbate primele rânduri. Câteva saluturi răsună ici și colo, mulți încearcă să le facă loc. După câțiva metri sunt nevoiți să se oprească. Trece un grup de victimari, despuiați până la brâu, trăgând după ei un taur alb, cu coarnele încoronate de frunze și încins peste burtă și gât cu panglici multicolore. Cei trei bărbați profită de culoarul format ca să avanseze și ei. Cu rând se întâlnesc cu un al doilea cortegiu, care aduce o scroafă ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tresaltă ușurel când o voce venită din depărtare ajunge până la el: — Pe Tine preamărindu-te, cu rugi tremurătoare și cu sufletul aprins de credință... Cine vorbește...? — ...îți aducem prinos, ca să ne purifici, Mars pater, un porc, un berbec și un taur... Un gând răzleț îl avertizează că riscă să ațipească. Speriat, des chide iute ochii. Îl vede pe rex îngenucheat: — Zeule nemuritor, milostivește-te de poporul roman... Marele Pontif își pune la rândul său palmele pe altar: — ...îndepărtează de la noi și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
strânge între degetele-i noduroase turta de sacrificiu plămădită din făină și vin. Grăiește: — Aduceți victima albă, să o doborâm cu o lovitură în frunte. Pe loc, un grup de sclavi despuiați până la brâu apar cu cele trei animale. Coarnele taurului sunt aurite și prinse în continuare cu banda de purpură. În înghesuială și-a pierdut însă cordeluțele din jurul grumazului. Probabil că toți cei pe lângă care a trecut au încercat cel puțin să le atingă, dacă nu cumva chiar să le
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cei pe lângă care a trecut au încercat cel puțin să le atingă, dacă nu cumva chiar să le sărute, pentru a se împărtăși și ei din sanctitatea viitoare a animalului. Doar berbecul și scroafa sunt încă împodobiți cu panglici multicolore. — Taurul este un animal de jertfă îmbelșugată, plescăie apreciativ lângă el tânărul Paterculus. O ofrandă foarte aleasă pentru înduplecarea zeilor. Mai ales unul ca acesta. Îl trage ușurel pe Tiberius de togă: — Uită-te și tu! Cântărește cel puțin 600 de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să nu-i înțeleagă preocupările. De ce trebuie să sacrificăm zeilor din infern numai animale de culoare neagră? O să-i răspundă că este normal să le placă negrul, din moment ce trăiesc în obscuritate. Din același motiv, lui Jupiter i se oferă doar tauri albi sau cel puțin cu o pată albă în frunte. Dar porcul? Care e motivul pentru care îi este consacrat lui Ceres? Pentru că distruge recoltele pe care ea le apără? Reflectează și decide că această simbioză ar explica și de ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Jupiter apucă și el un pumn din aceeași făină de alac, prăjită și măcinată de ves tale, și o împrăștie în jurul lui. Este rândul lui rex. Pune mâna pe un cuțit și retează câteva fire de păr dintre coarnele taurului și ale berbecului, pe care le aruncă imediat în foc. Din acest moment, animalele au devenit sacre. Se spune că acum apar în măruntaiele lor eventualele semne dacă Zeul respinge cumva sacrificiul, murmură Velleius Paterculus. Tiberius tace încordat. Stau în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de același plop, ca să facă loc procesiunii din jurul altarului. Parcă aș fi la teatru, își zice. Aproape de scenă și de actori, dar fără să particip la jocul lor. A venit momentul să se aducă jertfa. Doi sacrificatori prind cu putere taurul. Unul îl imobilizează trăgându-l de coarne, celă lalt aplică o lovitură sigură de secure în gâtul vânjos și puternic al animalului. Alături, un altul, cu tunica suflecată la centură, omoară porcul cu o piatră. Doar berbecul, după ce primește o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
puternică în jurul lor. Un sacrificator s-a apropiat de Augustus, rege și flamini și le șoptește ceva precipitat. Un zvon, confuz la început, începe să zboare din gură-n gură: — Nu s-a găsit lobul de sus al ficatului la taur... Cu chipul ca de piatră, rex poruncește să se repete sacrificiul: — Vom continua jertfirea de vite până când mânia zeului se va îmblânzi. Preotul lui Jupiter apropie de ochi cu mâini tremurânde pe ti cul de papirus pe care sunt notate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu uitați că zeilor de sus li se aduc jertfe în număr fără soț. Tiberius simte pieptul tânărului bubuind sălbatic lângă el. S-a speriat, prostuțul! Ca să-i abată atenția, se apleacă și glumește: — Cam cum crezi tu că următorul taur îl înjură pe ăsta? Velleius cască ochii mari la el. Nero încearcă cu greu să ră mână serios: — Probabil că dacă ar avea gură, i-ar zice: „Bine mă, boule, de ce trebuie să devin eu jertfă expiatoare și să dau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
poartă brodat cu litere de aur numele ei. O glorie a manufacturilor din Alexandria! oftează cu tristețe. Câtă risipă inutilă... Ați văzut cum una dintre victime s-a zbătut și a scăpat? se aude o voce înfundată din spate. — Nici taurul n-a venit de bună-voie, îi răspunde alta, speriată. Vorbele trec un timp pe lângă el fără să-l atingă. Se gândește că întreg ritualul este încorsetat în reguli ridicol de stricte și în tradiții ancestrale fără nici o noimă. Orice eroare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se apropie de el și-și lipește calină obrazul de umărul său. — Vezi să nu-ți strici coafura asta complicată, bombăne el posac. Își strecoară totuși brațul pe după talia ei. În spatele lor, Velleius Paterculus scoate aburi pe nări, ca un taur întărâtat. Nero îi dă un cot în burtă, avertisment să se liniștească. În sfârșit, apar opt lecticari, înveșmântați în uniforma somptuoasă a Fabiilor. Își croiesc cu greu drum printre oameni. Duc pe umeri o băncuță de două locuri, acoperită cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mereu crește, Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lățește; Umbra lui cea uriașă orizontul îl cuprinde Și sub dânsul universul într-o umbră se întinde; Iar în patru părți a lumii vede șiruri munții mari, Atlasul, Caucazul, Taurul și Balcanii seculari; {EminescuOpI 143} {EminescuOpI 144} Vede Eufratul și Tigris, Nilul, Dunărea bătrână - Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână. Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri Și corăbiile negre legănîndu-se pe râuri, Valurile verzi de grîe legănîndu-se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și o anume știință de a rămâne mereu calm, așa că un afiș cu numele lui nu mai atrăgea acum pe nimeni. Îl făcuse special faptul că era atât de scund că abia putea să vadă ce se Întâmplă dincolo de greabănul taurului, dar totuși mai erau tipi scunzi și el n-a reușit să se impună publicului. Dintre picadori, primul era un tip cu față de vultur, Încărunțit, slăbuț, dar cu picioare și mâini de oțel, care purta mereu cizme de văcar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
negri. Nu-i frumos să vorbești așa, Îi spuse cel de-al doilea chelner. Sunt clienți serioși. Nu beau prea mult. — Ba așa-mi place mie să vorbesc, răspunse cel Înalt. Astea două-s cele mai mari nenorociri ale Spaniei - taurii și preoții. Da’ nu orice taur și nu orice preot, asta În nici un caz, răspunse al doilea. — Ba exact așa. Doar atacând individul ajungi să ataci clasa. Trebuie să omorâm fiecare taur și fiecare preot În parte. Pe toți. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
așa, Îi spuse cel de-al doilea chelner. Sunt clienți serioși. Nu beau prea mult. — Ba așa-mi place mie să vorbesc, răspunse cel Înalt. Astea două-s cele mai mari nenorociri ale Spaniei - taurii și preoții. Da’ nu orice taur și nu orice preot, asta În nici un caz, răspunse al doilea. — Ba exact așa. Doar atacând individul ajungi să ataci clasa. Trebuie să omorâm fiecare taur și fiecare preot În parte. Pe toți. Doar așa o să dispară. — Hai, păstrează toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
două-s cele mai mari nenorociri ale Spaniei - taurii și preoții. Da’ nu orice taur și nu orice preot, asta În nici un caz, răspunse al doilea. — Ba exact așa. Doar atacând individul ajungi să ataci clasa. Trebuie să omorâm fiecare taur și fiecare preot În parte. Pe toți. Doar așa o să dispară. — Hai, păstrează toate astea pentru Întânirea ta, spuse al doilea. Uite și tu ce barbarie mai e și Madridul ăsta. E unșpe jumate și ăștia tot stau și se-ndoapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu aur cum Îi cădea grea pe umeri, În după-amiaza aceea caldă de mai, când vocea Îi era Încă la fel de calmă ca și-n cafenea, și cum țintise cu vârful rotunjit al spadei locul ăla plin de praf de pe greabănul taurului unde mușchii se făceau o cocoașă acoperită de peri scurți, coarnele mari, știrbite de la numeroasele lovituri date-n lemn, care se aplecau când el se pregătea să-l dea gata, și cât de ușor intra sabia, ca Într-o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]