5,159 matches
-
acolo se afla filonul pe care îl căuta el. Se apucă din nou de lucru, lovind cu sete, în stâncă. Muntele gemu din nou. De data asta nu mai încăpea nici o îndoială, sunetul venea de acolo, din golul îngust de sub tavan. Era copleșitor, nu semăna cu nimic cunoscut. Iuliu Crișan auzise la viața lui tot felul de zgomote din subteran. Putea să recunoască fără greș cântecul lemnului când cintrele amenințau să se prăbușească sub apăsarea stâncilor de deasupra ori scrâșnetul straturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
neobișnuit nu se întâmplase. Lanterna pierdută zăcea pe jos, încă aprinsă. O ridică și o băgă în buzunar. Așeză lada jos, chiar la baza peretelui pe care îl spărgea. Se urcă pe ea și privi din nou prin gaura de sub tavan. Simțea pe ceafa transpirată curentul de aer. Raza de lumină tot nu străbătea prea departe. Nu pricepea de ce se întâmplă lucrul acesta, dar și acolo totul părea în ordine. Pereții, atât cât putea să vadă, erau în regulă, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scaun. Deschise sertarul și scoase un vraf de hârtii pe care le trânti cu zgomot pe masă. Ce-i cu voi? întrebă acesta, văzând că ceilalți colegi îl privesc mirați. Avem inspecție de sus! adăugă el, ridicând degetul arătător spre tavan și bătând cu palma peste dosarele din fața sa. Ar fi bine să vă apucați și voi de treabă, pentru că nu se știe... Aha, ăsta-i motivul pentru care a dat hărnicia în tine! spuse Loți Szabo care avea biroul alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tot ce-ți spun eu acum. Am trecut apa din adân curi, trei galerii se deschideau în fața noastră spre măruntaiele mun telui. Tata s-a îndreptat spre cea din dreapta și am pătruns înăuntru. Nu departe de intrare, galeria era blocată. Tavanul se năruise și nu se putea trece mai departe. Tata mi-a arătat prăbușirea, spunându-mi că, dincolo de bolovanii îngrămădiți până în tavan, se află închis ucigașul lui Fritz. Nu era mort, ci numai pecetluit acolo, în bezna din adâncuri. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Tata s-a îndreptat spre cea din dreapta și am pătruns înăuntru. Nu departe de intrare, galeria era blocată. Tavanul se năruise și nu se putea trece mai departe. Tata mi-a arătat prăbușirea, spunându-mi că, dincolo de bolovanii îngrămădiți până în tavan, se află închis ucigașul lui Fritz. Nu era mort, ci numai pecetluit acolo, în bezna din adâncuri. Așa am aflat pentru prima dată despre vâlvă, continuă Calistrat trăgând adânc aer în piept. La fel ca și tine, la început am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Își luară un rămas bun destul de rece, după care inspectorul și Ileana plecară spre casă. Rămas singur, Moș Calistrat nu se mai obosi să facă ordine ci se întinse așa îmbrăcat pe lavița unde stătuse Cristian, cu ochii ațintiți în tavan. Când auzi pași pe culoar, abia ridică capul privind spre intrare. No, te-ai răzgândit? întrebă el văzându-l pe Cristian în pragul ușii. Nu, sigur că nu! adăugă el văzând-o și pe Ileana că intră și ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cristian bolta. Nu-i rău, îl aprobă Moș Calistrat. Dacă ne reușește, bolta se va prăbuși peste intrare și o va acoperi în întregime. Nu știu ce e înăuntru, aș vrea să arunc o privire acolo. Trebuie să văd care e forma tavanului peșterii. Nu de alta, dar n-aș vrea să ne trezim că astupăm o intrare și deschidem alta. Cristi, dragul meu, nici nu poate fi vorba de așa ceva! sări imediat Calistrat. Nu trebuie să te încumeți să intri acolo, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vizuină. Mai devreme sau mai târziu, cineva trebuie s-o facă, nu crezi? Și de ce trebuie să fii tu primul? întrebă Ileana. Nu, Calistrat are dreptate. Hai, să vedem ce avem de făcut acum! Mi-e teamă ca nu cumva tavanul peșterii să fie prea subțire acolo, arătă Cristian spre peretele stâncos de peste gura peșterii. Nu e. De unde știi? întrebă el. Nu știu, dar îmi doresc din tot sufletul, spuse Ileana foarte sigură pe ea, simt că zeii ne vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
exploziv. Imediat își dădu seama ce greșeală făcuse. Ca într-un film tras cu încetinitorul, văzu cum roca de deasupra lui începe să se umfle. Fisuri tot mai mari se croiau rapid de-a lungul acesteia, avansând în jos spre tavanul peșterii. Apoi un nor de praf țâșni din locul unde pusese dinamita. Pietre mici prinseră să zboare în toate părțile și o flacără puternică, urmată de alte patru străluci orbitor. Încercă să o ia la fugă, dar nu apucă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
uniformă. Nu erau polițiști, armata era cea care apăruse acolo. În spatele soldaților se aflau câțiva civili îmbrăcați în costume închise la culoare. Bărbatul care reușise să câștige la masa numărul trei deja le strângea mâna acestora, arătându-le ceva înspre tavanul sălii, probabil obiectivele camerelor de supraveghere. Nu mai era amețit de loc, ba dimpotrivă, pornise cât se poate de vioi înaintea celorlalți spre ușile ce duceau la spațiile administrative din spate. Boris intrase ca o furtună în camera unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai înainte. Se aplecă înainte și trecu prin cascadă. Erau acum într-o scobitură săpată de ape în stânca de deasupra lor. Din cauza umezelii, totul era acoperit cu un mușchi alunecos ce mustea de apă. Picături mari se prelingeau din tavanul nu prea înalt de deasupra. Mirosea puternic a mucegai și se simțea un curent rece. Nu așa se intră aici, îl mustră socrul său, trebuia să faci ca mine, să te apleci puțin și să te ferești de apa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi spuse acesta, după care se răsuci pe călcâie și porni voinicește prin tunel. La început, drumul mergea drept, după care podeaua începu să urce, mai întâi ușor, după care, din ce în ce mai abrupt. Nici picăturile de apă nu mai curgeau din tavan. Pop se deplasa repede, chiar prea repede, ținând cont de vârsta lui. Tunelul se răsucea neîncetat, întorcându-se neașteptat când la stânga când la dreapta. De multe ori, raza lanternei se pierdea dincolo de cotituri. Pe jos, se întindea un strat subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se vedea nici un om. Trecu dincolo de vagonet și se apropie de peretele de piatră. Plimbă raza lanternei de jur împrejur. Se cunoștea că minerii lucraseră acolo, bucăți de material desprinse din perete zăceau la picioarele sale. Deasupra capului, chiar sub tavan, se vedea o gaură îngustă ce continua în adânc. Ridică mâna în dreptul ei. Un curent rece răzbătea de acolo. Atinse apoi ușor stânca cu palmele. Piatra vibra ușor iar el își trase repede mâinile înapoi. Ceva se agita dincolo de stânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu putea fi vorba de un animal. Vlad nu fusese acolo cu el, nu simțise tremurul muntelui și nici geamătul acestuia, care îi băgase groaza în oase. Chestia aceea, fumul negru, ieșise din gaura îngustă, ca o fantă subțire, de sub tavanul galeriei. Se prelinsese de acolo ca un lichid drăcesc. Umbla se prin toate colțurile lumii dar nu auzise de existența unei asemenea vietăți. Vlad nu-i înțelesese întrebarea. Boris știa că, orice ar fi fost ființa aceea, era acolo cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
primi osebita stimă și respectu ce v consacru. Preot ss. Gh. Chirilă.” Bisericuța modestă din lemn tip navă, fără pridvor, cu pronaosul și naosul formând o singură încăpere, cu altarul despărțit de o catapeteasmă din lemn, cu icoanele împărătești, avea tavanul căptușit cu scândură în formă de boltă, la fel și pereții exteriori erau căptușiți cu scândură pentru a apăra pereții de intemperii. Acea biserică veche s-a păstrat după mai multe reparații și adăugiri, până la sfârșitul secolului al XX-lea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
locuință și la casa casă, de asemenea era din pământ bătătorit, peste care se aplica o lipitură din lut galben amestecat cu balegă de cal, ca să nu crape. Când structura locuinței s-a complicat și diversificat, s-a construit un tavan din grinzile transversale peste care s-a bătut scândura. Tavanul era vopsit, iar grinzile puteau fi decorate cu rozete, asemuind soarele, alte motive geometrice, sau putea rămâne în culoarea lemnului care se înnegrea de vreme. Din argea (partea de susă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bătătorit, peste care se aplica o lipitură din lut galben amestecat cu balegă de cal, ca să nu crape. Când structura locuinței s-a complicat și diversificat, s-a construit un tavan din grinzile transversale peste care s-a bătut scândura. Tavanul era vopsit, iar grinzile puteau fi decorate cu rozete, asemuind soarele, alte motive geometrice, sau putea rămâne în culoarea lemnului care se înnegrea de vreme. Din argea (partea de susă a casei, cu acoperișul) făceau parte căpriorii, de o parte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Am Înghițit În sec și am deschis ușa. 9 Trupul gol al Clarei zăcea pe niște cearșafuri albe care străluceau ca mătasea. MÎinile maestrului Neri alunecau pe buzele ei, pe gît și pe piept. Ochii ei albi se ridicau spre tavan, Înfiorîndu-se sub asalturile cu care profesorul de muzică o penetra Între coapsele palide și tremurătoare. Aceleași mîini care Îmi citiseră chipul cu șase ani În urmă În Întunericul Ateneului strîngeau acum bucile lucind de sudoare ale maestrului, Înfigîndu-și În ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Întoarcă pînă la căderea nopții. Eu am rămas să mă ocup de tejghea, În timp ce Fermín, cu manevrele lui obișnuite de echilibrist, se cocoțase pe scară În vîrful picioarelor și rînduia ultimul raft de cărți, aflat la numai o palmă de tavan. Cu puțin Înainte de ora Închiderii, cînd soarele apusese deja, silueta Bernardei se contură Înapoia vitrinei. Era Îmbrăcată ca pentru joi, ziua ei liberă, și mă salută cu mîna. Sufletul mi se umplu de bucurie numai cînd am văzut-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mormînt, cu un scîrțîit brusc, exhalînd suflul fetid și viciat al interiorului. Am Împins-o spre Înăuntru, dezvăluind un culoar ce se adîncea În Întuneric. Aerul duhnea a Închis și a umezeală. Volute de jeg și de praf Încununau colțurile tavanului, atîrnînd ca niște fire de păr alb. Dalele crăpate ale pardoselii, erau parcă acoperite cu o mantie de cenușă. Am zărit ceva ce părea a fi niște urme de pași care pătrundeau În apartament. — Doamne, Maica Domnului, murmură portăreasa. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
umbrele. Fereastra ce dădea spre curtea interioară era acoperită cu paginile gălbejite ale unui ziar. Am smuls foile și o săgeată de lumină vaporoasă străpunse bezna. — Doamne Iisuse Hristoase, murmură portăreasa lîngă mine. Încăperea era infestată de crucifixe. Atîrnau de tavan, unduindu-se la capătul unor sfori, și acopereau pereții, fixate În cuie. Erau cu zecile. Se puteau Întrezări În toate ungherele, zgîriate cu cuțitul pe mobilele din lemn, scrijelite pe pardoseală, vopsite cu roșu pe oglinzi. Urmele de pași care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fiul păcatului, iar păcatul nu avea decît un singur tată: necuratul. Încredințat astfel că păcatul se cuibărise În căminul lui și Între coapsele soției sale, pălărierul a Început să atîrne crucifixe pretutindeni: pe pereți, pe ușile tuturor camerelor și pe tavan. CÎnd Sophie l-a găsit semănînd cu cruci dormitorul În care o surghiunise, s-a speriat și, cu lacrimi În ochi, l-a Întrebat dacă nu cumva Înnebunise. El, orb de mînie, s-a răsucit și i-a ars o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
era imposibil să nu se afle sticle cu apă minerală și pahare corespunzătoare, creioane și pixuri de diferite culori, carioci, rapoarte, volume de legislație, blocnotesuri, microfoane, telefoane, arsenalul obișnuit în locuri de acest calibru. Trebuie să existe lustre suspendate din tavan și aplice pe pereți, trebuie să existe uși capitonate și ferestre cu perdele, trebuie să existe mochete pe jos, trebuie să existe tablouri pe pereți și vreo tapiserie veche sau modernă, neapărat portretul șefului statului, bustul republicii, drapelul patriei. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu avea nimic cu nervii, că la analizele făcute pentru intrarea în poliție fusese apreciat ca extrem de liniștit, dar comisarul, cu un gest brusc, îl reduse la tăcere. Iar acum, deja la adăpostul pereților fortificați ai firmei providențial, s.a., cu tavanul și podeaua, îl fulgera fără milă, Nici măcar nu ți-a trecut prin cap, idiotule, că ar putea exista microfoane instalate în lift, Domnule comisar, sunt dezolat, într-adevăr nu m-am gândit, bâigui sărmanul, Mâine nu ieși de aici, rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o notiță spunând să ne cheme în cazul în care ar avea nevoie de vreunul dintre noi, Bine. Comisarul își scosese pantofii și se întinsese pe pat. Stătea culcat pe spate, cu mâinile încrucișate sub ceafă și se uita la tavan, ca și cum ar fi așteptat să-i vină de acolo de sus vreun sfat sau, dacă asta era prea mult, atunci măcar ceea ce în general numim o opinie fără angajament. Poate pentru că era izolat fonic și, prin urmare, surd, tavanul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]