8,384 matches
-
face să ajungă la spectator. Din acest punct de vedere, Victor Rebengiuc pare născut pentru filmele alb-negru și pentru îmbrăcămintea de scenă cenușie. Interpretându-i pe Tipătescu sau pe Caliban, pentru a mă referi la două extreme ale creației sale teatrale, el reușește să "coloreze" într-o asemenea măsură biografia per-sonajului încât devine fad, de nerecunoscut, în alte versiuni. Am văzut, după memorabila interpretare din "Furtuna" lui Shakespeare, în regia lui Liviu Ciulei, și alte variante scenice ale piesei - vreo patru
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
profundă, vie a ficțiunii vii care e teatrul. Și-apoi, netemîndu-se să rămînă deschis în fața magiei scenei, nu este oare Banu spectatorul ideal pe care și l-au dorit Artaud și Grotowski, acel spectator neliniștit, capabil să reverbereze în fața actului teatral cu toată ființa sa, dispus să "încaseze" existențial impactul acestuia și investindu-l cu valoarea unei experiențe intime, personale? Un spectator care, în plus, mărturisește în scris, despre toate acestea, avînd harul reflecției autentice și pana unui mare stilist, deoarece
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
analitic, pe care l-am numit generic microscopie hermeneutică, ne oferă și Scena supravegheată: punctul de plecare al acestei cărți este o experiență punctuală de spectator care, asistînd la o reprezentație (Britannicus de Racine), are revelația multiplelor consecințe existențiale și teatrale ale unei situații dramatice și scenice asupra căreia nimeni nu s-a oprit pînă acum în mod expres, deși ea apare frecvent în literatura dramatică, și anume situația în care un personaj supraveghează alte personaje, fără a fi văzut de către
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
supravegheri moi", oarecum depersonalizate, prezentă azi, în viața de zi cu zi, prin intermediul tehnologilor moderne, dar fără a avea relevanță imediată în planul vieții individuale). Astfel, în prima parte a cărții, cititorii vor găsi modele ale supravegherii, în care exemplele teatrale rămîn mereu la orizont, chiar dacă analiza se concentrează mai mult pe disecarea mecanismelor de funcționare ale supravegherii, pe efectele psihologice ale acesteia asupra relațiilor interumane, pentru ca de abia în partea a doua să fie analizate, din perspectiva diverselor tipuri și
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
dat naștere legendei papesei Giovanna. Tot în 2004 apărea La casa del quarto comandamento (Editura Fernandel, Ravenna) care deapănă povestea, sentimentele și gândurile lui Martin, un septuagenar internat de fiul său înt-un azil. Romanul s-a bucurat de două transpuneri teatrale și se lucrează la scenariul unui viitor film. Cel mai recent roman semnat de Marco Salvador este intitulat Il maestro di giustizia ( Editura Fernandel, Ravenna, 2007) al cărui protagonist încearcă să trăiască condiția celui care în fața morții, alege eutanasia, propunând
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
Este normal și asta arată, și la noi, că aceste recunoașteri artistice au devenit, în timp, un reper, că ele contează pentru breaslă și pentru creatorii ei, că, o dată pe an, din tot ce s-a petrecut semnificativ în anul teatral sînt puse în lumină, în atenția tuturor, cîteva nume, cîteva spectacole, cîteva teatre. Cîte trei, la fiecare categorie deja cunoscută. Faptul acesta, în sine, este - sau ar trebui să fie - onorant și dătător de satisfacții. Cu o mențiune, din punctul
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
Cîte trei, la fiecare categorie deja cunoscută. Faptul acesta, în sine, este - sau ar trebui să fie - onorant și dătător de satisfacții. Cu o mențiune, din punctul meu de vedere. Este extrem de important cine pune în discuție și cum faptul teatral. Anvergura personalităților antrenate în mecanismul jurizării - și cred că determinant este juriul pentru nominalizări, după aceea, juriul care îi stabilește pe cîștigători, lucrează mai îngrădit, cu materialul clientului, cum se spune - dă credibilitate judecăților, analizelor și face ca rumoarea să
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
însă, este marja de eroare. Știința alcătuirii acestei echipe aici stă. Cred. Un juriu, cît de avangardist ar fi, trebuie să reflecte care a fost tendința intervalului pus în discuție, care au fost întîmplările sub semnul cărora rămîne acel an teatral în memoria teatrului și a spectatorilor. Fragilitatea creației, vulnerabilitatea creatorilor, derizoriul în care trăim, orgoliul, firesc în asemenea profesiuni, acestea și încă altele au nevoie de o selecție cît mai riguroasă. De o ștachetă ridicată a ținutei celor care o
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
discutabile.Va observa, de pildă, că Silviu Purcărete a luat Premiul pentru cea mai bună Regie, pentru "Titus Andronicus" și pentru "Cum vă place sau Noaptea de la spartul tîrgului", că "Phaedra", "Cumnata lui Pantagruel" - unul dintre cele mai extraordinare discursuri teatrale despre Rabelais - sau "Așteptîndu-l pe Godot" nu figurează pe nici o listă, fie ea de nominalizări sau de cîștigători. Vlad Mugur a luat o singură dată Premiul pentru Regie, pentru "Slugă la doi stăpîni"... Alexandru Darie, la fel, doar o dată, pentru
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
Formulări nefericite care pot, pînă la urmă, să-i jignească pe cei în cauză. Vlad Ivanov, care, împreună cu Crina Mureșan, duce spectacolul "Elisaveta Bam", care face o creație remarcabilă pînă la cel mai mic detaliu, singulară, deocamdată, în peisajul nostru teatral este nominalizat pentru Ivan Ivanovici al său la categorie "rol secundar". Eroare regretabilă, care mi-a lăsat un gust teribil de amar. Reacția juriului la decizia exemplară a lui Vlad Ivanov de a se recuza de pe lista nominalizărilor - tocmai fiindcă
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
de la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu, un spectacol în care este dificil să faci asemenea aprecieri, secundar/principal, aproape toți actorii tineri fiind protagoniști. Omisiunile și injustețea provoacă, de fapt, reacțiile, polemicile, starea de disconfort instalată acut în lumea noastră teatrală. În ultimii ani, asta se simte din ce în ce mai tare. Generozitatea, boieria, luciditatea sînt înlocuite de umori, de visceralități, de superficialitate, de inconsecvențe de tot felul - una scriem și alta votăm. Senzația că sînt găști, jocuri, că se plătesc polițe - de multe
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
scriem și alta votăm. Senzația că sînt găști, jocuri, că se plătesc polițe - de multe ori, inexactități - de aici vine. Responsabilitatea alegerii unui juriu rămîne, cred, problema esențială și determinantă pentru strălucirea sau pentru umbra în care este pusă mișcarea teatrală în anul respectiv. Gafele, subiectivismul, fac parte din joc și nici un juriu, nici un sistem de premiere nu poate să fie scutit de asta. Erorile în cazul evidențelor, în fața unor creații remarcabile sînt greu de reparat și ele pun în discuție
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
lui Verdi, prezent pe scenă tot timpul printre figurile închipuite de el. Dar aerul mizeros al personajului contrazice total imaginile cunoscute, care ne arată un bărbat robust, cu un aer sever de autoritate, de intransigență, binecunoscute de altfel în mediul teatral al timpului. Și dacă totuși ieși din sala Operei cu un sentiment de satisfacție este pentru că muzica "Trubadurului" cu formidabila ei energie, cu splendida ei inventivitate melodică te copleșește. Gestica melodică divergentă a celor două femei, vehemența meridională a tenorului
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
că există o problemă evreiască în Neguțătorul din Veneția. Tot atît de bine Shylock s-ar putea să aparțină unei alte condiții și chiar și atunci răutatea să nu se zdruncine. Răul din Shylock este ancestral. Cum putem să reprezentăm teatral această inumanitate? Răul său este tot atît de îndepărtat de bine cît și de frumos. Ar fi oare indicat să-l reprezentăm ca o năstrușnică pocitanie? Nu. Părerea mea este că felul în care urmărește cu ajutorul legii zapisul spre a
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
prielnică. Ce te faci însă în teatru, unde ca actor trebuie să fii distribuit și nu ești? Simți cum frigul îți pătrunde trupul și spiritul. Pentru ce mai exiști? Unde se află sensul tău? Cînd îți este răpită sărbătoarea muncii teatrale, te prăbușești. Încetezi să exiști. Rostul tău piere. Atunci te gîndești la neființă. Nu pot să nu citez dintr-o carte a lui Nicolae Balotă, pe călugărul Fredegisius din secolul nouăsprezece scriind despre nimic și tenebre: Nonexistența e ceva atît
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
abilitate a ideii, sunt, în mod evident, de factură manieristă. Și asta nu doar în ceea ce privește morfologia elementară, alungirea formelor, prevalența conceptului față de anatomie etc., ci și în ceea ce privește perspectiva intelectuală care stă la baza compozițiilor, anume distorsiunile privirii, expresivitățile detaliilor, mișcarea teatrală, asamblarea anamorfotică etc. Aproape în totalitatea ei sau, cel puțin, în cadrul acelui segment care privește creația sa recentă, pictura lui Vladimir Zamfirescu este una de factură eminamente culturală, de extracție ori de aluzie livrescă, fapt care mută interesul de pe capacitatea
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
pentru lansarea pe piață a nume de creatori tineri, acordîndu-le girul credibilității morale și profesionale. Au mai fost, de-a lungul timpului, tot felul de tentative, de încercări de a aduce nume noi de teatre private, locuri noi pentru circuitul teatral. Le-aș numi acte contextuale, care au servit elanuri de moment. Unele au dispărut rapid după un singur spectacol, să spunem. Altele există într-un soi de stand-by, cu intervale enorme între o producție și următoarea - care nici nu este
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
departe. De șapte ani. În afara nucleului fondator, prea puțini din breaslă au fost aproape, constant, cu sufletul de fenomenul Act. Nevrînd să înțeleagă că avînd grijă și protejînd sămînța, ea va dea roade nu pentru Iureș, ci pentru un fenomen teatral suplu, flexibil, sănătos. În fine, după șapte ani care pentru mine au însemnat Mihai Măniuțiu, seminarul Grotowski, Alexandru Dabija, "Creatorul de teatru", radiografia Bucureștiului - făcută de Patapievici, Dabija, Iureș - Neil Labutte și Vlad Massaci, "șefele" și Sorin Militaru, spectacole-lectură coordonate
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
Alex Ștefănescu este că el nu oferă nici o surpriză. Alex Ștefănescu secret este identic cu Alex Ștefănescu din viața publică. Același mod de a observa și de a judeca lumea, autoironia, atenția admirativă arătată femeilor frumoase, un anumit ton declamativ, teatral, de care nu sunt scutite nici gândurile cele mai intime, permanenta jovialitate și bună dispoziție. Jurnalul secret este o carte lejeră, agreabilă, care se citește cu mare plăcere, dar care, trebuie spus din capul locului, nu aduce nici un fel de
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
să iubească pe toată lumea, nu întotdeauna ai puterea să-ți recunoști neputința, să apreciezi împlinirea "celuilalt" într-un personaj sau altul, în viață. Respectul este un element de echilibru interior care obligă. Care nu permite bălăcăreala tradițională din lumea noastră teatrală conform căreia nu exist decît EU, iar restul merită disprețuit. Aerul normal din Teatrul maghiar din Cluj face posibilă, în mod direct, performanța de pe scenă la cotele pe care le cunoaștem. Oamenii sînt preocupați de această profesiune, stau unii cu
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
către Liviu Rebreanu într-un prim volum, ce va cuprinde corespondenții cu numele situate alfabetic la literele A și B. Nici acest volum nu a apărut încă. Arhiva e imensă, dar ea deschide și redeschide teritoriul relațiilor politice, sociale, administrative, teatrale și literare ale scriitorului. Prin urmare, situarea lui în epocă va avea de câștigat în detalii, culise, dramatism și dedesubturi. Contextul politic și literar e o altă plăcută capcană întinsă documentaristului, exploratorului de ocazie, biografului sau istoricului literar de mai
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
am poposit iarăși în tihna poveștii. La Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Alt loc încărcat de farmecul pălăvrăgelii. Ca și Vîlcea. Istorii cîte și mai cîte nu s-au perindat pe acolo, care au făcut de mii de ori înconjurul lumii teatrale. Cred că și din atmosfera aceasta sare ispita cea grea pe regizorul Dabija ca să născocească alte călătorii spre firescul dialogului. Plecînd de la cuvînt și de la un cult fantastic pentru limba română, pentru poezia bizară a dialectului și trecînd cu mult
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
morală și cerul înstelat, extrase din banalizata formulare kantiană, au avut un reflex poetic mai clar decît cel din poezia lui Asachi. în proză ori în teatru, Gheorghe Asachi nu se poate măsura în nici un fel cu poetul omonim. Prelucrările teatrale nu conving și par compuse exclusiv în vederea spectacolului; unica lor semnificație rămîne aceea de a fi fost rostite pe scenă în limba română. Cît despre nuvelele istorice, descinse din epoca Renașterii italiene, ele nu trec de vagi exerciții scriptice pe
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
Alwin Nicolais, Carolyn Carlson etc. - în anii '80 a căpătat propria sa identitate, în cadrul căreia, așa cum arată critica franceză de specialitate, s-a pus accentul pe dimensiunea intelectuală a dansului, pe preeminența corpului care în scriitura coregrafică se substituie textului teatral, la care se adaugă diversificarea, apărând dansul de autor, precum filmul de autor, datorită căreia se identifică astăzi atâtea direcții câți coregrafi. În această ultimă fază amintită - în al cărei creuzet s-au amestecat și influențe extrem orientale - contribuția unor
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
exemplară a prezenței invizibilului. Craig merge însă și mai departe. Necesitatea incarnării fantomei nu pune în discuție doar această fidelitate, ci și pe aceea față de esența teatrului ca artă. Fantomele shakespeariene ne amintesc, în-- tr-adevăr, veritabila miză a oricărei reprezentări teatrale: capacitatea de a "primi revelația invizibilului", de a permite accesul la o realitate aflată dincolo de ceea ce vedem în mod efectiv. Se cuvine, așadar, să înscriem reflecțiile lui Craig asupra fantomei shakespeariene în contextul mai larg al discursului său de ansamblu
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]