1,167 matches
-
-Vreau să uit grozăvia pe care ai spus-o. Nu vreau să cred în ideile tale înfiorătoare. Ești doar un exaltat ce a născut tenebre. Tu nu-ți dai seama că ajungem la psihoză? Ce-o să ne facem dacă dezastrul teluric și durerea vor pune stăpînire pînă și pe nădejdea noastră?” Îl ascult și-l simt totodată în mine pe cel îndepărtat. Devin, odată cu el, lovit și îndurerat. Privirile îmi ard o flacără neagră căci orbitele sînt umplute cu antimoniu. În jurul
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
coordonat, pentru că trebuie dusă multă muncă pe plan subconștient. Iar atunci când respingi puterea sufletului și a spiritului, când negi prezența planului vibrațional, ce rezultat poți obține? Cel mai dificil este de lucrat cu persoanele care sunt atât de ancorate În teluric, atât de axate pe planul fizic, dar care recunosc totuși prezența forțelor subtile. De exemplu, există persoane de succes, care au o viață mulțumitoare și Împlinită și care nu cred sub nicio formă În prezența forțelor de vibrație subtilă. Acestea
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
face rău vouă, celor din jur sau naturii. Ritualurile care implică sacrificarea de vieți, vărsarea de sânge au fost introduse de către cei care rezonează cu energiile malefice și care au căutat, prin toate mijloacele, să Îi ancoreze pe oameni de teluric. Teama, angoasele, bolile psihice Cum ne putem vindeca de ele? Cum putem conștientiza propriile probleme și deficiențe? Toate se rezolvă prin aplicarea legii iubirii. Aceasta este esența de bază a vindecării. Dupa aceea, peste aceasta esență, puteți pune orice doriți
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
pentru cei care lucrează noaptea. Atitudinea sănătoasă, repetăm, este legea iubirii. În momentul În care veți Învăța să conștiențizați legea iubirii nu veți mai avea coșmaruri. Coșmarurile aparțin dimensiunii acesteia În care trăiți voi și marchează axarea corpului fizic pe teluric, care Încearcă să Închidă canalul de reintrare a sufletului În trup. Din acest motiv, sufletul Încărcat cu lumina Matricei, când se Întoarce, face eforturi considerabile pentru a reintra În trup. De aceea, când vă treziți dintr un coșmar, simțiți cum
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
îl proiectează pe Pratt în mijocul înfruntării ce face ca granițele moralei tradiționale să fie abolite. Italia în care revine Pratt este marcată de linia de ruptură dintre fidelii regimului marionetă de la Salo și Rezistență. Este acea Italie dominată de teluric și escatologic pe care o reconstituie un alt italian neliniștit și ambiguu, Curzio Malaparte. Războiul lui Pratt posedă nuanța de imprevizibil și curaj pe care scriitorul o transferă spre Corto Maltese. Privit ca spion sud-african, Pratt este parte din marele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
intrând și ieșind din limuzine. Îi vezi mâncând singuri la mese mici din restaurantele hotelurilor. Bând cockteil-uri la bar în aeroporturi private, așteptând următorul avion închiriat. Toți visători ăștia idealiști, ademeniți acum într-un joc de picioare profesionist. Mamele alea telurice, hippie, cu părul împletit în șuvițe, și golăneii ăia cu cioc care alunecau pe skateboard, îi auzi acum la telefon, dând ordine de vânzare agenților de bursă. Vârând bani în conturi offshore și în cutii de valori din Elveția. Tocmindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sânul ei puternic cioplit în dur bazalt, Uitat să fie visul și zborul lui înalt, Uitată plăsmuirea cu aripe de ceață! Vom coborî spre calda, impudica Cybelă, Pe care flori de fildeș ori umed putregai Își înfrățesc de-a valma teluricul lor trai, Și-i vom cuprinde coapsa fecundă de femelă. Smulgîndu-ne din cercul puterilor latente, Vieții universale, adânci, ne vom reda; Iar nervii, hidră cu mii de guri, vor bea Interioara-i mare de flăcări violente. Și peste tot, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
trimisese departe, la mii de kilometri, pentru că - asemenea Astrologului, peste ani - prevăzuse dezastrul Stațiunii și vroia, astfel, să-și salveze urmașul. Cel plecat - Castelanul, cum dintr-o nevoie de romantic îl numeau localnicii - urma să fie inițiat în stăpânirea forțelor telurice. Trebuia, la întoarcere, să salveze Stațiunea. Sau, dimpotrivă, să o distrugă, împlinind astfel profeția părintelui său și a Cititorului în stele. Făcându-i pe plac Romancierului! Nu-i este deloc ușor Magistratului cu atâtea treburi încurcate. Și câtă ordine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ai o soră? — Am o soră, dar nu văd ce legătură are. — O soră căreia îi plac romanele cu personaje psihologic neliniștite și complicate? — Sora mea spune întotdeauna că-i plac romanele în care se simte o forță elementară, primordială, telurică. Spune chiar așa: telurică. — Dumneavoastră ați făcut o reclamație la biblioteca închisorii privind o carte incompletă, spune înaltul ofițer așezat îndărătul unui birou. Scoți un suspin de ușurare. De când a venit un gardian, să te cheme din celula ta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o soră, dar nu văd ce legătură are. — O soră căreia îi plac romanele cu personaje psihologic neliniștite și complicate? — Sora mea spune întotdeauna că-i plac romanele în care se simte o forță elementară, primordială, telurică. Spune chiar așa: telurică. — Dumneavoastră ați făcut o reclamație la biblioteca închisorii privind o carte incompletă, spune înaltul ofițer așezat îndărătul unui birou. Scoți un suspin de ușurare. De când a venit un gardian, să te cheme din celula ta și te-a pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și Icar? Van Gogh cu fervoarea dionisiacă a lanurilor sale patetice și-a Întors ochii tragici și plini de soare spre Anteu. Floarea soarelui pictată de el nu s-ar smulge niciodată din pămînt; e de un galben solar și teluric În același timp, pătrunzător, ca sîngele incendiat; un galben pe care natura nu e În stare să-l elaboreze, dar de care acum nu se mai poate dispensa. În schimb, sînt atîția Îngeri ce zboară convențional, chiar În tablouri ilustre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
armată de leproși. Curând, avea să simtă frisonul epileptic, încercuit, fără scăpare. Zidurile aveau să geamă iarăși, dementizate, zgâlțâindu-se sub săgețile cerului otrăvit, acoperișul va dansa, din nou, trepidând sub bombardamentul nocturn, ferestrele vor zăngăni, turmentate de teroare. Trauma telurică, cutremurul, ca în urmă cu 3 ani,în noaptea aceea limpede de primăvară când, dintr-odată, crusta a început brusc să crape și să arunce în aer povara pestilențială a mocirlei. Abia ieri, în urmă cu trei ani, ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fleurs du mal, de "ordine sublimă", cum cere Hölderlin. De exemplu, în vastele poeme eminesciene ideatica se desfășoară într-o desăvârșită unitate, o coerență subtilă care știe să creeze și să inducă înțelesul urmărit: în Luceafărul drama antinomiilor noroc/nenoroc, teluric/uranic, în Povestea magului incompatibilitatea dintre geniu și lumea străină unde a fost aruncat, în Panorama deșertăciunilor evoluția ineluctabilă a civilizațiilor de la mărire la dispariție, consecutiv decăderii morale. Aceste poeme sunt alcătuite din numeroase nervuri tensionale care înscriu sintetic ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
alteori ea este disonantă sau chiar antagonică, relevând latura inarmonică a lucrurilor, a lumii. Așa se naște "tristețea metafizică" din poezia eminesciană de iubire, conștiința dureroasă a denivelării potențialului spiritual între realitate și idealitate, dintre necesitatea internă hyperionică și inerția telurică, refractară spiritualității. Acest gen de ritmică antitetică apare cu osebire în Pe lângă plopii fără soț.... Ce e amorul ?, Adio, S-a dus amorul. "În cele patru poeme sus este vorba de o ritmicitate dialectică dintre realitatea prozaică și ideal, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
antitetică apare cu osebire în Pe lângă plopii fără soț.... Ce e amorul ?, Adio, S-a dus amorul. "În cele patru poeme sus este vorba de o ritmicitate dialectică dintre realitatea prozaică și ideal, o tensiune antitetică de ordin axiologic între teluric și celest, între zborul spiritului care nu poate respira decât în zonele de sus ale semnificațiilor eterne și lipsa de zbor a unor ființe fără vocația absolutului: "Prea mult un înger mi-ai părut / Și prea puțin femeie". În loc de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
eliberează în moartea inițiatică a inefabilului "Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor de moarte". În poezia lui Baudelaire Elévation, are loc de asemenea o largă deschidere spațială dezvoltată de zborul avântat al unor ciocârlii, înălțându-se din spațiul miasmelor morbide telurice, în văzduhul eterat cu dublă natură exterior și lăuntric, care îi îngăduie celui ce poate efectua un asemenea zbor sufletesc să asculte vocea misterului: graiul florilor și al lucrurilor mute. Goethe, după ce în lumea de jos, materială, s-a bucurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
înțeles. Continuumul spațiu-timp din Luceafărul conține una din cele mai mari desfășurări transfinite din lirica universală, culminând cu zborul lui Hyperion către demiurg. Eliberarea spiritului cititorului este maximă în această uluitoare deschidere fizică, la care se adaugă mișcarea ideatică de la teluric la astral, de la creat la increat, de la posibilul uman, teluric, la transposibilul metafizic. Citind Luceafărul, încercăm o plutire, o încântare înalt eliberatoare una din cele mai înalte și mai pure disponibilizări spirituale. Așa încât, numai pronunțând numele poemului, cel ce l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mari desfășurări transfinite din lirica universală, culminând cu zborul lui Hyperion către demiurg. Eliberarea spiritului cititorului este maximă în această uluitoare deschidere fizică, la care se adaugă mișcarea ideatică de la teluric la astral, de la creat la increat, de la posibilul uman, teluric, la transposibilul metafizic. Citind Luceafărul, încercăm o plutire, o încântare înalt eliberatoare una din cele mai înalte și mai pure disponibilizări spirituale. Așa încât, numai pronunțând numele poemului, cel ce l-a parcurs simte cum îl cuprinde elanul zborului către zonele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
umană, zborul lui Hyperion către demiurg, mările de lumină din jurul acestui zbor, totul polarizând în jurul celor trei dialoguri de amplitudine de asemenea cosmică: Cătălina luceafăr: înfruntarea dintre creat și increat, noroc-moarte și nenoroc-nemoarte; Cătălina-Cătălin: confruntarea dintre aspirația uranică și cea telurică; Demiurg-Hyperion: eonul cere norocul omenesc al iubirii, dar demiurgul refuză, din două motive: pe de o parte, nimicnicia lumii umane, pe de altă parte, urmarea posibil funestă pentru increat de a abdica de la statutul său. Finalmente, are loc punerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-se Parisului: "Tu m'a donné ta boue/ Et j'en ai fait de l'or" "Tu mi-ai dat noroiul tău,/ Iar eu am făcut din ele aur". Bucuria poetului era să se înalțe deasupra miasmelor morbide din valea teluricului pentru a înțelege "Le langage des fleurs et des choses muettes "graiul florilor și al lucrurilor mute". Lirica lui Paul Verlaine este o neîntreruptă laudă a vieții sub cele mai variate hipostaze. În finalul Poemelor saturniene, el evocă Inspirația care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Le Voyage, Baudelaire năzuiește irepresibil către Nou, către Necunoscut: Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel, qu'importe? Au fond de l'Inconnu pour trouver du Nouveau! Iar în poezia Elévation, deschiderea însemnează eliberarea din miasmele otrăvite din spațiul teluric prin zborul către "purele tării", fapt care ne face să înțelegem "le langage des fleurs et des choses muettes". Dar mai sus încă, iată viziunea poetico-filozofică a lui Giordano Bruno, care se afla în intenționalitatea lui Eminescu privind modificarea Luceafărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
toate apele mării". În lumina viziunii lui Giordano Bruno, urmărind logica mersului ascendent al eliberării radicale posibile, în Luceafărul, sinele eminescian urma să părăsească hipostazele ontice cu putință a fi experimentate în lumea polarității pământ-cer, și după depășirea focului heraclitian, teluric, avea să se petreacă și depășirea focului înghețat, astral din finalul poemului. Astfel, sinele va medita la forme ale eliberării ultime, depășind realitățile fundamentale care aparțin ordinei umane. Iată textele esențiale în acest sens: Ah! Cum nu suntem pe atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prea multă atenție „complexului” localist de la Contimporanul. O excepție relativă: Simion Mioc; acesta sesizează - cam prolix și bombastic... - la autorul Paradisului suspinelor un „ritm elegiac de titan paciurian, care nu poate sau nu vrea să se rupă de matca sa telurică, roditoare de prea multe arborescențe culturale epigonice, deși conștiința sa cutreierase realități spirituale plenare” (op. cit., p. 72). „Matca telurică” este - firește - tradiția autohtonă pe care Vinea încearcă să o racordeze la ritmurile moderne ale „planetei unificate”. Criticul face în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autorul Paradisului suspinelor un „ritm elegiac de titan paciurian, care nu poate sau nu vrea să se rupă de matca sa telurică, roditoare de prea multe arborescențe culturale epigonice, deși conștiința sa cutreierase realități spirituale plenare” (op. cit., p. 72). „Matca telurică” este - firește - tradiția autohtonă pe care Vinea încearcă să o racordeze la ritmurile moderne ale „planetei unificate”. Criticul face în acest sens o paralelă relevantă cu opiniile „moderate” ale unor Arghezi și Blaga. La fel de bine am putea să apropiem însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de aripa vântului să aducă liniștea albastră a dimineții iubește trecerea anilor și timpul în care sapă după stele pe boltă să afle cu degetele goale semințele cuvintelor saltă prin zi descheiat la ultimul nasture de la piept prin care izvoare telurice umplu suflete flămânde se înțelege cu păsările cu iarba cu nimicul ridicat la rang înțelept. Nu-l rătăciți va reveni ca lacrimă dulce pe pleoape. Ora ora mică omoară ora mare ora de mijloc omoară orele celelalte toate orele sunt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]