5,804 matches
-
campanian se emancipează așadar de sub tutela doctrinei lui Epicur. în privința poeziei, a retoricii, a funcției culturii, a utilității muzicii - și a tot ceea ce constituie sursa unor plăceri indiscutabile -, ideile se schimbă. Plăcerea devine în mai mică măsură rezultatul negării durerilor, temerilor și suferințelor, ea încetează să mai fie definită în mod pur reactiv - absența tulburărilor - și dobândește o nouă dimensiune, pozitivă, constructivă, voluntaristă: o dorim pentru satisfacția pe care ne-o procură, în măsura în care aceasta nu scade capitalul de pace și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cuvântului: cine pleacă la luptă, conduce asalturi, dă lovituri crâncene și se hrănește cu cadavre părăsite pe câmpul de bătălie intelectual. Poemul expune o odisee marțială contra a tot ceea ce îi împiedică pe oameni să se bucure, deci să trăiască: temeri, frici, iluzii, ficțiuni, fabulații. Pe linia de ochire se află mitologiile laice și religioase. Nici zei, nici maeștri, doar Venus... La Lucrețiu, poetul, filosoful și omul de știință se suprapun: a scrie mii de versuri în latină, a elabora noțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a excela în imaginație, în rațiune și în intuiție. A deduce atomii din observație, a conchide existența particulelor invizibile plecând de la o manifestare vizibilă, a goli cerul de ocupanții săi nelegitimi numai prin forța demonstrației și a rațiunii, a risipi temerile și angoasele numai prin puterea argumentației, toate acestea presupun calitățile unui filosof de format mare: sublimul poetic al unui René Char, gândirea extrem de bogată și barocă a unui Gilles Deleuze și cunoștințele științifice ale unui Einstein reunite în aceeași lucrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
îmblânzirea morții. Nimic nu se naște din nimic, totul pleacă de la atomi și de la deplasările lor în vid - e un lucru care se știe de-acum. Chiar și moartea se supune acestei legi. Or, ea se află la originea multor temeri ale omului. Trebuie să murim: și atunci, la ce bun să mai trăim? Și cum? Ce este după moarte? Ce pot spera? De ce trebuie să mă tem? Și după ce criterii? Există un infern sau un fel de paradis? Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
damnare? Dumnezeu sau zeii dispun de vreo putere? Dacă da, care este aceasta? Sunt eu răspunzător pe acest pământ de devenirea mea de după moarte? Există aici niște mijloace de a câștiga bunăvoința puterilor divine? Câte întrebări, atâtea tulburări, spaime și temeri... Fidel metodei sale, Lucrețiu demontează, deconstruiește, demistifică: nu, moartea nu e o catastrofă, ci o simplă operație la nivel de atomi ce corespunde sfârșitului agregărilor care constituiau un trup și un suflet. Dar atomii dăinuie, existența lor e eternă. Cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
1 400 de metri altitudine, în această cetate de provincie din Lycia antică, Diogene din Oenanda investește o avere cu unicul scop de a-l învăța ceva pe omul obișnuit, de a-l trata, de a-l vindeca de spaime, temeri și angoase. întreaga epocă pare chinuită de incertitudine, de necunoașterea a ceea ce va aduce ziua de mâine: ea trosnește, crapă, stă să explodeze. Nimeni nu știe acest lucru, doar inconștientul unor firi deosebit de sensibile poate înregistra zguduirile seismice ale civilizației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
doar la câțiva ani-lumină. Nu fără regret, desigur, ne vom despărți de oneștii, poate uneori anoștii, dar totdeauna - cel puțin pentru povestitor - simpaticii eroi ai Planetei Mediocrilor; le-am fost, cât s-a putut, alături, le-am împărtășit idealurile, visurile, temerile, adeseori chiar și hrana; ne-am bucurat de succesele lor, am suferit eșecurile lor, le-am cunoscut prietenele, planurile, am fost și noi entuziaști, timizi, vigilenți, am luat și noi Cuvântul și l-am transformat în substantiv comun. Și chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Elena Marin Alexe Rămân adeseori purtată de gând, prin nebănuite unghere, până ce timpul acceptă întoarcerea în eternitate, iar temerile momentului se apleacă tacit, învinse sub pașii umbrelor de liniște aparentă. Duhul meu trist, atins de tăișul durerii, se va vindeca sub razele Iubirii sacre. Degetul Lui va îmbina accente pe veșnicia din mine, acoperind țipătul. Clipe suave, desprinse din
Adeseori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83375_a_84700]
-
mângâiere ce așteaptă un răspuns ... Doar tăcerea umbrelor atacă lumina cuibărită în cel mai adânc loc, când speriată fug spre albastrul cernut printre zări, cu inima strânsă în pumn, buzele mele strigă oferta... Într-un târziu, sfios, șoptit, zâmbetul alungă temerile, spre abisul uitării, zdrobindu-le puterea. Cu ochii deschiși, senină, calc pe urma pașilor Tăi Doamne, însoțită de zorile străvezii. Căci pentru mine chiar timpul se oprește uneori, să-și tragă sufletul.
?i timpul se opre?te uneori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83376_a_84701]
-
de față, de limitele legate de cât poate fi dispus să reziste eventualul cititor al exercițiului meu pe marginea unui așa-zis portret de autor. Iar pe lângă riscul încălcării regulei legate de întinderea unui demers de această natură, am și temerea că, lungindu-mă la vorbă fără a fi sigur că tușele condeiului meu conturează corect portretul subiectului, aș prejudicia buna mea relație cu basarabeanul pe care îl calific, cu drag, drept “confratele meu întru românism”. Desigur, păstrând proporția - care, firește
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
timp / A Ta chemare o simt Ca pe o dulce îmbrățișare / A vremurilor noastre" ( În vremuri ce nu au timp). Într-un limbaj ce-l apropie de Geo Bogza sau Emil Botta, Valentin Marika își mărturisește și el îndoielile și temerile simțindu-se pândit de forțe necunoscute. Încercarea de a le explica îl apropie de aceeași neputință de a atinge absolutul. Conștient de condiția sa de muritor, Nicolae Vălăreanu Sârbu și-ar dori ca propriile-i mâini să capete contur de
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
necunoscute. Încercarea de a le explica îl apropie de aceeași neputință de a atinge absolutul. Conștient de condiția sa de muritor, Nicolae Vălăreanu Sârbu și-ar dori ca propriile-i mâini să capete contur de aripi pentru a-și domina temerile. Concluzia este însă dezolantă, poetul simțindu-se "ca o pasăre adormită pe cablu / deasupra fluviului" (Mâinile, contur de aripi). Neputința de a atinge absolutul, încercarea zadarnică de a se lupta cu timpul, o regăsim și în poezia intelectualizată, cu o
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
Ediția nr. 354 din 20 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bate-n geamuri toamna mea căruntă Să m-ascund nu mai găsesc cu cale Mor cocori în depărtări de jale Suflet trist de burniță măruntă Vreascuri ude sfârâie prin sobe Temerile-mi prind să încolțească Neputința - un mărgean de iască S-a lipit de mine ca o cobe Mor în glastre gânduri reci, păreri Alfabetu-și pierde-n câte-o zi, o buche Feți cu păr de aur îngenunche Lepădându-și sacii
BATE-N GEMURI de ION UNTARU în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361430_a_362759]
-
ei de luptă este blândețea, rodul ei este iubirea, iar sfârșitul spre care conduce ea este Împărăția cerurilor și bucuria în bunătățile viitoare. Rodul ei este virtutea cea mai înaltă - smerita cugetare. Această întristare produce în sufletul credinciosului teama sau temerea. Aceasta este și ea de două feluri: - una curată, a celor drepți, însemnând teama de Dumnezeu. Ea rămâne în veacul veacului și se manifestă prin grija față de curăția și neprihănirea conștiinței. Cea de-a doua, necurată, este a celor păcătoși
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
bătăile inimii? Îmi ating sufletul și îmi dau din puterea și viața lor... Ilona nu se mai sătura privind în stânga și în dreapta și uneori spre cer, dar mai rar...imensitatea aceea albastră , tronând peste verdele munților o supăra...simțea ușor , temerea munților: să nu se dărâme cerul peste ei. Visase într-o noapte că valuri de cer, se prăbușeau peste păduri , amestecând verdele crud al frunzelor ce se văitau a moarte, cu valuri de noroi negru și urât mirositor; ea fugea
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
într-o poziție socială conducătoare, fie că suntem rabini, învățători de lege, preoți, arhierei, oameni bogați sau chiar regi, împărați, demonii ne invadează imediat gândurile sugerându-ne tot felul de posibile situații care mai de care mai fataliste, amplificându-ne temerile și împuținându-ne încrederea față de ceilalți, asaltându-ne pur și simplu cu fel de fel de gânduri întunecate, unele dintre ele prezentate însă ca fiind lucruri cu folos: binefaceri, binecuvântări. Ei ne știu dorințele și slăbiciunile și acționează cu mult
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 5 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361542_a_362871]
-
mare prooroc, dar nu știu dacă este Mesia! Asta până la proba contrarie totuși! -Vă temeți de ceva prealuminate? întrebă Serah privind cu atenție chipul învățătorului de lege. -Da Serah! Nu știu cum ai ghicit, însă îți pot spune că am o anumită temere. -Și anume! -Mi-e temă că Mesia a ales timpul nostru! Atâtea milenii de la facerea lumii...și tocmai acum... -Vreți să spuneți că încă nu suntem pregătiți... -Da. Însă de ce ar fi tocmai acum acea plinire a vremii? -Incumbă o mare
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 5 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361542_a_362871]
-
Mircea, care o întreba dacă nu dorește să iasă afară în fața căminului cultural, să se mai răcorească, aerul fiind irespirabil în sala banchetului. Oare ce și-a propus acest flăcău? se întreba Săndica, privindu-l cu insistență. Văzându-l liniștit, temerea că el nu a priceput nimic din mesajele corpului său se accentua. Nu-i nimic. Mai este până la plecare, își spuse Săndica. De fapt nu îi era teamă. Era doar o obsesie a sa. Era învățată ca ea să conducă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
care obsedat le lași să cadă. uneori ai noroc și pisica le rupe le distanțează tot mai mult ca o zeitate atotștiutoare a luminii. alteori le rupi singur la răsărit sau în amurg căutându-te dincolo de hotarele fricii de hotarele temerilor acumulate voit sau nu. unde poți să rămâi unde poți înțelege toată această statică (mișcătoare de fapt) a valorilor umane când prin tine însuți absorbi bogății cărora nu le poți da sensul adânc și pe ce căi reușești să-ți
CIUDATĂ FÂNTÂNĂ ESTE OMUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362986_a_364315]
-
adecvat ca eu să explic în Parlament care este situația și bilanțul tuturor acțiunilor din acest timp, pentru ca să clarific anumite îndoieli, care în mod legitim s-au trezit în multe persoane și în mulți cetățeni, ca să dau o explicație în legătură cu temerile cu care este preocupată opinia publică și, de asemenea, să vedem ce facem în viitor. În aceste momente există multiple opinii. Mie mi s-au pus multe întrebări în Parlament și în senat, și aici nimeni nu m-a întrebat
PREMIERUL VICTOR PONTA SE VA ÎNTÂLNI, LA MADRID, CU REGELE JUAN CARLOS I AL SPANIEI ŞI CU PRIMUL-MINISTRU SPANIOL MARIANO RAJOY de MIHAI MARIN în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363237_a_364566]
-
Leonte Publicat în: Ediția nr. 893 din 11 iunie 2013 Toate Articolele Autorului ÎNTĂRITURI Dureri m-apasă Să mă las învins? De ele nu-mi pasă Sunt sătul de plâns. Ai gândurilor armurieri, Scoate-ți flinte, spade, Să distrug unele temeri, Să vedem cum îmi șade? Voi paznici de idei Întăriți-mi inima, gândirea, Căci nu pot fără temei Să-mi spulber fericirea. Dar oare pot cum vreau Să mențin această idee S-o rețin și să n-o dau Cu
ÎNTĂRITURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363380_a_364709]
-
ce au făcut-o să spere că este iubită în taină. Apoi și celălalt incident, desigur nu uită de buchetul din seara de anul nou, cu biletul... Să nu uiți trandafirii. Nu a fost ușor pentru Delia să-și destăinuie temerile. Ștefan asculta în tăcere fără să comenteze. Delia tăcu. Se așternu tăcerea între ei. Apoi Ștefan se ridică din fotoliu, spunând: — Nu cumva tu ești cea care dramatizezi? Poate există un bărbat care nu are curajul să-și destăinuie sentimentul
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363422_a_364751]
-
confiscate. Arhiereul realizase însă că dacă nu prin acțiuni politice, atunci prin vărsare de sânge era mai nimerit să-și înlăture oponenții și răfuiala cea mai importantă o avea acum de purtat cu ucenicii și adepții lui Iisus din Nazaret. Temerea sa era aceea că aceștia aveau să se unifice în curând sub o nouă formă, să se organizeze și să pună la cale și alte planuri. Pe deasupra, mai erau probleme și cu elinii iudaizanți care erau foarte nemulțumiți tot din cauza
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
Îmi luase Dumnezeu mințile”, abandonând Bucureștiul - îmi reproșau cunoscuții și, pe parcurs, ajunsesem să cred chiar și eu. Aterizasem într-un mediu ostil de la început, „covorul roșu”, nederulat la sosirea mea, rămăsese în debara, în grija moliilor, aveam de învins temeri și prejudecăți. Am luat totul de la capăt, nu o dată, și nu a fost tocmai ușor. Dar eu sunt o persoană tenace, deși cred în destin. Și cred că destinul, chiar dacă nu poate fi schimbat în totalitate, suportă ajustrări, pe ici-colo
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362530_a_363859]
-
să se stingă Ca artificiile în noaptea dintre ani Tihna așezării-n sine într-o chingă Ne-nlănțuie cu lacăte și bolovani. Speranțele tinere ce înmuguresc Cu freamăt nou înfiorându-ne ființa Udați-le cu răbdare până cresc Și scuturați temerile, golind conștiința. Pe sub poarta dintre ani să trecem Cu speranță și cu recunoștință Bucurie și iubire să culegem Fericirea să abunde-n orice ființă! Sănătatea să ne fie casă-n viitor... Amarul, ura și invidia să piară Din razele de
DE ANUL NOU de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361060_a_362389]