3,525 matches
-
A debutat publicistic în 1949, în ziarul „Lupta Ardealului” din Cluj. Editorial, debutează cu volumul de versuri În Țara Moților se face ziuă, apărut în 1953. Versurile debutantului sunt subordonate cerințelor „realismului socialist”. Asprimea, îndârjirea rece, inflexibilitatea (notele ardelenești ale temperamentului său liric) apar distorsionate de versificația triumfalistă, sunând impropriu, artificial. Posturile acestea continuă în Porțile de aur și Deceniul primăverii (ambele din 1958), din care, ca și din cartea de debut, poetul nu va reține nimic în severele lui selecții
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
a doua oară către sfârșitul anilor ’80. Deși indisociabil în ultimii douăzeci de ani de evoluția revistei clujene „Steaua”, unde a fost multă vreme „placa turnantă” a redacției, A. își leagă numele de câteva zone fierbinți ale istoriei literare contemporane. Temperament coleric, tăios, laconic și deloc ipocrit (profesional) în exprimare, el a stârnit multe reacții vehemente, datorită poziției net favorabile literaturii (și persoanei) lui Eugen Barbu și, viceversa, nefavorabile (cu multe nuanțe, însă) literaturii lui Marin Preda de după volumul întâi al
ARDELEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285431_a_286760]
-
Em. P. Argeșan, apoi și C. Arg., C. P. Argeșel, Don Carlos, Ion Brambură, Nichifor Coțcariul. Publicistica sa cuprinde, cu puține excepții, articole despre teatru. Debutul lui A., cu versuri în „Veselia” (1908), indică înclinația spre umor, gen potrivit atât temperamentului său, cât și posibilităților de exprimare literară. Cronicile rimate, câteva seriale umoristice din reviste sunt, în general, spirituale, spumoase, cu efect bine calculat. În paralel însă, A. publică și versuri în care sentimentul singurătății, suferința vin din insatisfacția față de întâmplările
ARGESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
în redescoperirea unor decenii de istorie cenzurată și/sau contrafăcută, din perspectiva unui om politic și diplomat aflat mereu în cercurile puterii, informat și capabil de judecăți avizate. În al doilea rând, valoarea memoriilor stă în calitatea scrisului și în temperamentul de literat al autorului, instruit și înzestrat cu simțul cuvântului, abil portretist și înveninat cronicar, implicat afectiv. A rezultat din această sinteză o creație care nu interesează numai istoriografia (politică, a mentalităților, diplomatică), dar și literatura. Acest descendent de boieri
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
gesturi, când taie fără milă frumoasa coadă a câinelui cumpărat cu 7000 de drahme, lăsându-i muți de uimire pe atenieni? Dorință de a sfida, cruzime absurdă, un gest pervers? „Felinitate, narcisism de clasă, pasiune pentru pariuri și jocuri, prodigalitate, temperament.” Sunt doar câteva din trăsăturile acestui dandy avant la lettre, pe care le analizează cu finețe Roger Kempf 2. Li s-ar mai putea adăuga, Între altele, plăcerea ostentației vestimentare și a travestiului, luxul sfidător afișat (dar numai acolo unde
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
decât În sânul unei lumi obosite, blazate, Încremenite (ipocrit) Într-un fel de inerție a convenționalismului, a rigidității, a unei legi morale „prea strâmte”. O lume bătrână și Îmbătrânită. O rasă - spune tot Barbey - „limfatică, palidă, rece”. Or, Franța și temperamentul ei „nervo-sangvin” sunt cu totul altceva. Adevărat, Franța va Încerca să imite dandysmul, dar ceea ce Îi izbutește În veacul al XIX-lea nu-i decât o „maimuțăreală”, crede anglofilul Barbey. De altfel, nu Îi e greu să observe că limba
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un loc comun al dandysticii următoarea ironie la adresa celor care, din neputința de a deveni Napoleoni, s-au făcut Brummelli. Chiar dacă alt loc comun al doctrinei dandy spune limpede că nu devii, ci te naști sau nu Brummell. Doar că temperamentul năvalnic al Franței e astâmpărat În plină glorie napoleoniană de briza sobră a unui cu totul alt stil. Ținuta distinsă a ducelui de Wellington, supranumit de propriii soldați „dandy”, eleganța și grația cu care Își poartă cravata albă, puzderia ofițerilor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Roger de Beauvoir, contele de Gambis, contele Demidoff, Casimir Delamarre, Charles Laffite, prințul Belgiojoso, Charles de Mornay, Alfred de Dreux, Emile de Girardin. Ce diferență e totuși Între the Lions și les Lions? Aceeași care separă structural, prin istorie, cultură, temperament, Anglia de Franța. „În Anglia, dandy-i se recrutează de cele mai multe ori din Înalta societate. Fapt care se Întâmplă deseori și În Franța, doar că aici diferitele convulsii sociale au alterat sensibil moravurile, iar aristocrații pursânge sunt rareori un exemplu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
descinde din acei oameni ai Nordului, limfatici și palizi, reci precum marea ai cărei fii sunt, dar irascibili exact ca ea. Bărbați cărora le place să-și Încingă sângele rece cu flacăra alcoolurilor (high-spirits). Oricât de opuse le-ar fi temperamentele, ei au comună vanitatea de o forță cotropitoare, pe care o consideră, firește, drept mobil al acțiunilor lor. În acest punct, ambii sfidează reproșul moraliștilor, care condamnă vanitatea În loc să o claseze și să o absolve. Dar de ce să te miri
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mult decât acesta -, a cunoscut toate Întruchipările gloriei și plăcerii Îndeobște Închipuite. Amândoi, supunându-se instinctelor vanității (să Învățăm să rostim acest cuvânt fără oroare) așa cum s-ar supune instinctelor ambiției, iubirii etc., au reușit. Dar asemănarea se oprește aici. Temperamentele lor erau complet diferite. Societatea de care depindeau le transpare În firi și Îi face din nou să contrasteze. Lui Richelieu, societatea aceasta i-a Înlăturat toate opreliștile dintr-o poftă nedomolită de amuzament; În fața lui Brummell s-a Înfrânat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Artiștilor plastici și oamenilor de litere li se face necontenit reproșul că nu ar fi oameni desăvârșiți, rotunzi. În majoritatea cazurilor, așa și trebuie să fie În mod necesar. Însăși concentrarea viziunii și intensitatea cu care este urmărit scopul, caracteristice temperamentului artistic, sunt În sine niște modalități de limitare. Pentru cei preocupați de frumusețea formei, nimic altceva nu pare mai important. Totuși, există multe excepții de la această regulă. Rubens a fost ambasador și Goethe consilier de stat, iar Milton - secretar latinist
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
s-ar spune că umoriștii, eseiștii și romancierii Americii moderne nu-și doresc ceva mai bun decât să devină reprezentanții diplomatici ai țării lor; cât despre prietenul lui Charles Lamb1, Thomas Griffiths Wainewright, obiectul acestui scurt eseu, deși posedând un temperament extrem de artistic, a fost ucenicul multor maeștri din alte domenii decât cele artistice, nefiind numai poet și pictor, critic de artă, colecționar de antichități și scriitor de proză, amator de lucruri frumoase și diletant În tot felul de direcții minunate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
că s-a lăsat Înflăcărat de visele, obișnuite băieților, legate de aventura și cavalerismul vieții de ostaș și că a devenit un tânăr membru al gărzii. Dar viața desfrânată și nesăbuită a camarazilor săi nu a reușit să satisfacă rafinatul temperament artistic al cuiva care era făcut pentru alte lucruri. În scurtă vreme, s-a plictisit de Îndatoririle militare. „Arta”, ne spune el, cu cuvinte care Îi mișcă Încă pe mulți prin sinceritatea lor Înflăcărată și prin fervoarea lor stranie, „și-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sensibil la valoarea mediului estetic și nu ostenește niciodată descriindu-ne Încăperile În care a locuit sau În care i-ar fi plăcut să locuiască. Era bântuit de acea stranie iubire pentru culoarea verde, lucru ce Întotdeauna semnalează la indivizi temperamentul artistic subtil, iar la națiuni s-ar putea spune că denotă moliciunea, dacă nu chiar decadența morală. Asemeni lui Baudelaire, Îi plăceau enorm pisicile, iar ca și Gautier 3, era fascinat de acel „dulce monstru de marmură”, de ambele sexe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
în general și a studenților în medicină în special, pentru modelarea și cristalizarea unor caracteristici de personalitate adecvate ce se impun din ce în ce mai mult viitoarelor specializări din domeniul medical presupun existența unei personalități bine structurate cu o bună stabilitate a caracterului, temperamentului, aptitudinilor, atitudinilor, intelectului și aspectelor fizice deopotrivă care determină adaptarea unică a acestora la mediul bio-psiho-socio-profesional. Astfel, imaginea studentului în medicină trebuie să fie strâns legată de manifestarea unor caracteristici de personalitate cum ar fi: responsabilitate, dominanță, capacitate de statut
IMPLICAȚII ALE JOCURILOR SPORTIVE CU PRIVIRE LA MODELAREA CARACTERISTICILOR DE PERSONALITATE ŞI MOTIVAȚIA STUDENȚILOR ÎN MEDICINĂ. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Carmen Răchită I., Elena Drăgănescu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_801]
-
interpersonale ale dominanței, capacității de statut, sociabilității, prezenței sociale, acceptării de sine sau cele specifice variabilelor orientării valorice și normative ce presupun responsabilitate, socializare, autocontrol, comuniune, precum și variabilele funcționării intelectuale, ale rolului și stilului interpersonal, ale orientării spre muncă, ale temperamentului creativ și potențialului managerial pot fi consecința utilizării adecvate și eficiente a unor mijloace specifice jocurilor sportive, dozate și iterate corespunzător pentru fiecare dintre caracteristicile de personalitate. Variabilele cercetării Variabilele independente reprezentate de variabilele structurale ale jocurilor sportive baschet, handbal
IMPLICAȚII ALE JOCURILOR SPORTIVE CU PRIVIRE LA MODELAREA CARACTERISTICILOR DE PERSONALITATE ŞI MOTIVAȚIA STUDENȚILOR ÎN MEDICINĂ. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Carmen Răchită I., Elena Drăgănescu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_801]
-
leitmotivs dans la création de Blaga et qui portent en eux de riches connotations culturelles. Mircea Vaida continue l'analyse de ces deux topoï : " În opera și biografia lui Lucian Blaga, vatra și drumul sunt două dimensiuni lăuntrice ale unui temperament fundamental teluric. Prin alte cuvinte, Lucian Blaga e legat de vatra prin acele fire invizibile, care îl reîntorc, oriunde s-ar afla, în punctul unic, satul natal, centru al lumii. "795 Ce topos mythique de l'œuvre de Blaga est
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Baldovin și Miralina ș.a.) aparțin unei alte vârste a literaturii române. Propria vrere și destinul au făcut ca, în ciuda talentului, C. să nu lase o operă poetică rotunjită. Dar talentul poetic nu a rămas nevalorificat; împreună cu alte aptitudini, legate de temperamentul combativ și de enorma energie comprimată, avea să fie bine utilizat în propovăduirea „formulei de dezvoltare a culturii românești”. Modalitatea adoptată nu a fost studiul critic, „științific”, ci articolul de ziar, ancorat în stricta actualitate, precum și eseul. Impulsul inițial e
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
D. Popovici, Heliade e „legat de clasici”, iar în creația poetică „el se plasează [...] sub influența scriitorilor romantici și preromantici”. Asemenea simbioze există la mai toți ceilalți scriitori ai epocii. Reprezentant de frunte al romantismului, Grigore Alexandrescu e clasic prin temperament; e un contemplativ, pentru care, ca pentru Théophile Gautier, clasicizantul angajat în bătălia romantică, „lumea există”, în sensul că stările lirice sunt provocate mai mult de priveliști din afară decât de frământările interioare. De altfel, pe lângă romantice „suvenire și impresii
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
tranșeelor și a celei formate din „învârtiții” războiului și repezentanții claselor „în descompunere”. Fără un autentic nerv dramatic, teatrul lui C. dublează oarecum scrierile sale epice. Supraevaluat în perioada proletcultistă, dar neîndoielnic pamfletar talentat, C. rămâne incomplet realizat ca romancier. Temperament polemic, pamfletar incisiv și cronicar pasionat al societății românești, de-a lungul sfertului de veac ce urmează răscoalelor și cu care se începe un nou capitol al istoriei noastre contemporane, d-l N. D. Cocea a surprins de două ori
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
radio BBC, secția română, Londra. Lucrează în calitate de cercetător la Institutul de Studii Orientale, este editorialist la revista „22”, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, al Asociației de Studii Clasice din România. Greu de prins într-o formulă, erudit cu temperament coleric, analist rece al fenomenului politic la zi, dar și polemist cu tăietura fină, când partizan nervos-pasional, când omul calculat al strategiilor multiplu etajate, C. cultivă deopotrivă filosofia și istoria formelor plastice, istoria și etimologia, această abordare politico-filologică fiind ceva
CORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
a căuta mereu alte forme. Formele noi par absurde, la început, “ilogice”. Până la urmă sunt consacrate, „academizate” și devine din nou necesară găsirea altora. Capacitatea de a le găsi definește autenticitatea vocației artistice: „creatorul adevărat și nou sfărâmă cu târnăcopul temperamentului său legile cunoscute. Orice artist trebuie să fie aducătorul unor alte principii.” Vederi similare expune, în „Integral”, Mihail Cosma: „S-ar putea crede că respingem constructivismul. Nu. E al nostru. Îi amplificăm, doar, dimensiunile [...]. Îi lărgim sfera de activitate și
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
ar displăcea întrebuințarea lui, în ordinea literară, deoarece nici un al termen n-ar oferi echivalența uimirii...” Folosește și noțiunea de „structură”, în alt înțeles decât îl are termenul astăzi. Structura e pentru el ceea ce reprezintă pentru descendenții lui Sainte-Beuve psihologia, temperamentul. Obiectul criticii moderne e să descopere structura organică, structura diferențiată a cărții, operație ce impune, înainte de orice, înscrierea ei într-o serie istorică. Cu aceste noi precizări, C. epuizează limitele teoretice ale profesiunii. Înainte de a fi o disciplină liberă, critica
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
tăgăduința cea mai categorică se însoțește cu plăcerea referinței cărturărești. Iată, de pildă, studiul despre poezia lui N. Davidescu, evident retorică, abstractă, fără simțul proporțiilor. Două-trei citate ar fi convins. Criticul începe însă prin a stabili evoluția și a fixa temperamentul autorului. Poezia ar fi de natură individualistă și simbolică, iar evoluția ei marchează trecerea de la individualism la impersonalism obiectiv. Exegeza înaintează îmbrățișând și alte domenii: poliritmia, vocabularul intelectual, armătura documentară și informativă, mijloacele formale ș.a. Totul spre a demonstra că
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
se resemnează în contemplarea operei. De la text ajunge repede la om, fixat, de regulă, într-un portret moral. Plăcerea criticului de a descoperi un caracter într-o pagină literară este vizibilă. Miron Costin este, spune el într-un loc, un „temperament catastrofic”, Nicolae Milescu arată „o minunată stăpânire de sine”, Maiorescu a fost un mare ambițios și, împărtășind opinia lui Lovinescu, C. scrie: „omul a fost opera lui principală”; Barbu Delavrancea „avea caracter; știa să fie statornic în prieteniile lui (de
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]