1,053 matches
-
corespunzătoare din numeroasele ecranizări ale romanului lui Alexandre Dumas pe care le-am văzut mă emoționau de fiecare dată, declanșând În mine fiorul copilăresc al Întâlnirii cu miracolul. Dar reprezenta, Într-adevăr, consemnarea aceea telegrafică o dovadă peremptorie că tezaurul templierilor exista? De ce n-ar fi argumentat ea, dimpotrivă, exact contrariul, respectiv faptul că Întregul text era o aiureală, o poveste de adormit copiii proști? Îmi doream oare atât de mult ca teoria mea să fie valabilă, Încât eram dispus, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Mai devreme, când m-ai sunat, aveai altă stare de spirit. - Pentru că aveam o certitudine nefastă mai puțin. Între timp s-au schimbat destule, și nu În favoarea mea. - E chiar atât de grav că și Zoran caută comoara nibelungilor, a templierilor, a catarilor sau a reginei Blanche de Castilia? În definitiv, puteți face fifty-fifty și totul e OK. O jumătate de comoară e infinit mai mult decât nici un fel de comoară, nu? - În primul rând, Zoran nu e omul care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este nevoie și că, punctul doi: exact despre comori trebuie să vorbesc. Reprimă-ți ironiile și ascultă. În avionul de Paris În care ne-am Întâlnit, ți-am spus câte ceva despre amestecul unui român În cazul Rennes-le-Château, abatele Saunioére, tezaurul templierilor și altele asemenea. Mă așteptam să te intereseze mai mult povestea acelui Nicolae Corbu, fie și numai din motivul că, Întâmplător sau nu, erați compatrioți. Voi Încerca să compensez neîntrebată surprinzătoarea ta lipsă de curiozitate. - Are vreo legătură cu Centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Marie Dénarnaud Îi lăsase un set de documente, Între care jurnalul preotului din Rennes-le-Château, câteva hărți și - cel mai important - un număr de hârtii și pergamente care aparținuseră lui Bérenger Saunière și care făceau din deținătorul lor stăpânul tainei Cavalerilor Templieri și al tezaurului lor. Sau, poate, al tainei comorii regentei Blanche de Castilia, nepoata lui Ludovic cel Sfânt. Pe acestea din urmă (despre documente vorbesc), Noel Corbu le-a Înmânat spre păstrare lui Sebastian. „Eu nu am nevoie de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
treabă... Așadar, am cumpărat și am parcurs nu numai Moștenirea abatelui Saunière, ci și alte câteva dintre cele circa patru sute de lucrări dedicate subiectului, Între care L’ Énigme sacrée (cum s-a titrat În franceză Holy Blood and Holy Grail), Templierii sunt printre noi, Cheia misterului de la Rennes-le-Château, Colina fermecată și Încă numeroase altele. Am mai completat bibliografia și cu internetul, unde poți să găsești câte-n lună și-n stele. Nu că-mi sunt rude, dar Claire Corbu și Antoine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trebuie să faci un mic efort de memorie. Mai ții minte cum se termina textul despre desființarea Ordinului Templului și masacrarea membrilor săi, pe care l-ai parcurs În arhiva Centrului? Este acolo o frază care se referă la comoara templierilor și destinația ei... - Mi-amintesc foarte bine, cum să nu? M-a frapat când am citit-o și am reținut-o cuvânt cu cuvânt. „Tezaurul Ordinului va fi pus În slujba umanității”, așa suna, nu? - Întocmai. Și acum, surpriza: aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
oară pe Toshiro Fujimori? Ca să vezi ce o preocupa acum pe doamna psiholog!.. Și eu, care aș fi putut să jur că În mintea ei nu mai putea Încăpea la ora asta altceva În afară de lista cu coduri și de comoara templierilor. Întortocheatele cărări ale Domnului sunt adevărate autostrăzi pe lângă labirintul din capul femeilor. - Acum vreo săptămână, cred, nu sunt sigur, lasă-mă să mă gândesc puțin... Nu, acum patru zile. L-am Întâlnit În biroul Soniei Anderson, nu mai știu precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
internet, de exemplu. Sunt acolo o mulțime de informații, comentarii, poze, studii, recenzii, interviuri, extrase din presă etc. privitoare la fenomenul Rennes-le-Château, abatele François Bèrenger Sauniére (ăsta era numele lui Întreg), Noel Corbu, Pierre Plantard, Alexandru cel Mare, Stăreția Sionului, templieri, catari și tot neamul lor. Mă ajutau câteodată să-mi amintesc anumite detalii din povestirea profesorului Adam care mi se estompaseră În memorie. De multe ori Însă, documentarea reprezenta doar un pretext pentru a mă abandona fără remușcări frecventării gratuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fig.) care în urma studierii alchimiei și al unor forme de ocultism, își atribuia diverse titluri precum cel de Împărat, Rege Asirian sau Super Magician și susținea că posedă calitățile intelectuale ale lui Zarathustra, Pitagora și Orfeu, că este descendent al templierilor și rozicrucienilor, ordine pe care le-ar fi unit sub forma unui nou ordin denumit Ordinul Catolic al Trandafirului și Crucii. Ca o ilustrare a parodiei mistice, Nordau relatează cum acest personaj se ”deghiza” cu o robă din satin neagru
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
or, ca toată lumea, ci și romanul lui din tinerețe, La Pluie d'etoiles), acest inegalabil Mathila Ghyka îmi spunea că al doilea război mondial, care abia începuse, este, de fapt, un război ocult între două societăți secrete, și anume între Templieri și Cavalerii Teutoni... Dacă un om de inteligența și cultura lui Mathila Ghyka putea gândi astfel, nu e de mirare că tradițiile oculte sunt desconsiderate... Dar văd că nu spuneți nimic, adăugă zâmbind. - Vă ascultam. Mă interesează... - De altfel, nici
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plecare pentru o nouă ofensivă la Dunăre și în Balcani. Dar banul și episcopul instituiți aici nu-i sunt de ajuns regelui. De aceea, el apelează la o miliție organizată, disciplinată, ce acționase în Orient: teutonii erau acum în Prusia, templierii în Franța, dar Ospitalierii, cavalerii-călugări francezi ai Sf. Ioan (ioaniții), erau dispuși să trimită o parte a ordinului lor pentru cruciata europeană în răsărit-proiectul de așezare a cavalerilor la Severin. P. P. Panaitescu, vorbind despre "Severinul sub cavalerii ospitalieri", subliniază
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ia sfîrșit odată cu Concordatul din Worms, care instituie principiul separării dintre puterile spirituală și temporală (1122). Filip cel Frumos nu ezită să îl umilească și să îl surghiunească pe papă, iar apoi să anihileze cel mai puternic ordin creștin (lichidarea Templierilor, 1321). Ca o ultimă și profundă diviziune, a avut loc pentru o vreme o dedublare antagonistă a papilor (Marea Schismă a Occidentului, 1378-1418). Pe parcursul Evului Mediu, se accentuează o altă diviziune între Occident și Răsărit: aceasta pune față în față
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de-a lungul timpului, începând cu Elbionismul și continuând cu celelalte erezii. Mai mult, apariția unor asociații și societăți secrete, cu activități oculte asociate de regulă acestor tendințe, urmau să zdruncine și mai mult biserica, așa cum au fost de exemplu Templierii, care trebuiau să organizeze o revoluție universală pentru a răsturna biserica, sau Francmasoneria care promovând ateismul a pus la cale o serie de revoluții, începând cu revoluția franceză din 178 și terminând cu cea italiană în 1870, toate cu pronunțat
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
au repetat, între Rin și Dunăre, timp de trei luni. Printre urmările acestei cruciade, este de remarcat faptul că, pentru menținerea teritoriilor cucerite și transformate în comitate, marchizate sau seniorii, s-au organizat ordine militare, după cele ale Ioaniților și templierilor (de origine franceză) luând naștere și unul german: Ordinul teutonic. Inițiativă a unei familii de nobili germani, dependent inițial de ospitalieri și având ca scop întreținerea unui spital pentru pelerinii bolnavi, el era subvenționat de orășenii din Lübeck și Bremen
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cu un aparat fotografic care Îi servește de pretext ca să se simtă vie, ca atunci când fiece om avea umbra lipită de picioare. Mi-ar fi plăcut să scriu un roman ori să fac un film despre prietenii morți ai unui templier, un samurai Îndrăgostit, un conte rus care bea ca un cazac și juca precum un criminal la Monte Carlo, Înainte de a fi portar la Le Grand Véfour; dar n-am talent pentru așa ceva. Ca urmare, privesc. Fac fotografii. Pentru moment
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Înainte de Mateiu I. Caragiale, imaginația lui O., romantic cernit, se închide într-o zonă a tainei și a visului, în care se perindă avatarurile unui trecut aristocratic și sumbru („E mult de-atunci; în vremuri luptat-am pentru cruce,/ Un templier cu fruntea scăldată în lumină”). Bun cunoscător al poeziei parnasiene și simboliste, aflat sub amenințarea unei necruțătoare boli, O. dă, în „estampele” în care își transformă poezia, peisaje interioare în felul celor din G. Rodenbach. Scenerie gotică, imagini heraldice, aluzii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
le diferențiază? Probabil ceea ce Bachelard numea "funcția de ireal" a imaginarului, acea nevoie și capacitate a spiritului nostru de a de-forma imagini, de a crea în marginea cunoscutului. Altceva, altcum. Prea puțin contează ce ne spune Umberto Eco despre templieri în Pendulul lui Foucault ; informațiile acelea le putem citi într-o puzderie de alte texte. Ce rămîne însă, și ce e unic în orice roman e acea aproape imperceptibilă reverie a cuvintelor ce alcătuiesc o nouă privire asupra lumii, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
1099, la luarea Ierusalimului. În secolul al XII-lea, regii înșiși se alătură mișcării: Ludovic al VII-lea la a doua cruciadă, Filip August la a treia. În acest context apar ultim paradox ordine religioase militare pentru apărarea Pămîntului Sfînt: templierii în 1119, ospitalierii (ioaniți) în 1120. Și ceilalți... Schema celor trei "ordine" sau a celor trei "funcții" preoții, luptătorii și țăranii și cea a feudalității nu acoperă toată paleta societății regatului Franței în timpul marii cruciade medievale: diversitatea sa sfidează toate
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
loc de cinste noțiunile dacă nu cuvintele de stat și de suveranitate. Domnia lui Filip cel Frumos (1285-1314) este caracteristică din acest punct de vedere. Acest rege este o personalitate enigmatică, cunoscut mai ales pentru a-i fi condamnat pe templieri și pentru a fi abuzat de puterile sale în domeniul monetar: a fost acuzat că ar fi fost falsificator de bani; dar sensul domniei sale este foarte clar. Proclamînd că regele Franței este "împărat în regatul său", regele și juriștii care
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Jean de Meung 1291 Mamelucii cuceresc Saint-Jean-d'Acre Sfîrșitul statelor latine din Orient 1294-1303 Pontificatul lui Bonifaciu al VIII-lea 1297 Canonizarea Sfîntului Ludovic 1302 Prima adunare a stărilor Înfrîngerea de la Courtrai în fața flamanzilor 1303 Atentatul de la Anagni 1307 Arestarea templierilor 1309-1377 Papalitatea de la Avignon 1309 Viața Sfîntului Ludovic de Joinville 1312-1314 Dante: Divina Comedie 1314 Orologiul public în Caen 1314 Primele incursiuni ale turcilor otomani în Europa 1327-1377 Domnia lui Eduard al III-lea al Angliei 1328 Victoria de la Cassel
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și mereu reluată, pe temelii de neclintit. Astfel, ceea ce nu fusese decât schițat inițial prin osatura eșafodajului se concretiza subit într-un iconostas încă pur, de lemn crud, virgin, așteptându-și icoanele; acest iconostas, tâmplă a bisericii (tâmplă, templu, tâmplar, templier, o serie de etimologii care pot deveni prilej de interesante și bogate comentarii cu aură ezoterică, mitologică) "trăsnea" o cezură fără echivoc între zona profană și cea sacră, aflată dincolo, în "Sfânta Sfintelor". Rămâneau în afară, către public, cele doua
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din secolul al XI-lea, lunga bătălie Împotriva Albigenzilor din sudul Franței (secolele al XII-lea și al XIII-lea) - care a contribuit, de altfel, la crearea unei părți importante din vocabularul vrăjitoriei diavolești - sau eliminarea Marelui Maestru al Ordinului Templierilor, Jacques de Molay (și, prin aceasta, distrugerea ordinului și acapararea bogățiilor sale) În urma unui lung proces de vrăjitorie (1307-1311). Nu numai Europa a cunoscut manipularea politică a acuzațiilor de vrăjitorie. În anul 1879, după ce triburile Navaho au fost readuse pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
caracter public. Cele de acces marchează integrarea, mai ales În societăți esoterice, sunt voluntare și au un caracter secret. În această familie ar intra riturile specifice confreriilor de războinici, societăților de vrăjitori (Mau Mau din Kenia), celor mistice (Francmasoneria, Ordinul Templierilor), celor politice (Lotusul Alb din China secolului al XIV-lea) sau cele ale unor ocupații cu un anumit caracter esoteric: ciobanii, marinarii, unele categorii de artiști. Modelul binar este completat de Mircea Eliade cu un al treilea tip de ceremonie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pref. Mihai Pop, București, 1986; Hugo Claus, Mâhnirea Belgiei, București, 1989; Heinrich von Kleist, Logodna din Santo Domingo, pref. Thomas Kleininger, București, 1989 (în colaborare cu Alice Voinescu); Oek De Jong, Un cerc în iarbă, București, 1991; Hanny Alders, Amurgul templierilor, București, 1993. Repere bibliografice: Marin Tarangul, Johan Huizinga, „Amurgul Evului Mediu”, RL, 1970, 19; Aurel Dragoș Munteanu, Jan Mens, „Meșterul Rembrandt”, „Scânteia”, 1972, 8 iulie; Gelu Ionescu, „Literatura mărturisirilor”, CNT, 1972, 45; Alexandru Balaci, Luis de Camões, „Sonete”, RMB, 1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
februarie; Mihai Rădulescu, Joost van den Vondel. O tragedie antirăzboinică, TTR, 1981, 10; Thomas Matteij, Brieven uit Bockarest, 1986-1990, Haga, 1991, 60, 99-100, 231; Thea Julieta Radian, In memoriam H.R. Radian, SXX, 1993, 349-351; Cornelia Maria Savu, Hanny Alders, „Amurgul templierilor”, „Curierul național”, 1993, 3 noiembrie; Andreea Deciu, Miza cea mare și o miză mai mică, RL, 1998, 43. G.Dn.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]