9,918 matches
-
existenței cercurilor sale, ca și prezență constrictoare a nevoii sale de libertate la o existență atât spațială cât și atemporală, asta din prisma neapartenenței lui ca existență la o existent dat, iar pe de altă parte la o existență calibrată temporal, care se echilibrează la condițiile mediului în care desfășoară activitatea cognitivă. Condițiile pentru ca o asemenea ruptură să se producă țin în cea mai mare măsură de modul în care individul își gestionează alegerile. Factorul hotărâtor care face diferență se află
PUNCTE...REFERINŢE GEOMETRICE SAU SUMA REALITĂŢILOR ALTERNATIVE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361409_a_362738]
-
ego al lui Eminescu, în încercarea mea de a-i apropia, subliniez faptul că atât la Eminescu cât și la autorul "Nopților" observăm că timpul, pe bună dreptate, are o natură ambivalentă, o conformație duală. Există variațiuni ale timpului, specii temporale, reflexe cronologice distincte care nu contenesc să fascineze. Se poate vorbi despre un timp cosmic (vital, cum îl numește Rosa del Conte) ale cărui constante ar fi eternitatea și imuabilitatea, și un timp terestru (sau muritor, în terminologia cercetătoarei italiene
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
italiene), caracterizat de curgere, vremelnicie, accidentalitate. Primul e un timp plenar, ce duce la desăvârșire toate formele universului, e un timp benefic și propice, în vreme ce al doilea e un timp al efemerului și al uzurii, al degradării și morții. Ambivalența temporală o regăsim în recurența și funcționalitatea expresiilor timp și vreme, termeni esențiali ai semantismului temporal la Eminescu, dar și la Macedonski. Acestor doi termeni cu valoare, să zicem, arhetipală li se subordonează alții care nuanțează, caracterizează și exemplifică sentimentul timpului
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
toate formele universului, e un timp benefic și propice, în vreme ce al doilea e un timp al efemerului și al uzurii, al degradării și morții. Ambivalența temporală o regăsim în recurența și funcționalitatea expresiilor timp și vreme, termeni esențiali ai semantismului temporal la Eminescu, dar și la Macedonski. Acestor doi termeni cu valoare, să zicem, arhetipală li se subordonează alții care nuanțează, caracterizează și exemplifică sentimentul timpului sau fenomenul scurgerii acestuia, durată, cu alte cuvinte. Între aceștia putem aminti: clipă, oră, zi
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
generatoarea nostalgiilor, iar timpul pentru Eminescu are conotațiile și semnificațiile unui lexem ce exprimă de o manieră mai abstractă, mai generalizantă conceptul duratei decât vremea, cuvânt cu iz arhaic, încărcat cu valențe poetice mult mai accentuate și care figurează derularea temporală în concretitudinea ei, plasticizând-o astfel și modelând-o în registru liric cu mai multă vigoare. Referindu-ne la Eminescu, cunoștințele sale cosmogonice nu ne surprind, cunoscând faptul că poetul a trăit într-o perioadă în care teoria Kant-Laplace era
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
amândouă aceste stele ale cerului muzicii! Angela Gheorghiu și Mioara Manea Arvunescu sunt două voci care topesc fiorduri de argint în feeria spectacolului muzical, două voci trecute din locul scenei, în spațialitatea pură a visului, din clipa finitului, dincolo de limitele temporale, în eternitatea spirituală. Asupra plăcerii clipelor convorbirii cu primadona Mioara Manea Arvunescu, atunci, la Adjud, începea să se aștearnă teama că amintirea se va adânci tot mai mult în urmă. Întâlnirea mea cu Mioara Manea Arvunescu, a semnificat întâlnirea cu
MIOARA MANEA ARVUNESCU. FARMECUL OPERETEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363782_a_365111]
-
prin căderea în «emisfera cealaltă», de parcă Dante însuși ar fi acum reeditat în altă semantică: «Ah, calul e fiu al pegașilor dintotdeauna». Ființele existente își au obârșia în himere, iar realitatea ia ființă din metaforă. (...) Altă «descoperire» poetică: întreg mitul temporal al omenirii poate fi ranversat. Iată, deci, cum se poate recupera mitul într-o epocă în care toată lumea postmodernă a visat la demitizare și deziluzionare pentru a se apropia de realul ca atare.” (Ștefania Mincu) „Lirica Aurei Christi s-a
OPERA LITERARĂ A SCRIITOAREI AURA CHRISTI ACCESIBILĂ ÎN FORMAT DIGITAL de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363796_a_365125]
-
considerând-o o prejudecată psihosocială alienantă. La urma urmei, dacă ne putem simți atrași de femei sau bărbați mai în vârstă, al căror corp nu poate camufla mărcile timpului, înseamnă că esteticul nu este, fantasmatic vorbind, atât de strict circumscris temporal. În altă ordine de idei, apar destul de des expunerile de corpuri aparținând altor rase, incluse probabil în stereotipiile frumuseții universale. Oricum ar fi, pielea negresei, mulatrei, arăboaicei, țigăncii, indiencei, japonezei etc. sunt mai curând integrări fantasmatice în globalizarea dorințelor, decât
PIELEA ŞI SEMNELE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362868_a_364197]
-
grupării indivizilor, precum profesiile, arta, pasiunile sau precocupările intelectuale comune care până la urmă generează o comuniune sufletească între persoane. În concluzie, dacă la baza unei prietenii stau lucrurile veșnice va dura veșnic, dacă stau lucruri legate de pofte trecătoare, interese temporale ea se va destrăma”. Din păcate, aici, totul e vremelnic și totul are un sfârșit, dar sunt lucruri care pot ține veșnicia întreagă. Poate vă întrebați, ce anume ar putea lega oamenii între ei, în așa chip, încât să nu
DESPRE LEGĂTURI VEŞNICE ŞI TEMPORARE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362323_a_363652]
-
care sunt lucrurile comune care ne adună? Avem pacea? Putem gusta bucuria binelui făcut sau ne complacem în compromisuri? Fie ca legăturile de prietenie, colegialiate ori căsătorie să persiste mereu bazate pe lucrurile veșnice și nu pe cele de interes temporal. Da, în primul rând aș vrea să vă hotărâți să vă faceți prieteni cu Dumnezeu, deoarece doar așa veți avea pacea mult dorită și stabilitatea de care avem nevoie în toate zilele vieții noastre pământene și va continua în veșnicii
DESPRE LEGĂTURI VEŞNICE ŞI TEMPORARE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362323_a_363652]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > ÎMI VĂRS O LACRIMĂ PE VENE Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1070 din 05 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului În infinitul temporal, secunda moare violent abisul stării de refugiu se adâncește obsedant un strigăt dur , de disperare trezește mușchiul somnolent eu caut doar o licărire în timpul negru , degradant rescriu istoria întreagă și umplu spații din trecut dar clipa rece ce urmează îmi
ÎMI VĂRS O LACRIMĂ PE VENE de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362469_a_363798]
-
sigur, pierzând „trenul“ tras (nu „trans“) de performante locomotive-Malaxa-cu-aburi (de București), sau de locomotive-Diesel (de la Electroputere-Craiova), mai exact spus, „trenul“ valului său resurecțional-modernist-paradoxist, dovedește prin Bucuria cuantică (2014), irepresibilă bucurie, că are, totuși, forța și, de-acum, prilejul, pe segment temporal de-nchidere de epocă liric-valahă, să-și ajungă din urmă colegii întru aleasă liră și, tot analogic-metaforic spus, chiar să urce ca într-un recent-inaugurat tren electric de Craiova / Bănie - Capitală / București, adică „tren autentic-literar“, ocupând „un confortabil loc“ în
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
act și fapt istoric. Biserica nu poate lucra și cultiva mântuirea oamenilor desprinsă fiind de realitatea materială a vieții, despărțită fiind de pământ și de timp, pentru că ea a luat naștere în timp și este subordonată, în acest sens, categoriilor temporale. Ea este în mod necesar și concret o instituție. Alcătuirea sa ierarhică e ancorată în realitatea ei sacramentală, doar succesiunea apostolică a episcopatului poate atesta că Dumnezeu rămâne printre noi, prin Sfintele Taine - după cum spune același teolog Olivier Clement. Dar
DESPRE CARACTERUL ISTORIC AL BISERICII SI STATULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360796_a_362125]
-
noi, prin Sfintele Taine - după cum spune același teolog Olivier Clement. Dar spre deosebire de alte instituții sociale care îl au ca subiect pe om, Biserica nu îl consideră pe om doar ca pe o zidire rațională supusă unor necesități și interese strict temporale, ci și în perspectiva scopului său supranatural și suprafiresc către care trebuie să conveargă întreaga sa existență personală și comunitară. În aceste împrejurări Biserica nu a trecut cu vederea și nici nu a tratat superficial realitatea existențială ce conduce social
DESPRE CARACTERUL ISTORIC AL BISERICII SI STATULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360796_a_362125]
-
universalitatea Mântuitorului Iisus Hristos, sălășluiește și lucrează în Biserică. Universalitata creștină se realizează în mod lăuntric, în spiritul omului și a istoriei, prin strădanie și jertfă de sine . Ființa umană devine universală și trăiește universalitatea nu doar spațial ci și temporal, interesată fiind și rugându-se pentru întreaga lume și pentru întreaga creație - care a fost binecuvântată de Dumnezeu Creatorul, Stăpânul și Proniatorul. Această universalitate creștină este nu numai o unificare a lumii, ci și un drum către o astfel de
DESPRE PROBLEMA EUHARISTIEI INTR-O EUROPA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360937_a_362266]
-
și Biserica Ortodoxă a luat cel puțin, aparent, formele unui pact prin care, în schimbul sprijinirii puterii comuniste, B.O.R. ar fi primit în schimb dreptul de a-și exercita liber cultul. Cel puțin teoretic, Bisericii îi erau cenzurate manifestările temporale, nefiindu-i afectate aspectele strict religioase. În cazul Bisericilor catolice se intervenea cu brutalitate în însăși dogma acestora (primatul papal) 46, ceea ce însemna modificarea fundamentului acesteia. În acest sens este cât se poate de firească reacția ierarhilor acestor culte în
PARTEA A II A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360839_a_362168]
-
a deveni mai umani, pentru a apăra și promova demnitatea umană, creată după chipul și chemată la asemănarea lui Dumnezeu. Pentru Biserică - “Cetatea pe care nici porțile iadului nu o vor birui!...” viața omului nu are doar o dimensiune istorică, temporală, ci și una eternă, perenă, veșnică. Totuși, viața veșnică sau mântuirea depinde de faptele noastre săvârșite în istorie, în raport cu semenii noștri. De aceea, libertatea în acțiune are nu numai o consecință terestră sau socială, ci și una transcendentă, spirituală sau
PARTEA A II A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360839_a_362168]
-
le e firea. Bătrânul mai întâi gândește, apoi este. Avatarurile sunt.” IX (Despre Bătrân), p. . [17] M.-I.B.: „Învățătura vi s-a transmis cândva, în ascendența Dumneavoastră. De fapt, e irelevant cine a fost avatarul cui, dacă suspendăm factorul temporal.” VIII (Despre Shunyata), p. . [18] X (Despre beatitudine și spirit), p. [19] „În 1 decembrie, la data când am luat acest interviu, Eugen Dorcescu nu scrisese încă recentul Avatar, în care lupul, feroce, corespunde arhetipului cultural” (n. - M.-I.B.
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
și atmosferic, inert și viu, lume și cosmos, ființa umană și conlocuitori ai planetei, subterani sau supraterani ai lumii vegetale și lumii animale... Niciodată cu tendința de a se fixă, apa întemeiază cel mai actual și real, trecerea. Indisolubila vieții, temporal și zonal conflictuală, apa este factorul neînlăturabil determinant în întreaga durată a existenței planetei al variației civilizației ei. Alături de credințe, noțiuni, coduri, standarde de viață, apa este inerentă condiție, legea, promotorul legii vieții, legătura a lanțului genetic. Științificul, practicul, obiectivul
DR. ING. EMIL VAMANU. APA, MATERIE VITALĂ ŞI ACT ESTETIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360976_a_362305]
-
la timpul lor“ se poate interpreta și ca ”fiecare în ritmul său”. Avem obiceiuri și preferințe proprii, simțim instinctiv cu ce viteză ne deplasăm mai comod. Când interacționăm cu alți oameni, ne adaptăm ritmului lor, alegem din paleta de orizonturi temporale acele secvențe care sunt adecvate omului și momentului. De la secundele de trăire intensă, până la experiențele stocate în adâncime pe parcursul mai multor luni și ani, colecționăm timp. Calendarul astronomic se bazează pe observarea unor fapte clare și recunoscute, se grefează pe
HORA QUOTA EST de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363070_a_364399]
-
cu Sine în veșnica iubire față de Tatăl, de la care primim împreună cu Fiul toate, Fiul ființa, iar noi toate darurile create și necreate. Dacă Treimea este binele desăvârșit din veci și până în veci, ea nu ne creează numai pentru o existență temporală, ci pentru o existență spre fericirea veșnică, în împărtășirea de binele sau de iubirea care este Ea” . Relația de comuniune desăvârșită între Tatăl și Fiul structurează întreaga existență creată, orientând-o eshatologic spre împărăția comuniunii veșnice. Împărăția cerurilor ne dezvăluie
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363188_a_364517]
-
Și nu e puțin lucru să intri în stare. Metafore inedite: „tăceri de infinit”; „Eternul l-aș zidi în văi” (De-a pururi lângă mine); zări argintuite, cer azurit, susur de culoare ș.a. În mod ciudat, Alexandra Mihalache transformă dimensiunea temporală în dimensiune spațială, cu alte cuvinte, o readuce la dimensiunile pământești: „Eternul l-aș zidi în văi”; „Eternul ne-ar fi doar decor” ș.a. Pentru ea trupul Timpului e amăgitor. Autoarea a încercat și o definiție a iubirii. De fapt
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
minunatele trasee parabolice, al delicatelor coloane hiperbolice pe care tronează din loc în loc sfere perfecte. Irisul meu devine originea sistemului de referință, față de care poți calcula orice rază sau lungime de arc, orice suprafață. Clipa devine originea sistemul de referință temporal, momentul în care întorci clepsidra și firele de nisip fin și auriu încep timide să se strecoare. În această lume a infinitului, nu poposești însă prea mult... te trezește la realitate anunțul sec, glacial, montat pe peretele din față: “Magazin
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
-se însă istoriei, ziua aici, clipă sunt ale gândrii, ale spiritului, sunt, mai exact, în duhul locului (a numelui). Paradoxal, numai locul este etern (ivirea lui fiind așa-zicând, onomaturgică), veșnicia în timp e o iluzie, iar viitorul un deces temporal: aduce și instalează, spre deosebire de trecut care ne sancționează nașterea și trăitul, necontenirea morții, absența nesfârșita. O „Memorie a Vetrei” poemul e, iată, admirabil, ar da seama, după priceperea mea, de această: „ Fecunda vibrare a Totului primordial/ întemeiază dintre genuni de
ASTRA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367856_a_369185]
-
fost întotdeauna... Pariuri n-am făcut la hipodrom, Nu mi-am riscat la jocuri, casa, banii, Am scris o carte, am sădit un pom. Obișnuitul ins de societate, Plăcut în toate, vizitat de toți, Am risipit clipe nenumărate Sub monotone, temporale roți. Nu am talent în fizici nucleare, Nu știu să navighez sau a picta, Dar pot cuvântul să-l îmbrac în fapte Sau fapte, în cuvânt a îmbrăca. S-or duce toate, chiar și eu m-oi duce, Serialul " Viață
IRONIE... EU de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367965_a_369294]