1,083 matches
-
cel filozofic, În primul rînd tematic. Tema este aceea a sfîrșitului, Într-o variantă Însă inedită: nu sfîrșit, ci deznodămînt. „Deznodămîntul, scrie el, nu e definitiv, ci mai degrabă fondator. Nici Început nici sfîrșit, limitat și tranzitoriu, el desfășoară o temporalitate complexă, Întoarsă În același timp către trecutul pe care-l transformă și către viitorul pe care-l autorizează.” Să zăbovim puțin asupra deznodămîntului lui Ruffel. În primul rînd, e un termen dialectic, al unei dialectici dramatice, desigur. Este ceea ce-l
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
primul rînd, e un termen dialectic, al unei dialectici dramatice, desigur. Este ceea ce-l apropie de teoria lui Semir Badirm care afirma În eseul său: „Sinonim al modernității În raport cu tradiția modernă, postmodernitatea are ca sarcină afirmarea, Împotriva unei istoricități clasice, temporalitatea proprie modernității: o temporalitate dialectică.” Francezul este interesat așadar, În cea mai mare măsură și ca un moștenitor de fapt al Revoluției franceze - instituție politică dar și cronologică, căci inventatoarea unui nou calendar -, un analist mai puțin al postmodernității cît
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
termen dialectic, al unei dialectici dramatice, desigur. Este ceea ce-l apropie de teoria lui Semir Badirm care afirma În eseul său: „Sinonim al modernității În raport cu tradiția modernă, postmodernitatea are ca sarcină afirmarea, Împotriva unei istoricități clasice, temporalitatea proprie modernității: o temporalitate dialectică.” Francezul este interesat așadar, În cea mai mare măsură și ca un moștenitor de fapt al Revoluției franceze - instituție politică dar și cronologică, căci inventatoarea unui nou calendar -, un analist mai puțin al postmodernității cît al lui post-. El
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
noii poeticități elementul plastic, secvența picturală: „O carte ca un amurg deschid / filă cu filă / așa cum mi-aș desface sufletul în extaz”. La fel ca majoritatea poeților echinoxiști, C. face și critică literară, comentând în special cărți de poezie. Poetica temporalității. Eseu asupra poeziei românești (2000), la origine teză de doctorat, este o „explorare tematistă” care vizează descrierea relației timp-poezie. Criticul are în vedere în ampla secțiune aplicată a cărții, Forme ale temporalității în poezia românească, „șapte din experiențele fundamentale” ale
CHIOARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
literară, comentând în special cărți de poezie. Poetica temporalității. Eseu asupra poeziei românești (2000), la origine teză de doctorat, este o „explorare tematistă” care vizează descrierea relației timp-poezie. Criticul are în vedere în ampla secțiune aplicată a cărții, Forme ale temporalității în poezia românească, „șapte din experiențele fundamentale” ale poeziei noastre din toate timpurile, ilustrate de operele lui M. Eminescu, Al. Macedonski, G. Bacovia, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu și Nichita Stănescu. Studiul vădește, cum a observat, în rândurile de
CHIOARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
ataca cel dintâi o temă majoră și de-a constitui astfel un reper pentru orice inițiativă similară ulterioară”. SCRIERI: Seară adolescentină, București, 1982; Secolul sfârșește într-o duminică, București, 1991; Noaptea din zi, Sibiu, 1994; Radiografiile timpului, Botoșani, 1998; Poetica temporalității. Eseu asupra poeziei românești, Cluj-Napoca, 2000; Vara de fosfor, Cluj-Napoca, 2002; Viața și opiniile profesorului Mouse, Cluj-Napoca, 2003. Antologii: Antologia poeziei române de la origini până azi, I-II, Pitești, 1998 (în colaborare cu Ioan Radu Văcărescu). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu
CHIOARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
muri și învia într-un poem, CRC, 1992, 6; Romanița Constantinescu, Crepuscul duminical, RL, 1992, 33; Țeposu, Istoria, 104; Ioana Pârvulescu, Poezia cu ispite și regrete, RL, 1994, 34; Milea, Sub semnul, 149-151; Bucur, Poeți optzeciști, 49-50; Daniel Corbu, „Poetica temporalității”, CL, 2002, 1; Constantin Cubleșan, „Poetica temporalității”, VTRA, 2002, 3-4; Gheorghe Grigurcu, Un decepționat caligrafic, RL, 2002, 38; Dan Bogdan Hanu, O fuziune a sentimentelor, CL, 2003, 11. N.I.
CHIOARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
1992, 6; Romanița Constantinescu, Crepuscul duminical, RL, 1992, 33; Țeposu, Istoria, 104; Ioana Pârvulescu, Poezia cu ispite și regrete, RL, 1994, 34; Milea, Sub semnul, 149-151; Bucur, Poeți optzeciști, 49-50; Daniel Corbu, „Poetica temporalității”, CL, 2002, 1; Constantin Cubleșan, „Poetica temporalității”, VTRA, 2002, 3-4; Gheorghe Grigurcu, Un decepționat caligrafic, RL, 2002, 38; Dan Bogdan Hanu, O fuziune a sentimentelor, CL, 2003, 11. N.I.
CHIOARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
mituri. Calendarul țăranului român 2000, București, 1999; Panteonul românesc. Dicționar, București, 2001; Sărbători și obiceiuri românești, București, 2002. Repere bibliografice: Gheorghiță Geană, Mărturia drumurilor, LCF, 1981, 35; George Muntean, Demografie, etnografie și literatură, RL, 1987, 18; Mihai Coman, Timp și temporalitate, RL, 1989, 20; Ovidiu Pecican, „Demografie și etnografie”, AAF, 1991; Iordan Datcu, Dicționarul obiceiurilor, RL, 1997, 30. I.D.
GHINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287267_a_288596]
-
și nefocalizat. Ca și teritoriul în care se mișcă homelessul, resursele supraviețuirii se găsesc pretutindeni, însă în concentrații inegale: resturile stau undeva în grămadă, altundeva sunt rare și împrăștiate. Ca poetică, sărăcia presupune așadar o deplasare dinspre dimensiunea verticală a temporalității, spre orizontala disponibilităților coprezente. Așa cum literatura se poate face în perspectiva unei istorii, în funcție de evenimente și de praguri ale unei descendențe, ea se poate face și în funcție de ceea ce e dat într-o circumstanță. Sărăcia presupune că tot ce e necesar
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
urbane. Măcar sub forma unei ipoteze de lucru, să acceptăm că sentimentul precarității vieții, care a fost transferat spre arheologie de către scriitori la sfârșitul anilor 1860, se hrănea dintr-o formă de cunoaștere a modernității și că vehicula reprezentări ale temporalității menite să participe la descifrarea realității contemporane. * * * Cam în aceeași epocă în care era atent la urmele pe care timpul le lasă asupra unei femei sau asupra "formei plăcerilor", Cezar Bolliac evoca efectul trecerii timpului asupra operelor literare: De atunci
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
desfigurat, s-a slăbit, abia licurește și mai că nu mai seamănă cu tipul ei"94. Remarcabilă rămâne insistența de a vedea aici acțiunea forțelor corozive ale timpului, "acel destructor infernal al creațiilor spirituale". Bolliac introduce în propria poezie dimensiunea temporalității, chiar dacă e recentă, chiar dacă asupra ei nu au acționat duratele lungi, memoria colectivă și vicisitudinile istoriei. Ea e asemeni epopeilor antice, corpusuri intermitente, care se înfățișează cu goluri și cu plinuri. Altfel spus, Bolliac transformă o particularitate istorică în definiție
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
însă privit ca facultate relativă, amenințată de variabilitate, de diminuare și în cele din urmă de pierdere. Bolliac descrie "doza de poezie" cu spectrul dispariției în față, sau în cuvintele lui, cu viziunea căderii în "brutalitate". Ca și cum acțiunea corozivă a temporalității s-ar fi instalat în chiar inima faptei umane: Tot simtimentul în om este efect al imaginației, al poeziei intime, și acesta se mărginește, se îmflă și scade după mărimea, puterea și agerimea prismei poetice, sau după doza de poezie
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de a-l încorpora în activitatea sa, scriitorul decide să se retragă. Este modelul unei vocații condiționate strâns de un context politic și istoric nefavorabil. Biografii țin să plaseze la distanță narațiunea vieții - "altădată", "pe atunci" - ca să marcheze decalajul față de temporalitatea restricțiilor. Pentru că această realizare a vocației e măsurată mereu prin raportare la condiția ideală a chemării împlinite în spațiul public. Dorința care se realizează în intimitate, prin retragere, e o dorință amputată, concepută cu minus și diferențiată de dorința plenară
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
durere care-i zguduie inima, e cea a timpului. Trebuie să se întoarcă în timp, să lase în urmă această ospitalitate care suspendă timpul, într-un mod paradigmatic deoarece i se oferă nemurirea. Pe acest erou al aventurii, doar făgașele temporalității umane îl interesează 281. Și chiar dacă Penelopa nu are nici măreția, nici frumusețea unei zeițe, ea este o muritoare ce va cunoaște îmbătrânirea și moartea și el vrea să o revadă. Ulise a trebuit să plătească dublul sacrilegiu al tovarășilor
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ea pune în joc însăși ființa fiecăruia în redefinirea de sine, vitală pentru că ea pune în joc etica relației și absoluta și radicala ei continuitate, existențială, în fine, fiindcă ea situează condițiile însăși ale existenței într-un spațiu și o temporalitate care îi sunt proprii - ospitalitatea ne putând fi concepută decât sub unghiul spectacular și teatral. Prin intermediul teatrului ospitalității, precum Hamlet de Shakespeare, la care de altfel, se fac referințe, Naka Han poate să construiască o relație de confruntare, a actorului
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
doar o acțiune ce nu mai poate fi adusă înapoi în prezent, vede în ea doar ceea ce a trecut. Reflecția asupra a ceea ce a trecut este inepuizabilă. Ea se rătăcește în materialul pe care îl cercetează. Căci această istorie și temporalitatea prezentului nu se apropie deloc de trecut, ci are de-a face doar cu alt prezent. Trecutul rămâne inaccesibil unui prezent atâta vreme cât acesta, adică Dasein-ul, nu este el însuși istoric. însă Dasein-ul este în el însuși istoric, în măsura în care el este
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în ceea ce privește libertatea cuvintelor, frazelor și textelor de a fi purtătoare de semnificație. în climatul cultural românesc al anilor ’70-’80, etatizarea timpului s-a materializat în protocronism, paradigma oficială a producerii de cunoaștere a regimului Ceaușescu. Dimensiunea timpului și a temporalității din specificul anchetei istorice i-a impulsionat pe protocroniști în a institui o manieră de concepere a timpului istoric, cu accent pus pe timpul primordial al națiunii. Pe de altă parte, etatizarea timpului în România socialistă a însemnat reconfigurarea modului de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
proiectîndu-ne pe noi înșine în proiectele noastre. Omul este o ființă mereu orientată spre posibilități și de aceea noi suntem mereu îngrijorați. Noi acționăm mereu pentru ceva care este în viitor, ceea ce face ca omul să fie mereu grijă și temporalitate. De aceea, peîltru Heidegger conceptele cardinale nu sunt, ca în filosofia tradițională, Ființa și Gândirea, ci Ființa și Timpul. Timpul se prezintă ca mediere între om și Ființă în două sensuri: omul accede la Ființă trecând prin timp. El trebuie
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
nici discursul științei nu scapă înrădăcinării în structura grijii (Sorge) Dasein-ului. Pentru că reprezentarea unui adevăr absolut pornește din refuzul fmitudinii congenitale a existenței noastre, iar căutarea unui fundament ultim și atemporal este o fugă iluzorie a omului din fața radicalei sale temporalități. Prin urmare, a căuta un adevăr ultim și universal înseamnă a construi înțelegerea pe modelul unei cunoașteri care nu poate fi niciodată realizată. Soluția existențială rezidă în acceptarea senină a fmitudinii. Soluția hermeneutică este acceptarea prejudecății, a structurii de anticipare
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de către structuraliști, precum și de către comentatorii mai mult sau mai puțin binevoitori ai ambelor orientări. Este vorba în primul rând despre excluderea oricărei transcendențe și despre refuzul oricărui model ontologic al originii sau profunzimii. Apoi, despre excluderea istoriei, care este categoria temporalității moderne a noutății care se învechește, depășită de noutatea mai nouă. Pentru că nici structuraliștii, nici heideggerienii nu exclud timpul înțeles fie ca desfășurare a combinatoricii, fie ca destinalitate (Geschichte ca Geschick). In fine, acest model ontologic nu se mai bazează
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Soja anunță afirmarea unei "geografii critice postistoriciste și postmoderne"7. Aprofundarea acestei probleme îi aparține lui Frederic Jameson, care merge mai departe, considerând că trecerea de la modernism la postmodernism poate fi descrisă ca rezultatul estompării temelor moderniste ale timpului și temporalității. Atât aparatul nostru conceptual cât și "viața noastră cotidiană, experiența noastră psihică, limbajele culturale", opinează autorul, "sunt astăzi dominate de categoriile spațiului mai curând decât de categoriile timpului, față de perioada anterioară a modernismului"8. De aici ar veni incapacitatea noastră
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
se naște ca un act simbolic în vădită opoziție cu amorful substanței pe care o absoarbe spre a o redefini, fotografia este vehiculul prin care lumea reală, ezitantă și perisabilă în discursivitatea ei cotidiană, se proiectează în spații incoruptibile, înfrînge temporalitatea și respiră vizibil aburul transcendenței. Dacă prin această sculptură, ingenuă sau pură - adică lăsată aproape de starea genuină a materiei sau, dimpotrivă, distilată formal pînă la obținerea unor geometrii infailibile și a unor ritmuri literalmente matematice -, Jacobi modelează tactil spațiul și
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
cît ține viața mea, nu am să fiu peste 350 de ani, la sfințire. Dar e tot "ca și cum"... Aleg această formă ca să situez spiritul european într-una din componentele lui cele mai probabil imperceptibile, dar cele mai decisive: contractul cu temporalitatea. Vorbeam odată, vă aduceți aminte, cînd a ținut o conferință acest simpatic dar nu prea éclairé oaspe francez, Karnooh: problema comunismului a fost lipsa de simț al temporalității, care impunea, cerea imperios faptul de a menține ceea ce ai construit. Dădeam
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
componentele lui cele mai probabil imperceptibile, dar cele mai decisive: contractul cu temporalitatea. Vorbeam odată, vă aduceți aminte, cînd a ținut o conferință acest simpatic dar nu prea éclairé oaspe francez, Karnooh: problema comunismului a fost lipsa de simț al temporalității, care impunea, cerea imperios faptul de a menține ceea ce ai construit. Dădeam exemplul care i-a fascinat pe occidentali în anii '30: rușii au construit primul mare baraj pe Nipru - Dnieprostroi -, cum nu aveau nici americanii cantitativ vorbind (pentru moderni
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]