1,062 matches
-
-o aduce. După evenimentul genezei, timpul încetează să mai aibă vreo semnificație. De aceea, structural, momentul genezei are o poziție cu totul aparte pe linia temporalității, parcă îmbiind la o situare a lui pe o dimensiune diferită decât cea a temporalității cotidiene, a timpului fizic. Mircea Eliade (1978) sublinia în mod special această proprietate structurală a momentului originar: este timpul de început, „timpul acela”, calitativ, discontinuu, complet atemporal și, din cauza aceasta, ușor de proiectat în sacralitate. Originile se pierd în „negura
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
timpul acela”, calitativ, discontinuu, complet atemporal și, din cauza aceasta, ușor de proiectat în sacralitate. Originile se pierd în „negura anilor” nu întrucât comunitățile nu erau capabile să țină socoteala anilor, ci pentru că nu aveau nici un motiv să o facă. Perceperea temporalității în societățile dinamice. Conceptul de societate dinamică este în sine destul de vag. El trebuie înțeles doar prin opoziție strictă cu cel de societate statică. O societate dinamică este deci acea societate care se modifică semnificativ în timp. Trecutul este diferit
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
că ideea de progres s-a consolidat de abia în cadrul filosofiei moderne și este legată de apariția societății capitaliste. Ne putem întreba ce anume s-a schimbat în structura societăților înseși care să ducă lacristalizarea unei noi viziuni, progresive, asupra temporalității? A apărut un nou factor care, pe de o parte, cunoaște o dinamică ascedentă în timp, relativ continuă, iar pe de altă parte, promite o îmbunătățire sigură, dar treptată, pe măsura propriei sale dezvoltări, a condițiilor de viață ale comunității
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
economie de tip industrial dinamică, locul utopiei, ca formă de organizare socială mai bună, posibilă, dar nu și necesară, îl ia evoluția progresivă, economică a omenirii, ca un proces necesar. Începe să se petreacă o deplasare structurală în optica asupra temporalității. Teza lui Voltaire asupra istoriei este simptomatică. El considera că istoria nu trebuie să mai fie considerată ca succesiune a regilor și a războaielor; „prin istorie - afirma el - învățăm care au fost etapele prin care omenirea a trecut de la barbarie
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Parsons a exclus complet, până în ultimele sale lucrări, preocupările pentru evoluție. Termenul de evoluție nici nu apare. Interesantă pentru știință este analiza sistemului social și a mecanismelor sale de echilibrare. De abia după cel de-al doilea război mondial perspectiva temporalității este reluată în științele sociale occidentale. Teza că orice preocupare pentru evoluția societății umane reprezintă un exemplu tipic de atitudine speculativă, de netolerat pentru știință, este abandonată. Această deplasare de atitudini are loc atât înantropologia culturală și socială, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
perioadă delimitată de timp sau În funcție de situarea geografică, se realizează amplificarea numărului agenților economici și implantarea acestora În zone situate pe teritoriul național În care există un excedent de resurse umane și materiale. Pe de altă parte, prin implicații posibile, temporalitatea exonerărilor devine deosebit de importantă deoarece poate genera o falsă creștere numerică a societăților din economie. Noi societăți pot fi Înființate doar pentru a beneficia de avantajele fiscale acordate, prin continuarea activității inițiale În cadrul unei noi structuri juridice. În 280 măsura
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
ale cohortelor generaționale, la intersecția acestor două „componente cronologice elementare” (1991, 25-45). Considerăm că aceasta schemă grafică teoretică - perfect adaptabilă la toate procesele sociale Înscrise În durată - are avantajul de a obliga la o lectură sintetică a diferitelor durate și temporalități În care se Înscriu procesele și raporturile sociale legate de „fenomenul multiform al generațiilor”. Raporturile dintre generații și pluralismul identității generaționale. Transferuri intrafamiliale și dinamica macrosocială Fiecare epocă a afirmat, din punct de vedere doctrinar, supremația vârstei adulte. Disimulată din
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
necredincioși și pe călduți din teritoriul pe care îl revendică? Judecata finală nu presupune, pentru ei, un discernămînt divin care, revelîndu-se, proiectează lumea într-o nouă, cu totul altă condiție? Eschatonul e gîndit în continuitate de natură cu istoria și temporalitatea. Societatea proiectată de fundamentaliști reprezintă realizarea lui. Prin exclusivismul agresiv (orice diferit este un dușman) și prin obiectivul propus (a deveni cuceritor-al-lumii, creator al unei societăți absolut omogene), fundamentalismele sînt, evident, mișcări de tip totalitar. Dacă totalitarismele atee interzic existența
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
la Polul superior rămîne pe mai tîrziu, trebuie așteptat pînă la sfîrșitul istoriei, chiar dacă Polul acesta își pune amprenta pe istorie și social, chiar dacă lucrează în interiorul lor. Iar, destinzîndu-se, distanța înclină să se orizontalizeze. Apocalipsa începe să fie concepută potrivit temporalității și istoriei, definită în raport cu ele : devine capătul lor, iar nu în primul rînd Zenitul care, în orice clipă, le transfigurează. Un exemplu: în primul mileniu creștin, grosso modo, moartea era concepută ca pasaj spre învierea omului total (trup și suflet
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Chodkiewicz, Un océan sans rivages. Ibn Arabi, le Livre et la Loi, Seuil, Paris, 1992). Așadar, chiar în cazul experienței unitive se păstrează distincția dintre o unio verticală definitivă și o contemplație care evită anihilarea, din grijă față de lume, istorie, temporalitate. căci nu e vorba în primul rînd de stadii ale unei religii, ci de atitudini spirituale, de dominante ale doctrinei și ale vieții religioase, iar combinațiile lor în multe variante și dozaje se pot regăsi în diverse epoci și culturi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în zorii unei religii monoteiste de întreaga comunitate, iar de contemplativii ei în toate timpurile. Eliberarea amînată corespunde unei distanțe destinse și într-un fel temporalizate, căci dezlegarea trebuie așteptată indefinit, chiar dacă gîndirea indiană și cea greacă nu insistă pe temporalitate și pe istorie, precum monoteismele. Un alt exemplu: Hans Blumenberg vedea polemica între teologul tradiționalist Johann Wenk și Nicolaus Cusanus ca o situație conflictuală tip. Primul, spune el, ilustra teama, atît de des resimțită în fața unei teologii mistice, de ștergere
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
monoteiste, economia divină include tipul și istoria, dar e evident că acestea din urmă nu o pot determina. A condiționa confruntarea deplină a omului cu transcendența de trecerea timpului și a istoriei nu ar înseamna oare să culci veșnicia pe temporalitate, căzînd pradă unei trăsături prea occidentale? Nu e mai potrivit ca Judecata de apoi să fie gîndită ca o Judecată de sus, mereu prezentă în zenitul istoriei? O judecată înțeleasă nu în sens penal, ci în sensul unui discernămînt atotcuprinzător
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
spațiului în procesul comunicării, cum ar fi arhitectura, mobila, sau distanța fizică între participanții la situația de comunicare), paralimbajul (toate sunetele pe care le producem și nu sunt cuvinte; aici intră râsul, tonalitatea, cuvintele vide de înțeles: "mm", "ăă") și temporalitatea (folosirea timpului în comunicare, orientarea temporală definită de Hall ca monocronă și policronă, înțelegerea noțiunilor de prezent, trecut și viitor). Textele lui Condon și Yousef și prima ediție Samovar și Porter reprezintă doi factori importanți în introducerea studiului Comunicării interculturale
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
o "știință" a tratării nebunilor, ci mai mult ca un document a ceea ce este considerat drept nebun. Nebunia devine "un fel de derivat al istoriei", ale cărei forme "sînt determinate chiar de figurile devenirii. Dependentă de timp și esențială pentru temporalitatea omului așa ne apare nebunia, cum era ea recunoscută sau măcar resimțită atunci..." 42. Raportul nebun-psihiatru este unul problematic și niciodată categoric separat, Foucault urmărind și aspectul tendențios al acestuia: Cine este mai nebun, individul internat sau psihiatrul care-l
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de conversiune sau inversiune: după relația cu ordinea (paradele și riturile de instituire confirmă ordinea, riturile de tip carnavalesc provoacă și consacră dezordinea); P. Smith (1979, p. 145) afirmă că riturile pot fi periodice sau ocazionale (după o axă a temporalității) și individuale sau colective (după criteriul actorilor implicați). E.S. Zuesse (1987a, vol. XII, pp. 415-417) identifică două clase globale: riturile de confirmare (care marchează ordinea și categoriile existente) și riturile de transformare (care marchează străpungerea barierelor și trecerea de la o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În reactivarea, construirea, negocierea și resemnificarea lui continuă, atunci Înseamnă că există diverse forme de acțiune prin care se creează cadrul ritual - altfel spus, forme de ritualizare a comportamentelor, a practicilor discursive, a modalităților de receptare, a spațiului și a temporalității, a obiectelor și a simbolurilor din vocabularul cultural. Pentru R. Grimes „ritualizarea este o punere În scenă În fața unei audiențe imaginare, concret socială sau construită mitologic” (1995, p. 69). R. Rappaport, În monumentala sinteză asupra riturilor, afirmă: „Formalizarea acțiunilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Coleman, 2001, p. 11446; D.F. Eikelman, 1996, p. 423; E. Turner, 1987, pp. 328-330) după mai multe criterii: a) pe o axă geografică, putem distinge Între pelerinajele pe distanțe mici și cele de mare anvergură; b) pe o axă a temporalității, pelerinajele ciclice (legate de anumite sărbători din calendarul religios) se deosebesc de cele ocazionale, inițiate de pelerini În orice moment al anului; c) pe o axă socială, pelerinajele colective se deosebesc de pelerinajele individuale; d) pe o axă a sacralității
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este schimbat pentru și de către carnaval. Străzile capătă aspectul spațiului privat al caselor ș...ț, etalând lumini și decorațiuni specifice acestora și organizând după voia lor parade și concursuri de fantasia (costumele de carnaval)” (R. Da Matta, 1991, p. 82). Temporalitatea carnavalului rupe regulile obișnuite, instituind un interval al libertății, un fel de „timp vacant” (R. Da Matta) sau de „timp În afara timpului” (A. Falassi). Spre deosebire de alte asemenea Întreruperi ceremoniale, În carnaval, suspendarea sistemului temporal uzual ocupă mai multe zile și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
libertății, un fel de „timp vacant” (R. Da Matta) sau de „timp În afara timpului” (A. Falassi). Spre deosebire de alte asemenea Întreruperi ceremoniale, În carnaval, suspendarea sistemului temporal uzual ocupă mai multe zile și aduce o mare varietate de manifestări. În plus, temporalitatea carnavalului inversează ritmurile obișnuite, profane sau sacre: În antiteză cu majoritatea ceremoniilor, manifestările carnavalești au loc noaptea. În ciuda caracterului ludic și a manifestărilor de contestare a ordinii comune, carnavalul are profunde semnificații religioase - calendarul său este ancorat În calendarul sacralității
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de relația dintre Dumnezeu și oameni și, din această cauză, sărbătoarea are tendința de a căpăta o semnificație transcendentală și universală. Începutul carnavalului se pierde În negura timpului, deoarece este legat de Întreaga umanitate. În mod analog, a gândi În temporalitatea carnavalului Înseamnă a gândi În termenii unor categorii atotcuprinzătoare precum păcatul, moartea, salvarea sufletului, mortificarea trupului, excesele și interdicțiile sexuale etc. Pentru că se definește În termeni de călcare a normelor și excese, carnavalul se deschide către valori care nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pe evenimente precum Încoronarea sau deschiderea sesiunii parlamentare, și cele minore, precum vizitele În școli, spitale, fabrici sau Întâmpinarea diverselor oficialități. Fiecare dintre aceste clase ritualice Îndeplinește funcții diferite: Marile evenimente implică teme mitico-istorice. Ele distorsionează timpul și accentuează conștiința temporalității, proclamă continuitatea dintre trecut și prezent. ș...ț Dacă primele celebrează continuitatea trecutului eroic, cele minore dramatizează diferențele de clasă și accentuează conștiința distanțelor sociale. Marile evenimente pun În umbră diviziunile interne, conferind forță dramatică tradițiilor eroice și identității naționale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
către „centrul” unde s-a petrecut cândva evenimentul de referință). De asemenea, comemorarea se Împletește cu sărbătoarea, momentele solemne de evocare a trecutului fiind Întotdeauna urmate de momente de veselie populară. Tipologia variată a comemorărilor poate fi structurată după criteriul temporalității În comemorări periodice (calendaristice) și comemorări excepționale. Primele sunt asociate unor ansambluri ritualice complexe (ziua națională, marcarea anuală a unor evenimente esențiale pentru o comunitate), În timp ce ultimele sunt generate de momente de criză, de nevoia de a retrezi conștiința unei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de ritual implică un act voluntar, care operează selectiv și trimite către o anumită realitate din trecut. Acțiunea de identificare a obiectului comemorării conduce la o atitudine de devoțiune față de acesta. Raporturile de devoțiune se desfășoară pe axa unei anumite temporalități: ea implică o Întoarcere În timp și o repetare ciclică a acestui act de revenire la un moment din trecut. În sfârșit, gestul comemorativ presupune o intenție colectivă de a face public acest complex simbolic. Spillman (1997, pp. 57-93), pornind
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acestui act de revenire la un moment din trecut. În sfârșit, gestul comemorativ presupune o intenție colectivă de a face public acest complex simbolic. Spillman (1997, pp. 57-93), pornind de la analiza centenarului și bicentenarului SUA, identifică trei elemente esențiale: națiunea, temporalitatea (momentul fondator, viziunea Întemeietoare proiectată În viitor, confirmarea ei În prezentul glorios) și valorile comune (teritoriul național, cultura, prosperitatea etc.). Într-o lucrare frecvent citată, P. Connerton (1995, p. 65) consideră că reconstituirea comemorativă se Întemeiază pe o articulare calendaristică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
54-55, 64-65, 117-118, 266-268, 370-372, IV, 258-259, 426-429, 648-650; Ion Mareș, Lucian Blaga. Clasicizarea expresionismului românesc, București, 1998; Glodeanu, Dimensiuni, 30-34; Simion, Fragmente, II, 125-129, III, 343-355; Dorli Blaga, Ion Bălu, Blaga supravegheat de Securitate, Cluj-Napoca, 1999; Dumitru Chioaru, Poetica temporalității, Cluj-Napoca, 2000, 137-166; Dicț. esențial, 84-89; Doina Modola, Lucian Blaga și teatrul, București, 2000; Mircea Muthu, Lucian Blaga. Dimensiuni europene, Cluj-Napoca, 2000; Ungureanu, La vest, II, 119-130; Ghițulescu, Istoria, 86-100; Traian Pop, Introducere în filosofia lui Blaga, Cluj-Napoca, 2001; Popa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]