4,773 matches
-
burgheză. Viteza de dezvoltare a capitalismului n-a permis constituirea în Statele Unite „a unei nobilimi ereditare durabile”. Așadar, nu a existat „o clasă dominantă fixă”, în stare „să reziste presiunii istorice a comerțului și a industriei (ibidem, pp. 16-17). Alți teoreticieni pun mai mult în evidență autonomia politicului. Astfel, Alain Touraine se arată critic la adresa noțiunii de elită a puterii, în care el vede „fuziunea clasei conducătoare cu cea a responsabililor politici”. O asemenea fuziune, admisă de teoria marxistă clasică, i
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
între neproducători și producători. Deci, ar exista o elită statornică, parazitară și una nerecunoscută ca atare, dar, revendicând totuși mai multe drepturi la excelență. Primul care a văzut astfel lucrurile a fost Claude-Henri de Saint-Simon (1760-1825), precursor al sociologiei și teoretician al industrialismului, a cărui operă a fost analizată în detaliu de către Émile Durkheim în Le Socialisme și căruia Pierre-Jean Simon (1991, pp. 191-206) i-a consacrat câteva pagini inspirate. Pentru Saint-Simon, ceea ce subzistă din elitele conducătoare ale Vechiului Regim la
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
mandatul politic conferă un statut ambiguu, greu de justificat în termeni simpli. Totuși, această întâietate acordată tehnicii comportă riscul evident al neglijării problemei reglajelor sociale, care nu se reduce la organizare sau la administrare. Teoriile despre „noua clasă” tehno-birocratică Pentru teoreticienii elitelor, prezența unei anumite caracteristici (dinamism, simțul organizării, voința de putere, credința într-o ordine a valorilor) este cea care certifică vocația unui grup sau a unei categorii sociale de a accede la statutul de clasă conducătoare. În tot cursul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
află efectiv „sub presiune”, dar pentru alte motive decât o pretinsă identitate de interese cu masa populației. Vedem astfel cum reapare o linie de tensiune între elitele politice și cele economice. Teoriile manageriale și marxismul Cea mai mare parte a teoreticienilor marxiști au respins teza „revoluției manageriale” și au rămas fideli ideii că proprietatea asupra mijloacelor de producție rămâne determinantă. Totuși, unii marxiști au acceptat ideea înlocuirii antreprenorilor capitaliști cu o nouă elită managerială. Dar, paradoxal, ei au văzut în asta
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
bine, de rău, să introducă între ele un anumit grad de coordonare. Această elită economică conduce viața afacerilor în interesul unei clase capitaliste luate în ansamblul ei. Există o teorie a controlului bancar ce rezultă din cea a capitalismului financiar. Teoreticienii controlului bancar estimează că băncile acționează asemeni unor centre de control ale capitalismului financiar și că, la urma urmelor, ele sunt acelea care domină industria. Economia modernă ar fi deci dominată de o elită restrânsă de bancheri ce ar controla
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Așa cum remarca Birnbaum, trebuia să convenim că „cei care guvernează nu sunt întotdeauna aceiași” și că ar fi excesiv să spunem că așa-numiții énarques roses i-au înlocuit pur și simplu pe cei de altădată (Birnbaum, 1985, p. 307). Teoreticienii clasici ai elitelor de pretutindeni n-au pretins niciodată că la putere s-ar afla întotdeauna aceiași indivizi: dimpotrivă, ei au sugerat că o elită nouă, confruntată cu presiuni structurale, sfârșește întotdeauna prin a adopta comportamente asemănătoare celor ale elitei
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Când sistemul de recrutare este deschis, putem fi confruntați cu o elită puternic integrată - o elită solidară, potrivit lui Giddens - sau cu o elită slab integrată: o elită abstrasă, în termenii lui Giddens. Elita abstrasă corespunde imaginii pe care o prezintă teoreticienii pluralismului elitelor în legătură cu societățile occidentale. Elita solidară se întâlnește în țările guvernate după un model autoritar sau totalitar, în care partidul la putere asigură accesul la elită unor membri ai categoriilor sociale inferioare, stimulând în același timp un grad înalt
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
un fenomen relațional. Ea comportă într-adevăr un element de legitimitate care nu poate apărea decât dintr-o acceptare cel puțin tacită a dominației de către dominați. Privirea aparent dezabuzată (dar, mai ales, profund realistă și lucidă) pe care o aruncă teoreticienii elitelor asupra ordinii sociale și asupra devenirii ei are incontestabile afinități cu curentul formalist din sociologie. În această optică, moștenită de la Georg Simmel, ne este posibil să degajăm elemente formale sau structurale care sunt tot atâtea constrângeri pentru acțiunea umană
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
te hrănești cu gălbenușuri de ou al căror auriu provine de la soare... Marsilio Ficino, care credea și în aștri, în spirite, se temea și de semnele prevestitoare meteorologice, acorda credit limbajului pietrelor, nu-i plăceau spiridușii, își începe existența ca teoretician al plăcerii, trăiește ca propagator al credinței creștine contaminate de platonism - sau invers - și își încheie existența ca un epicurian pe care Magistrul din Samos nu l-ar fi renegat... Cu puțină vreme înainte de moarte - mai exact, în 1497 -, când
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Roma și cu ciuma, cu vrăjitoarele, medicii și focul din șeminee - ceea ce denumește el cu o expresie devenită celebră odată cu Nicolas Bouvier: folosința lumii... Montaigne nu formulează nici o idee fără experiența autobiografică care o suscită și o solicită, niciodată ca teoretician și întotdeauna ca practician al lumii: acolo unde toți filosofii procedează ca niște autobiografi - ideile nu cad din cer! - el practică politețea față de cititor și povestește de unde-i vin ideile, care anume experiențe le-au dat naștere. Verbul vine din
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Thăophile de Viau care miroase a pucioasă: va fi închis pentru versuri licențioase, iar opera și efigia lui vor fi arse în public în Place de Grève! Tot aici îl vedem și pe Gabriel Naudă, medic, fondator al Bibliotecii Mazarine, teoretician al loviturii de Stat, membru al Tetradei împreună cu Gassendi și La Mothe Le Vayer - alt prieten al Mariei de Gournay. Tetrada practica exegeza biblică rațională și critica miracolele. Desigur nu era vorba de ateism declarat, de negarea lui Dumnezeu, de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
celebrat de modelul elen. Philostrat, care povestește aceste anecdote în Viețile sofiștilor, spune clar: Prodicos se deda plăcerilor. Nu ni se spune care erau aceste plăceri, dar portretul prinde să se contureze... Practicianul amator de plăceri este dublat de un teoretician în stil sofist. Prodicos este considerat într-adevăr ca excelând în definiții, în lucrul asupra accepțiilor verbale. Trata cu mare atenție tot ce avea legătură cu coincidențele între ceea ce modernitatea numește semnificanți și semnificați. Posteritatea păstrează unul dintre obiectele reflecției
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
organizare. Acțiunile lor urmăresc redistribuirea anumitor drepturi sociale - materiale, politice sau simbolice - într-un conflict mai mult sau mai puțin deschis cu puterea politică sau cu elita socială, în care uzează, de obicei, de tactici din afara politicii convenționale. Unul dintre teoreticienii domeniului, Ch. Tilly, a definit, de altfel, m.s. ca fiind „o formă a politicii, dar cu alte mijloace” (2004). Formulările vagi din definiții atenționează asupra dificultăților de operaționalizare a m.s. Spre exemplu, relațiile dintre politica așa-zis „convențională” și tacticile
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
tehnice, instituții moderne, pentru înfăptuirea cărora s-a apelat la experiența și știința străină: s-au tradus în românește codul de comerț italian, cel civil francez, cel penal elvețian, Constituția belgiană etc. (Stahl, 2001, p. 122). Șt. Zeletin se alătură teoreticienilor clasici care au analizat rolul statului național ca factor modernizator: W. Sombart, Fr. List, A. de Tocqueville, K. Bücher, Fr. Oppenheimer, D.P. Marțian, I. Ghica, P.S. Aurelian, E. Lovinescu, M. Manoilescu. Ștefan Zeletin a fost sociologul care a înțeles cel
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
reprezentare a modernității societății românești axată pe locul central al statului ca factor de gestionare și de concentrare a resurselor are o seamă de efecte neanticipate asupra percepției statutului burgheziei care nu au fost intuite de Zeletin, ci de unii teoreticieni socialiști și liberali, ca, de exemplu, C. Dobrogeanu-Gherea (1955-1920), Ș. Voinea (1893-1969), H. Sanielevici (1875-1951). Este vorba de poziția dependentă a clasei burgheze față de deciziile și resursele controlate de birocrație, o burghezie care nu este interesată de câștigarea autonomiei afacerilor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
instituțiile fiind simple forme imitate”, procesul se desfășoară astfel, de la formă la fond, urmând a crește ulterior de la fond la formă prin practicarea vieții instituționale. Modelul dezvoltării sociale ca suport al identității culturale. Evaluări ale unui fond fără forme Principalii teoreticieni ai modelului dezvoltării întemeiate pe solidarități proprii, specifice identității culturale, etnice a colectivității umane, aparțin romanticii germane, narodnicismului rusesc, poporanismului și țărănismului. Această reprezentare se caracterizează prin contestarea împrumutului extern; în același timp, adepții acestui model consideră legitimă dezvoltarea organică
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
la cele de dimensiuni mijlocii (promovarea unui nou serviciu), până la proiecte mari, ce importanță sau întindere (restructurarea unui sistem de servicii destinat comunității). Încercarea de a găsi o definiție valabilă tuturor tipurilor de proiecte a fost o prioritate în activitatea teoreticienilor și practicienilor din domeniu. Iată o definiție în termeni de caracteristici distinctive: „...un proiect este asumarea temporară a răspunderii pentru crearea unui produs sau al unui serviciu...” (A guide to the project management body of knowledge)... „sau al unui produs
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
practic faza de implementare a deciziei în dezvoltarea regională/urbană. Activitatea de planificare este ghidată de o serie de principii, definite ca declarații cu caracter general prezente în legile de planificare, în planurile de amenajare și măsurile specifice. Există și teoreticieni sceptici care afirmă că p.t. este o disciplină a cărei identitate nu este pe deplin conturată. Klaus Kunzmann (2002) prezintă toate domeniile implicate în planificare (arhitectură, sociologie, ecologie, economie, științe politice, științe juridice, utilizarea terenurilor, urbanism), orbitând în jurul nucleului neconturat
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și sectoare diferențiate atât din punct de vedere funcțional, cât și în ceea ce privește caracteristicile socio-culturale ale populației care o locuiește. Termenul de segregare a fost lansat în sociologie și utilizat în descrierea diviziunii spațiale a societății de către membrii Școlii din Chicago, teoreticieni ai ecologiei urbane (vezi structură urbană) cu o puternică orientare rasială (și etnică, specifică imigranților) caracteristică marilor orașe americane. Segregarea, conform teoriilor ecologice, este unul dintre cele mai importante procese urbane (alături de concentrare, disimilare, filtrare, invazie și succesiune), deoarece formarea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
sprijinindu-se reciproc. Statul bunăstării - Daniela Pescaru-Urse Conceptul de stat al bunăstării (s.b.) și cel de capitalism sunt adeseori prezentate ca aflându-se pe poziții opuse. Dacă promotorii ideologiilor de stânga apreciază că organizarea capitalistă subminează dezvoltarea s.b., teoreticienii de dreapta subliniază efectele negative pe care un s.b. dezvoltat îl are asupra funcționării eficiente a economiei. Pentru acesția din urmă, măsurile destinate reducerii inegalității sociale alterează atât libertățile individuale, cât și capacitatea pieței de a funcționa și de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Ramesh Mishra, un factor de importanță majoră, „cea mai semnificativă și dramatică schimbare în perspectiva statului bunăstării” (Mishra, 1999). În contextul liberei circulații a bunurilor și capitalului, se discută astăzi despre evoluția politicilor sociale. O opinie larg acceptată în rândul teoreticienilor domeniului este aceea că deschiderea economiilor naționale și intrarea acestora în relațiile de schimb globalizate determină o scădere a importanței s.b., subminează ideologia protecției sociale și legitimează inegalitatea. Astăzi, odată cu relativul declin al statului-națiune, cheltuielile sociale scad, în condițiile
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ultima. HYPERLINK \l "Voicu" Voicu (2002) arată că și după obținerea independenței și suveranității politice, dependența de metropolă a fostelor colonii s-a perpetuat, din cauza situației monopoliste existente atât pe piețele de desfacere, cât și în ceea ce privește importul. Cei mai reprezentativi teoreticieni ai acestui model de explicare a dezvoltării sociale sunt: Andre Gunder Frank, Theotonio Dos Santos, Fernando Henrique Cardoso, Edelberto Torres-Rivas, Samir Amin și Raul Prebisch, acesta din urmă fundamentând teoria dependenței. HYPERLINK \l "Prebisch" Prebisch (1950) propune un nou model
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
prin prisma așa-numitului „imperialism manufacturier”. Criza statelor socialiste - în special răcirea relațiilor chino-sovietice, (semi)eșecul Revoluției Culturale Chineze, stagnarea economică a statelor socialiste și deschiderea graduală a acestora către investițiile capitaliste - a pus, oarecum, capăt miracolului socialist, văzut de teoreticienii dependenței drept calea către independență economică și dezvoltare. Criza SUA, în plan economic și social (pierderea războiului din Vietnam, criza Watergate, eșecul războiului împotriva sărăciei lansat de Lyndon Johnson, criza petrolului din anii ’73-’74, „stagflația” anilor ’70, deficitul bugetar
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
mondializarea tranzacțiilor economice ca motor al globalizării. Pe lângă globalizarea economică, unul dintre cele mai importante aspecte se referă la globalizarea culturală, precum și la creșterea imensă a posibilităților de comunicare în timp real la nivelul întregii lumi. De fapt, argumentează unii teoreticieni, creșterea frecvenței și intensității schimburilor culturale face ca liantul destul de fragil setat de tranzacțiile economice să fie întărit, astfel încât să putem vorbi de o lume interconectată și interdependentă (într-un oarecare sens, putem afirma că ideea de ecumenopolis - „orașul mondial
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
spontană a principiilor de coordonare din economie și politică, deși foarte influentă la începutul anilor ’90, când a inspirat diverse programe de „terapie de șoc”, a fost treptat recunoscută ca simplistă (Kolodko, 1993). Acest deficit conceptual reflectă slaba preocupare a teoreticienilor liberali de a înțelege relația dintre economie și politică. Deși, în general, se susține că libertățile economice și cele politice sunt, deopotrivă, necesare și desirabile pentru buna funcționare a societăților dezvoltate contemporane și deși există o anumită afinitate între capitalism
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]