1,120 matches
-
comun, uzat; * strategia răului mai mare (la stratégie du pire), care presupune împingerea analizei în toate direcțiile cu un grad mai mult decât se așteaptă în mod obișnuit cititorul, justificarea sa fiind aceea că doar în această modalitate poate fi teoretizată lumea contemporană. Pentru a realiza acest lucru, se folosește de jocuri de limbaj, experimente lingvistice, de îmbinarea teoriei cu elemente poetice etc.; * strategia transformării obiectului de studiu într-un obiect exotic, nou, prin extragerea lui din câmpul obișnuit al analizelor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că Best și Kellner observă o mai mare apropiere între gândirea lui Lyotard și cea a lui Adorno, decât cu cea a lui Habermas. De asemenea, cei doi critici deplâng lipsa dialogului productiv dintre Teoria Critică și teoria postmodernă, care, teoretizând despre noile forme ale tehnologiei, culturii, societății, ar fi trebuit să ofere Teoriei Critice un număr însemnat de subiecte de aprofundat, în timp ce realitatea a arătat că majoritatea teoreticienilor critici nu s-au confruntat cu această problematică, în timp ce alții au respins
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vol. 12, 1995, pp. 125-152. 342 Pentru Baudrillard, problematica obiectului este aceea care îi va oferi posibilitatea de a se distanța de metafizica subiectului (obiectul fiind conceput în Strategiile fatale, p. 132, drept "locul unei hemoragii violente a subiectivității"). Deși teoretizează diferite figuri ale alterității, alteritatea radicală este considerată a fi obiectul ("În final, figurile alterității se rezumă la una singură: aceea a obiectului", în "L'Objet comme Attracteur Étrange", în La Transparence du Mal, p. 178). De altfel, Baudrillard mărturisește
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
O altă coordonată esențială în analiza noastră o constituie evoluția politicilor nucleare la nivel național și internațional. În acest sens, urmărim îndeosebi felul în care armele nucleare au fost concepute politic și, în egală măsură, felul în care a fost teoretizată folosirea lor. În această perspectivă, subliniem importanța dimensiunilor proliferare/nonproliferare și a alternanței lor. Într-o perspectivă istorică, începutul dezvoltării armelor nucleare se regăsește în anii celui de al doilea război mondial, odată cu dezvoltarea Proiectului Manhattan, prin intermediul căruia Guvernul Statelor Unite
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1529]
-
pierdute și, bineînțeles, cerul, Într-o figurație mai inspirată. Grigore Alexandrescu, care ridică rareori ochii de pe mizeriile lumii comune, privește cerul și gîndește (filozofie elementară) la legătura dintre individ și prototipul ideal, fixat undeva „mai sus de pămînt”. Sufletul nostru, teoretizează el, „Își află În ceruri izvorul cel sfînt”: „Acolo În stele ca-n lumi de lumină, SÎnt suflete, Îngeri, ce cînt și ador; Ființi grațioase ce blînd se Înclină, Cătîndu-și În lume tovarășii lor. Și cînd, stăpînită d-a vieței
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nici nu-i de mirare, tot în "sufletul" poetului, ale cărui resorturi inconștiente, dictate de predispozițiile psihice ale rasei (moldovenismul temperamental), vor genera niște configurații estetice aparte, determinate (mai exact: puse în evidență) de voința creatoare, adică de acel "bovarism" teoretizat cu atâta zel de criticul modernist. Gândind lucrurile în acest fel, Lovinescu credea că întreaga creație eminesciană nu-i decât un simplu "ecou" al unui "caz" psihologic, e drept, cu totul excepțional, dar nici pe departe singular ori "inexplicabil", cum
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
acestei pături mijlocii. O zonă socială între proletariat și marea burghezie, cu virtuți incontestabile. Oricând putem invoca zeci de citate din ultima generație de politologi români tineri sau relativ tineri. Chiar și un marxist reciclat ca Silviu Brucan recunoaște și teoretizează, în publicații de după 1989, importanța acestor pături mijlocii. Să amintim, cu titlu de simplă exemplificare, doar pe Stelian Tănase: Clasa mijlocie singură poate asigura un echilibru al corpului social, moderație, toleranță, compromis și poate consolida procedurile democratice. O societate fisurată
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de societate, întreaga colectivitate umană, fără nici o deosebire. Această idee europeană în expansiune poate duce, în ultimă analiză, la efecte aparent paradoxale. Riscul său este chiar să dispară, să se dizolve printr-o generalizare și răspândire extremă. Așa cum s-a teoretizat sfârșitul istoriei prin generalizarea probabilă în întreaga lume a modelului democratic-economic american, tot astfel s-ar putea întâmpla și cu ideea europeană. Ea devine modelul și etapa finală a întregii culturi și a tuturor literaturilor lumii. Literatura europeană și cea
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
apăsate. Ionică Tăutu, pe care A. Russo îl compară cu P. L. Courier, era, ne spune A. Russo, versat în literatura politică europeană: boierinașii îndurerați se dedau doctrinelor filozofice 2. Atât boierii mari, cât și boierinașii (prin I. Tăutu) își teoretizează interesele cu ajutorul literaturii politice europene. Așadar, în luptă sunt interese reale și "europenismul" ("străinismul") servește numai spre a găsi formule pentru aceste interese. Întreb pe dl Rădulescu-Motru: este acesta raționalism, slăbiciune intelectuală, șarlatanism? La astfel 1 Vezi sfârșitul Amintirilor lui
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Hristos, a cărei unitate și pace a dorit-o din tot sufletul și pentru a cărei realizare s-a dăruit în întregime. Toate învățăturile sale referitoare la iubirea față de Dumnezeu și față de semeni porneau dintr-o experiență personală. El nu teoretizează această iubire, ci o trăiește autentic. Aceeași prietenie, manifestată față de Paulin de Nola, a dovedit-o și în legătură cu păstoriții săi, transformându-i prin puterea dragostei și a credinței în Hristos, din tâlhari în monahi. Niceta era convins că puterea credinței
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
le reglementeze comportamentul. Anarhia poate fi de diferite tipuri, mai predispusă spre pace sau, dimpotrivă, spre conflict, în funcție de dispozițiile și filosofiile statelor într-o anumită conjunctură internațională: Barry Buzan distinge între anarhii "mature", cooperante, respectiv "imature", conflictuale, pe când Alexander Wendt teoretizează trei culturi ale anarhiei, aflate într-o ordine crescătoare din punct de vedere al "maturității": hobbesiană, lockeană și kantiană (Buzan: 2000; Wendt: 1999). Mai trebuie menționat faptul că realismul clasic accentuează puterea individuală a statelor, în special pe filieră militară
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Administrația George W. Bush Jr. a dovedit cu prisosință acest lucru la nivel empiric; în ceea ce privește nivelul teoretic, mulți socio-constructiviști, la care ajungem puțin mai încolo, sunt de această părere. Unul dintre conceptele principale ale pluralismului este acela de "soft power". Teoretizat de către Joseph Nye, "soft power" are de-a face cu puterea înțeleasă în termeni de difuziune și atractivitate culturală și socială, luând în considerare puțin sau deloc dimensiunea militară, politică sau economică, ingredientele principale în concepțiile clasice asupra puterii (Nye
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
umană: "modul de producție asiatic", de exemplu, contrazice flagrant schema sa istorică, datorită unor circumstanțe geografice, sociale și economice total diferite de cele europene. Departe de a fi descurajat de acest lucru, Marx a recunoscut pur și simplu că a teoretizat ""o schiță istorică a genezei capitalismului în Europa Occidentală [...] [nu] o teorie istorico-filosofică a direcției generale de dezvoltare prescrisă de soartă tuturor națiunilor, indiferent de circumstanțele istorice în care se găsesc"" (Marx în Light: 1988, 78). Marx a fost ferm
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
teorie, un program emancipator care, spre deosebire de postmodernism, nu cade nici în capcana relativismului, nici în cea a ignorării metodologiilor empirice. Wendt susține, în acest sens, că practica rămâne în continuare cel mai bun criteriu pentru testarea teoriei. De asemenea, acesta teoretizează la nivel internațional trei "culturi ale anarhiei", hobbesiană, lockeană și kantiană, acestea reprezentând esențialmente progresul social și normativ pe care istoria umană l-a parcurs până în prezent. Wendt avertizează însă că, deși am lăsat în urmă anarhia hobbesiană unde funcționa
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cotidiană. Mai important, și aceasta este o critică pe care John Searle a atribuit-o constructivismului însuși, discursurile cad în capcana logică a "regresiei circulare": dacă totul este discursiv creat, atunci discursul însuși are nevoie de discurs pentru a se teoretiza. Dar o teorie nu poate fi validată decât în relație cu altceva, nu de către propriile concepte și metode (Searle: 2000). Voi analiza în continuare contribuția lui Searle la această problemă împreună cu pertinenta sa critică la adresa social-constructivismului de factură onufiană, nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nemulțumirile decât prin formule intelectuale spontane, dar rudimentare și deci irelevante pentru procesul revoluționar. Conștiința activă și abstractizantă devine acum parte materială a dialecticii în ansamblu, pe care o orientează în sens revoluționar (Harding: 1996, 225-237). Sau, așa cum însuși Lenin teoretizează în Materialism și empirocriticism, evenimentele sau materialismul dialectic în ansamblu, pornind de la fapte și opus astfel idealismului "burghez", naiv și utopic, se "reflectă" în gândirea și reprezentarea umană. Numai prin abstractizare omul poate deveni o componentă a acestui imens și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Sovietică și întreaga lume comunistă au experimentat schimbări majore. La fel și leninismul. Destalinizarea, "coexistența pașnică", "statul întregului popor", toate aceste noi concepte ideologice avansate de către Nikita Hrușciov au reflectat o "deradicalizare" a leninismului, pentru a utiliza un alt concept teoretizat de către Robert Tucker (Tucker: 1969, 187-188). Noul lider sovietic era realmente devotat leninismului și a încercat să restaureze ceea ce percepea a fi autentica sa esență, eliminând de-a lungul procesului pervertirea stalinistă a leninismului (Crankshaw: 1971, 3-9). Acesta a fost
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în aceeași măsură, chiar dacă beneficia de un grad superior de maleabilitate, țelul suprem al Moscovei rămânea, cel puțin până în prima jumătate a anilor '60, revoluția mondială, un obiectiv leninist prin excelență, a cărui urmărire comporta similarități cu politica de putere teoretizată în cadrul paradigmei realiste. De fapt, așa cum a demonstrat Stefano Guzzini, realismul și marxism-leninismul s-au influențat reciproc și în măsură constitutivă de-a lungul întregii durate a Războiului Rece (Guzzini: 2000, 163-182), fără ca totuși să se confunde: regimurile leniniste și-
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fondul unei penurii alimentare și a deprecierii condițiilor de viață în general, au devenit fermentul ce a stimulat turbulențele sociale, potențate la rândul lor de o criză politică, care au pus la îndoială pentru prima dată triumfalista ireversibilitate a comunismului, teoretizată până la refuz în toate statele unde experimentul bolșevic se desfășurase cu succes. Săptămânalul Nowa Kultura publica în august 1955 un poem care a devenit expresia culturală clasică a insatisfacțiilor existente în societatea poloneză. Autorul "Poemului pentru adulți", Adam Ważyk, vechi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Bilețele scrise erau ascunse pentru multă vreme, neobservate de către agenți, cu toate că aceștia percheziționau cu regularitate apartamentele și îmbrăcămintea" (Hegedüs, Somlai în Rusan: 2000, 610). Acum, Nagy va avea timp să reflecteze îndelung asupra evenimentelor care i-au schimbat viața. Va teoretiza "două accepțiuni" ale acestora. Prima, asumată de către Gerő și acoliții acestuia împreună cu conducerea sovietică, consta în reprimarea violentă, cu mijloace tipic post-revoluționar leniniste e a "mișcărilor populare", caracterizate invariabil prin apelativul "contrarevoluționare". Exista apoi a doua variantă de interpretare a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
întregime" (DJTAN, fond Comitetul Regional al PCR Banat, dosar 9, 1964, 141). Pe scurt, iată cum interpreta PMR conflictul sino-sovietic și propriul rol în cadrul acestuia: Partidul nostru privește cu îngrijorare situația din mișcarea comunistă internațională, faptul că Partidul Comunist Chinez teoretizează sciziunea iar P.C.U.S. propune o ripostă colectivă, consacrarea sciziunii prin pregătirea în grabă a consfătuirii reprezentanților unor partide comuniste și muncitorești [la care RPR a refuzat să participe și care în final nu a mai avut loc, n.m.]. Oare la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fi provenit din trei grupuri diferite: muncitorii necalificați văzând creșterea salariilor celor calificați; muncitori pierzându-și slujba pe măsură ce fabricile neeconomice se închideau sau eliminau munca redundantă pentru a deveni mai eficiente; și în final toți acei membri ai "noii clase" (teoretizate de Milovan Djilas, n.m.) înlocuiți de noua meritocrație". Odată ce reformele și libertatea de opinie ar fi devenit literă de lege, nemulțumiții care își vedeau pozițiile amenințate și nemulțumiții cărora li se părea că nu avansează suficient de repede ar fi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
apărarea activă, tradusă printr-o luptă inevitabil pierdută și tocmai de aceea glorificată romantic. RSR va obstrucționa, în cazul acestei conferințe, ratificarea unui document final, contestând "libertatea de expresie și de asociere", chiar și în ceea ce privește temele ecologice. Sindromul "fortăreței asediate" teoretizat de către Kenneth Jowitt (1993) i se aplică acum perfect leninismului romantic. Până la comportamentul internațional al leninismului romantic în a doua jumătate a anilor '80 se poate constata însă o radicalizare progresivă a tonului proagandistic împotriva variantei "burgheze" a drepturilor omului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cărei discutare ulterioară nu ar fi însemnat decât spirit "contrarevoluționar" leninismul romantic a păstrat doar "centralismul", democrația, înțeleasă în sensul conversațiilor libere și chiar a polemicilor pe marginea unui subiect dispărând în totalitate. Pe de altă parte, "disciplina de partid" teoretizată de către Lenin, era la loc de cinste în cadrul PCR, fiind însăși esența "centralismului democratic" în accepțiune romantic leninistă (Stănescu: 1977, 57-82). În exteriorul partidului, la nivel social, "centralismul democratic" avea rolul de a elabora și ghida integral direcțiile de dezvoltare
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aici, o suită de resentimente care a amplificat animozitatea față de capitalism și pledoariile pentru "noua ordine economică internațională", discutată într-unul dintre capitolele anterioare. Însăși ideea de comerț bazată pe diviziunea productivității îi repugna leninismului romantic, deoarece se afla, așa cum teoretizase Marx, la baza motricității fenomenului capitalist. Deși a preluat de la Marx critica diviziunii muncii și a capitalismului, mișcările și regimurile leniniste au încercat depășirea sa pe filieră politică, nu socială, așa cum susținuse Marx: "de sus", nu "de jos". Astfel, așa cum
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]