1,088 matches
-
nu acționeaz] că un prieten. Cand întreb]m de ce ar trebui s] fim mișcați de aceste considerații sau le test]m pentru a vedea dac] sunt compatibile cu alte credințe sau angajamente pe care le avem, ne lans]m în teoretizare moral]. Totuși, rezultatul acestei teoretiz]ri nu prea conduce la crearea unei teorii morale pe deplin dezvoltate. De obicei, suntem împinși spre teoretizare de considerații pragmatice mai mult decât de c]utarea dezinteresat] a adev]rului. Suntem opriți de la această
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vedea dac] sunt compatibile cu alte credințe sau angajamente pe care le avem, ne lans]m în teoretizare moral]. Totuși, rezultatul acestei teoretiz]ri nu prea conduce la crearea unei teorii morale pe deplin dezvoltate. De obicei, suntem împinși spre teoretizare de considerații pragmatice mai mult decât de c]utarea dezinteresat] a adev]rului. Suntem opriți de la această de încheierea conversației - unuia dintre noi i se d] dreptate sau suntem de acord cu dezacordul. Teoretizarea moral] apare de obicei acolo unde
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dezvoltate. De obicei, suntem împinși spre teoretizare de considerații pragmatice mai mult decât de c]utarea dezinteresat] a adev]rului. Suntem opriți de la această de încheierea conversației - unuia dintre noi i se d] dreptate sau suntem de acord cu dezacordul. Teoretizarea moral] apare de obicei acolo unde exist] o nis] pe care s] o umple. Dac] acest lucru este corect, atunci distincția dintre teoretizarea moral] și practica moral] este un dualism de neconceput. Cea dintâi este parte a celei de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
această de încheierea conversației - unuia dintre noi i se d] dreptate sau suntem de acord cu dezacordul. Teoretizarea moral] apare de obicei acolo unde exist] o nis] pe care s] o umple. Dac] acest lucru este corect, atunci distincția dintre teoretizarea moral] și practica moral] este un dualism de neconceput. Cea dintâi este parte a celei de-a doua. Este un mod de a încerca s] ne asigur]m c] raționamentele morale, ale noastre și ale altora, pot fi ap]rate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
noastre și ale altora, pot fi ap]rate. Este un mod în care „sinele nostru mai bun”, sau cel puțin mai gânditor, încearc] uneori repurtarea victoriei. Teoriile morale, concepțiile abstracte pe care le studiem în filosofia moral], sunt derivate din teoretizarea moral]. Sunt întruchip]ri ale unei activit]ți care este parte din practică moral] zilnic]. Folosim aceste structuri abstracte în scopuri diferite: pentru a grada și ordona agenți, fapte și efecte; pentru a stabili un raport cu diferite credințe religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
perspective culturale; pentru a evalua, analiza, extinde ș.a.m.d. Așa cum demonstreaz] antiteoreticienii, nu le folosim aproape niciodat] pentru a lua decizii morale. Dar aici se exagereaz]. Mulți dintre noi, si nu doar filosofii, sunt împinși s] evalueze sistematic propria teoretizare moral] și cea a altora. Aceste evalu]ri merg adesea dincolo de ceea ce e cerut de exigențele situației imediate. Unele dintre aceste evalu]ri dau naștere la teorii sau fragmente de teorii. Dac] acestea dou] pot s] nu joace un rol
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
corect, mai mult decât de a avea dreptate. În acest fel, critică lor asupra concepției dominante este important] și util]. Totuși, ceea ce nu reușesc s] arate este c] ne-am decurca mai bine f]r] teorie moral]. iii. Metodele de teoretizare Dac] ceea ce am spus în secțiunea anterioar] este corect, mare parte din teoretizarea noastr] moral] conținu] ca parte a practicilor noastre morale obișnuite. În loc s] fie ordonat] și sistematic], este eclectic] și progresiv]. În ciuda acestui fapt, multi filosofi s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asupra concepției dominante este important] și util]. Totuși, ceea ce nu reușesc s] arate este c] ne-am decurca mai bine f]r] teorie moral]. iii. Metodele de teoretizare Dac] ceea ce am spus în secțiunea anterioar] este corect, mare parte din teoretizarea noastr] moral] conținu] ca parte a practicilor noastre morale obișnuite. În loc s] fie ordonat] și sistematic], este eclectic] și progresiv]. În ciuda acestui fapt, multi filosofi s-au ocupat de descoperirea principiilor metodei. Filosofii care sunt încântați de concepția dominant] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de societ]ți cu populații diferite, cu grade diferite de bun]stare, cu scopul de a obține intuițiile noastre despre diferite politici publice. Urm]rînd (dar revizuind) argumentația lui Onora O’Neill, putem distinge patru tipuri de exemple folosite în teoretizarea moral]: literar, demonstrativ, ipotetic și imaginar. Exemplele literare sunt folosite în mod obișnuit și au anumite avantaje și dezavantaje care nu pot fi cercetate aici. (De exemplu, vezi începutul capitolului 21, „Teoria virtuții”.) Exemplele demonstrative sunt cele luate din viața
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
v. Concluzie Subiectul general al teoriei și metodei în filosofia moral] este unul vast, important și prea puțin explorat. În acest articol am analizat diverse curente și mi-am exprimat unele p]reri personale: teoriile morale își au originea în teoretizarea moral], teoretizarea moral] este parte din practică moral] de zi cu zi, atât fundaționalismul, cât și coerentismul sunt problematice, iar recurgerea la cazuri imaginare este adesea înșel]toare și nu prezint] încredere. Referințe Anscombe, G.E.M.: „Modern moral philosophy”, în Collected
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Subiectul general al teoriei și metodei în filosofia moral] este unul vast, important și prea puțin explorat. În acest articol am analizat diverse curente și mi-am exprimat unele p]reri personale: teoriile morale își au originea în teoretizarea moral], teoretizarea moral] este parte din practică moral] de zi cu zi, atât fundaționalismul, cât și coerentismul sunt problematice, iar recurgerea la cazuri imaginare este adesea înșel]toare și nu prezint] încredere. Referințe Anscombe, G.E.M.: „Modern moral philosophy”, în Collected Philosophical Papers
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rol important în procesul de producție, rol similar cumva cu rolul jucat de mecanizare în etapele timpurii ale capitalismului. Acest proces generează modele noi de organizare socială, diverse forme culturale și stiluri de viață, conflicte ș.a. "Cheia înțelegerii globalizării este teoretizarea sa ca produs al revoluției tehnologice și al restructurării globale a capitalismului în care se împletesc elemente economice, tehnologice, politice, culturale" (Kellner, 2002:289). Pentru Baudrillard (1994), tehnologia informației și imitația / simularea au pătruns în fiecare dimensiune a societății și
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
istoric al fiecărei perioade în parte. Vom urmări în capitolul Speculum mundi acest lucru cu ajutorul textelor medievale, ce reflectă imaginarul comunității românești, constant cu sine însuși pentru o foarte lungă perioadă de timp. Prin interpretarea și situarea critică față de diverse teoretizări, am căutat de fapt să pregătesc definirea imaginarului colectiv drept rezultatul unui proces de creație și de memorare; ce anume îl alcătuiește și dacă principiile sunt asemănătoare cu cele ale realității (ierarhizare, coordonare, combinare, ordonare spațio-temporală sau auto-"prezentificare"). Această
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
major pentru arhitectura imaginarului: este reperul suprem, nonfigurativ, aflat însă "pe calea ideii și a substantificării" (Durand 54). Sub denumirea generică de "determinanți", includ astfel la acest nivel ceea ce Jacques Le Goff eliminase din lista conceptelor cu care opera în teoretizarea imaginarului medieval. Îl mențin și îl vom regăsi și în al doilea model, dedus pe baza lecturii mărturiilor istorice românești. Dacă este să amintim prima interpretare pe deplin filosofică acordată acestei forme, atunci putem numi ideea de divin (Binele) la
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
să pună în lumină mai ales caracteristicile limbii scrise, și nu eforturi conștiente, deci cultivate, ale cărturarilor respectivi (cu rare excepții) de a încadra o scriere sau alta într-o formă sau gen (?) "european". O altă încercare majoră, în limitele teoretizării noțiunii de "auctoritate", a fost făcută − în general, tot de către filologi, cei mai buni cititori ai manuscriselor accesibile deocamdată doar lor −, pentru a scoate în avanscenă mecanismul intertextualității, tipic pentru culturile medievale. La care vârstă a lor însă, intertextualitate aplicabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
tare sau pe măsurarea matematică a valorilor (moduri ritmice), a înlocuit în mod gradual libera desfășurare a frazelor, ce erau modelate doar pe muzicalitatea cuvântului latin (ritm verbal). Ars Antiqua (între jumătatea secolului al XII-lea și cca.1320), odată cu teoretizarea și practicarea celor patru valori muzicale (maxima, longa, brevis și semibrevis), a dus la transformarea primelor imperfecte procedee bivocale (diafonia) în forme mai bine definite structural. În sfârșit, cuantificarea sunetului și valoarea de notă a dus la înăbușirea cântului gregorian
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
contemporană. O perspectivă În sociologia științei (Ștefan Costea, Maria Larionescu, Ion Ungureanu). În ultimii ani, s-au mai produs reevaluări ale sociologiei românești În perioada aceasta, Însă nu pe baza unor analize empirice sistematice, ci mai mult pe baza unor teoretizări ale propriei experiențe ale autorilor - M. Larionescu (2002) și C. Zamfir (2001 și 2004). În acest studiu voi utiliza cartea lui Costea, Larionescu și Ungureanu În primul rând ca sursă de date empirice. Cartea a realizat o largă cercetare empirică
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a dinamicii sale, caracterizată de construirea unor modele structurale explicative, sociologia românească a fost masiv orientată spre cercetarea empirică a fenomenelor sociale. Ea a fost chiar caracterizată de un empirism excesiv: culegerea minuțioasă a datelor sociale și un deficit de teoretizare a lor. Metodologia culegerii datelor, masiv preluată din sociologia occidentală, a fost centrală. Un asemenea empirism s-a constituit, probabil, și ca mijloc de apărare. Teoretizările creșteau, inevitabil, vulnerabilitatea politică a sociologiei. Al cincilea argument: orientarea reformatoare, incrementalistă, de „jos
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
caracterizată de un empirism excesiv: culegerea minuțioasă a datelor sociale și un deficit de teoretizare a lor. Metodologia culegerii datelor, masiv preluată din sociologia occidentală, a fost centrală. Un asemenea empirism s-a constituit, probabil, și ca mijloc de apărare. Teoretizările creșteau, inevitabil, vulnerabilitatea politică a sociologiei. Al cincilea argument: orientarea reformatoare, incrementalistă, de „jos În sus” „Marxism-leninismul” conține o teorie a schimbării sociale prin revoluție și prin promovarea, cu instrumentele statului, „de sus În jos”, a modelului comunist de societate
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
apud Abbott, 1999, 14-17). În concluzie, se poate afirma că majoritatea scrierilor istorice explicite sunt preocupate de tradiția teoretică, de biografia personalităților. Metodologia specifică Școlii este mai puțin exploatată; atunci când apare, este vorba, În primul rând, despre etnografie sau despre teoretizări În legătură cu relația Școala de la Chicago - mișcarea de anchete sociale (social survey movements). Dincolo de abordările aparent eclectice ale Școlii, consensul apare de fiecare dată, când trebuie definită prima Școală În general: structură socială și culturală, perioadă particulară și succesiune de figuri
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
367 p.) Reperarea unei identități, prezente sau imediate, constituie semnul unei normalități individuale sau sociale. Ea ține de o nevoie reflexivă, constitutivă omului, ce se concretizează la mai multe niveluri de asumare teoretică (prin simț comun, simplă opinie, reflecții, conceptualizări, teoretizări, metateoretizări etc.). Este bine să știm cine am fost, ce suntem la un moment dat ca să știm ce putem deveni. Normalitatea reflexivă poate scruta și anormalitatea existențială (mai ales aceasta!) pentru a scăpa de ea, a o ocoli, a ieși
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
vag sau reducționist decât ceilalți termeni, acest termen exprimă cel mai bine specificitatea demersului diagnostic care trebuie să analizeze și să explice funcționarea unui subiect singular în contextul să particular. Incepând cu sfârșitul anilor 1960, au fost propuse mai multe teoretizări. Vom evoca, în continuare, pe cele care au cea mai mare audiență la terapeuții francofoni, apoi vom dezvolta conceptele și metodologia modelului retroactiv. Modelul lui Kanfer și Saslow Modelul lui Kanfer și Saslow urmărește trei obiective: - să determine comportamentele care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
istoriei” (al monologului). Firul director urmărește implicațiile dialogului - înțeles într-o accepțiune mai largă, apropiată de „dialogismul” lui Mihail Bahtin - în proza lui Marin Preda, precum și importanța sa ca „formă fundamentală de existență a personajelor”. Pendulând între close reading și teoretizarea din mers, P. ajunge la observații de substanță privind „imaginile ascunse” ale textului (privirea, turnirul, „mijlocul”, erotica, salcâmul, acvaticul), poetica descrierii, jocul, teatralitatea și „tehnica autointerpretării”, chiar dacă unele puncte de vedere sunt neconvingătoare (de pildă, lectura nuvelei Desfășurarea, unde comentatorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
îndeosebi, când devine - chiar pentru scurtă vreme și fragmentar - ancilla, serva fidelă a modelor filosofice și de tot felul, nu mai vede la doi pași”) e în fond o chestiune asumată, căci R. se dovedește un spirit empiric pentru care teoretizarea ar fi cel mult o lentilă pentru microscop, mai niciodată una pentru telescop. Cărțile sale pot fi împărțite în două categorii, asimetrice cantitativ. Categoria cea mai bine reprezentată este aceea a cronicilor literare (în sumar adăugându-se, de regulă, interviuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
comunicării interculturale condițiile de posibilitate ale unei comunicări eficiente și etice. Aceste misiuni nu sunt deloc ușoare întrucât trebuie păstrată rigurozitatea epistemologică. Casmir realizează o incursiune teoretică în literatura comunicării interculturale, dar constată că trebuie să rețină nu atât succesele teoretizării, cât mai ales eșecurile și incertitudinile lăsate în urmă de acestea. Respingând ideea dominației culturale, Casmir își propune să găsească oportunitățile pentru dezvoltarea mutuală a unor culturi aflate în interacțiune proximă, ca de exemplu, cele ce conviețuiesc în societatea americană
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]