1,204 matches
-
de Sus. Biserica din Ban nu se deosebea de majoritatea celorlalte biserici sălăjene în ceea ce privește interiorul. Acesta avea o tindă îngustă și întunecoasă, tăvănită pe sub tălpile turnului. Naos era boltit și luminat prin o singură fereastră măruntă pe latura de sud. Tinda și naosul erau, conform tradiției secolului 18, despărțite de un perete cu o ușă în el. Spre altar erau, după cum ne informează Leontin Ghergariu, numai două uși, un aspect arhaic îndelung păstrat în bisericile de lemn ale Sălajului. Altarul era
Biserica de lemn din Ban () [Corola-website/Science/310413_a_311742]
-
un aspect arhaic îndelung păstrat în bisericile de lemn ale Sălajului. Altarul era luminat de fereastra obligatorie spre răsărit și o fereastră spre sud. Turnul scund, cu un mic foișor pentru clopote și fleșa înaltă, era ridicat pe tălpi peste tindă și pridvor. Lângă biserică se putea vedea în prima jumătate a secolului 20 o mică clopotniță pe patru stâlpi, desigur secundară.
Biserica de lemn din Ban () [Corola-website/Science/310413_a_311742]
-
retras la Mânăstirea Cernica. Din respect pentru marile sale realizări, lui Calinic nu i s-a retras titulatura, rămânând până la sfârșitul vieții episcop titular al Râmnicului. A murit pe 11 aprilie 1868. A fost înmormântat două zile mai târziu în tinda ctitoriei sale, biserica Sfântul Gheorghe, în prezența mitropolitului primat al României, Nifon, și a unui numeros public. Pentru curăția vieții sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca să fie trecut în rândurile sfinților. Festivitățile proclamării solemne a canonizării
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
românească, se află pe coastă, într-o dispunere răsfirată. Sub influența șoselei mai noi, satele au coborât către aceasta, într-un aranjament "de-a lungul drumului". [[Imagine:CasaBarsa 1844.jpg|right|250px|thumb|Casă din Țara Bârsei (1844)<br>A - Tinda; B - Casa mare; C - Căscioara; D - Cămara]] Caracteristice Țării Bârsei au fost încăperile cu două camere: tinda și căscioara. Treptat, tinda a devenit odaia încălzită, prin strămutarea vetrei din căscioară. Chiar și în cetatea Brașovului, locuințele aveau de regulă două
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
către aceasta, într-un aranjament "de-a lungul drumului". [[Imagine:CasaBarsa 1844.jpg|right|250px|thumb|Casă din Țara Bârsei (1844)<br>A - Tinda; B - Casa mare; C - Căscioara; D - Cămara]] Caracteristice Țării Bârsei au fost încăperile cu două camere: tinda și căscioara. Treptat, tinda a devenit odaia încălzită, prin strămutarea vetrei din căscioară. Chiar și în cetatea Brașovului, locuințele aveau de regulă două încăperi: o bucătărie și un atelier. Trecerea la locuința cu trei încăperi a avut loc cu precădere
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
aranjament "de-a lungul drumului". [[Imagine:CasaBarsa 1844.jpg|right|250px|thumb|Casă din Țara Bârsei (1844)<br>A - Tinda; B - Casa mare; C - Căscioara; D - Cămara]] Caracteristice Țării Bârsei au fost încăperile cu două camere: tinda și căscioara. Treptat, tinda a devenit odaia încălzită, prin strămutarea vetrei din căscioară. Chiar și în cetatea Brașovului, locuințele aveau de regulă două încăperi: o bucătărie și un atelier. Trecerea la locuința cu trei încăperi a avut loc cu precădere în sec. al XVIII
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
când în Brașov se mai spune „a intra în casă” cu sensul de sufragerie sau dormitor), în care erau ținute lucrurile mai de preț și în care erau primiți oaspeții etc. O casă din Țara Bârsei, construită în 1844, avea tinda la mijloc, căscioara și casa mare de-o parte și de alta, iar cămara, având și o intrare separată, se afla în continuarea căscioarei. În Brașov, atelierele și bucătăriile au fost mutate către fundul curții și la etaj, înspre stradă
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
înaltă și patru turnulețe. Inițial clopotnița a fost separată, dar prin adăugarea la vechea navă a unei tinzi, care devenea astfel pronaos, s-a ridicat și turnul-clopotniță, cu galerie deschisă și cele patru turnulețe specifice la baza coifului. Peste vechea tindă, ce avusese tavan, a fost atunci extinsă bolta semicirculară a naosului, acum văruită, spre deosebire de partea pictată din bolta vechiului naos. Pe latura sudică s-a adăugat și un pridvor parțial. Absida altarului este pentagonală, decroșată. Altarul are, de asemenea, o
Biserica de lemn din Surduc, Cluj () [Corola-website/Science/313514_a_314843]
-
strămoși”". Ca formă arhitecturală această biserică face parte din tipul bisericilor de lemn moldovenești. Se remarcă îndeosebi planul longitudinal cu abside laterale, specific în Moldova, preluat din arhitectura de zid. Încăperile sunt așezate de la vest la est, în ordine: pridvorul, tinda, nava și altarul. O altă trăsătură caracteristică se distinge în interior, în cupola larg desfășurată peste navă și absidele laterale. Temelia acestei biserici este din piatră, pereții din bârne de stejar, iar acoperișul din draniță. Pereții sunt înalți, netezi, ridicați
Biserica de lemn din Miroslovești () [Corola-website/Science/314126_a_315455]
-
de cruci cioplite în relief și un rând de ocnițe sub streșini. Decorația exterioară se intensifică în jurul locurilor de trecere dintr-o încăpere la alta. Se disting astfel stâlpii și grinzile pridvorului, portalul de intrare, decorația bogată peste golurile dintre tinda femeilor și biserica bărbaților, culminând cu iconostasul bogat decorat ce separă altarul de restul bisericii. Ferestrele originale nu sunt lipsite nici ele de decor, fiind încadrate de mici scobituri "„în unghie”". Despre piciorul mesei de altar, tăiat sub forma unui
Biserica de lemn din Miroslovești () [Corola-website/Science/314126_a_315455]
-
încet cu timpul. Ecuația admite însă un "invariant adiabatic" formula 30 Prin aceasta se înțelege că mărimea "I" variază mai puțin de "const"×ε într-un interval de timp 0<t<1/ε (intervalul de timp tinde la infinit când ε tinde la zero!).La t=0, când comprimarea începe, radiația este izotropă și deci amplitudinea "A" depinde numai de √("m"+"n"+"p"). Deci "I"("m,n,p") este și el izotrop. Dar "k"("m,n,p") rămâne prin definiție izotrop în timpul
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
puțin din imagini de epocă sau descrieri. Toate aceste biserici purtau odată același hram, al Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Biserica de lemn a fost ridicată în mijlocul satului, din lemne groase de stejar. Avea un plan dreptunghiular alungit, împărțit între tinda femeilor și biserica bărbaților. Fetzer a remarcat că altarul se încheia poligonal în trei laturi. În „Schița Monografică a Sălajului” de la 1908 aflăm în completare că "„altarul era așa de mic, încât preotul numai cu greu îl putea înconjura”", ceea ce
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
1908 aflăm în completare că "„altarul era așa de mic, încât preotul numai cu greu îl putea înconjura”", ceea ce sugerează un altar decroșat, adică mai îngust decât biserica. Intrarea în biserică se făcea lateral, adică de pe latura dinspre miazăzi, prin tindă, așa cum era obiceiul cel vechi. Fetzer suprinde motive decorative semnificative din portalul de la intrare precum rozete și trei brâuri paralele cioplite în relief, probabil asemănătoare celor de la Sârbi, Tusa, Mal și Ban. Tinda joasă era tăvănită pe sub tălpile puternice ale
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
lateral, adică de pe latura dinspre miazăzi, prin tindă, așa cum era obiceiul cel vechi. Fetzer suprinde motive decorative semnificative din portalul de la intrare precum rozete și trei brâuri paralele cioplite în relief, probabil asemănătoare celor de la Sârbi, Tusa, Mal și Ban. Tinda joasă era tăvănită pe sub tălpile puternice ale unui turn montat deasupra ei. Printr-un portal scund se intra mai departe în biserica bărbaților. Această încăpere era boltită cu scânduri groase și se încheia spre răsărit cu un iconostas prevăzut cu
Biserica de lemn din Bănișor () [Corola-website/Science/314332_a_315661]
-
lemn. Din cauza dimensiunilor mult prea reduse pentru nevoile satului, se pare că a suferit unele modificări: în anul 1848 a fost mărită, iar intrarea a fost mutată din partea de sud în partea de vest. I s-a adăugat de asemenea tinda de la intrare. Anul 1851 a însemnat pentru acest lăcaș realizarea picturii. Întreg interiorul bisericii este pictat cu scene biblice din Noul Testament, de către pictorul popular Popa Gheorghe din Șerbeni. Nu se știe însă nici cine a sfințit-o, nici data sfințirii
Biserica de lemn din Urisiu de Jos () [Corola-website/Science/313851_a_315180]
-
fluidului este laminară sau turbulentă. Turbulența este comportarea haotică dependentă de timp observată în scurgerea fluidelor, și se crede că această comportare se datorează inerției fluidului considerat ca un tot. Acolo unde efectele inerțiale ale fluidului sunt mici, scurgerea lui tinde spre o scurgere laminară, numărul Reynolds arătând cât de mult este afectată scurgerea fluidului de inerția lui. De asemenea se crede, dar nu se știe cu ceritudine, că ecuațiile Navier-Stokes descriu corect scurgerea turbulentă. Rezolvarea numerică a ecuațiilor Navier-Stokes, pentru
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
și de catagrafia județului Vlașca de la 1865, în Bujoreni. Anul 1862 surprins în însemnări, trimite la o înzestrare finală cu odoare și cele necesare, încheiată apoi cu o resfințire. Odată cu remontarea bisericii în Bujoreni a fost adăugat un turn peste tindă și un pridvor în fața intrării. Tot atunci sau ceva mai târziu, pereții de lemn au fost ușor ciopliți și apoi acoperiți cu o spoială sau tencuială subțire, văruită în alb, atât în interior cât și în exterior. Biserica a fost
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
se remarcă pereții din bârne de stejar fățuite și încheiate în cheotori netede, bisericești, în coadă de rândunică, puternic adâncite. Naosul este luminat de două ferestre spre apus și două spre miazăzi, făcute pe locul altora la ultima restaurare. În tindă există o fereastră spre sud. Încăperea altarului este luminată de două ferestre. Peretele dintre tindă și naos este plin, deschis în mijloc doar pentru o ușă cu portal. Portalul poartă pisania de la 1711 în partea de sus. Caracteristic pentru acest
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
coadă de rândunică, puternic adâncite. Naosul este luminat de două ferestre spre apus și două spre miazăzi, făcute pe locul altora la ultima restaurare. În tindă există o fereastră spre sud. Încăperea altarului este luminată de două ferestre. Peretele dintre tindă și naos este plin, deschis în mijloc doar pentru o ușă cu portal. Portalul poartă pisania de la 1711 în partea de sus. Caracteristic pentru acest portal sunt cele trei bisericuțe săpate în el, una în colțul stâng și două în
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
de la 1711 în partea de sus. Caracteristic pentru acest portal sunt cele trei bisericuțe săpate în el, una în colțul stâng și două în colțul drept. Altarul este separat de biserică printr-un perete simplu, deschis prin trei uși rituale. Tinda este tăvănită în timp ce naosul și altarul sunt încheiate cu bolți semicilindrice separate. Naosul este întărit la mijloc cu o grindă tirant, iar bolta sa se sprijină median pe un arc dublou.
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
păstrat în altar, transmite informația aducerii ei cu carele din Hârlești, sat cuprins acum în localitatea Depărați, la circa 41 km depărtare, spre nord, și reconstruirea ei pe locul de acum, în jurul sau înainte de 1864. Este posibil ca turnul de peste tindă să fi fost adăugat cu această ocazie. Supraînălțarea bisericii s-a făcut odată cu refacerea bolții interioare cu scopul de a mării volumul interior și a face loc unui iconostas nou, mai înalt. Structura bolții, din șipci tăiate rectangular pe toate
Biserica de lemn din Teleormanu-Groșeni () [Corola-website/Science/322933_a_324262]
-
este rezultatul mai multor intervenții, care adaugă formelor arhaice, accente de modernitate precum supraînălțarea pereților și a încăperilor interioare, apariția turnului, schimbarea învelitorii, lărgirea ferestrelor, ș.a. De la vest la est, biserica este împărțită în cele patru încăperi tradiționale: pridvor semideschis, tindă, naos și altar. Această biserică prezintă un plan întâlnit mai des în Muntenia centrală, cu pronaos mai îngust decât naosul. Altarul este și el mai îngust și terminat poligonal, în cinci laturi. Trecerea dinspre tindă și naos este marcată de
Biserica de lemn din Teleormanu-Groșeni () [Corola-website/Science/322933_a_324262]
-
patru încăperi tradiționale: pridvor semideschis, tindă, naos și altar. Această biserică prezintă un plan întâlnit mai des în Muntenia centrală, cu pronaos mai îngust decât naosul. Altarul este și el mai îngust și terminat poligonal, în cinci laturi. Trecerea dinspre tindă și naos este marcată de doi stâlpi, care înlocuiesc vechiul perete plin ce a fost cândva demolat. Iconostasul este secundar și are trei uși. Încăperile sunt luminate de un număr redus de ferestre, mult mărite într-o fază ulterioară. Structura
Biserica de lemn din Teleormanu-Groșeni () [Corola-website/Science/322933_a_324262]
-
o ramă de grinzi îmbrăcată cu scânduri, a apărut odată cu înălțarea bolții interioare. Aceasta din urmă este la rândul ei adaptată iconostasului cu crucea înaltă de pe el. Bolta are o formă simplificată, prismatică, ce se întinde din naos până în altar. Tinda este tăvănită pe sub turn. Turnul este și el secundar, și a primit forma octogonală, fiind încheiat cu un mic coif. Din punct de vedere artistic, se remarcă în principal formele sobre, aproape lipsite de orice ornament. Doar trei dintre stâlpii
Biserica de lemn din Teleormanu-Groșeni () [Corola-website/Science/322933_a_324262]
-
dimensiuni modeste, planimetrie comună, cu puține elemente artistice care să o scoată în evidență. Totuși, conservarea parțială a învelitorii de tablă, originală, este demnă de menționat. De la vest la est, biserica este împărțită în cele patru încăperi tradiționale: pridvor semideschis, tindă, naos și altar. Altarul este mai îngust și terminat poligonal, în cinci laturi. Trecerea dinspre tindă spre naos este marcată de stâlpi și un pălimar de scânduri. Iconostasul este original și are trei uși. Tâmpla lui este formată din câteva
Biserica de lemn din Puranii de Sus () [Corola-website/Science/322958_a_324287]