11,843 matches
-
am căutat peste tot, până când te-am găsit adormit pe o canapea, în sufragerie, dar nu oricum: erai cu vioara în brațe. Atunci am înțeles că ruptura dintre noi era definitivă. Trădarea își făcuse mendrele. Dar nu era o trădare tipică, de mascul plictisit, ci de ființă care căuta alte orizonturi, deși în orizontul care-l găzduia nu-l cutremurase nimic pământesc. Poate tocmai de aceea. M-am uitat lung la tine și mi-am imaginat că eu aș fi adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
stânga, se izolează de lume, mizantropic, convins că scrie lucruri geniale. Ca să și câștige sora de partea lui, îi ține o adevărată prelegere despre literatură și bibliotecă. Termină cartea, o publică, ieșind, astfel, biruitor. Tenta metaliterară și ironia sunt salvatoare. Tipică pentru țesătura narativă a lui Rareș Tiron este proza Cale regăsită. Adriana, o funcționară de la ghișeul 1 de la Poștă, ireproșabilă timp de peste douăzeci și cinci de ani, începe, de la un timp, să râdă intempestiv și să murmure istorii numai de ea știute
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe cei doi de cele două surse importante de lumină. În centrul beciului, trona falnic un birou din lemn masiv cu tot felul de incrustații demodate, la care ședea comod un domn încruntat tot (asemănarea dintre el și un gentleman tipic englez era izbitoare!) și cu o mimică impunătoare încă de la prima vedere. Acesta fu cel care intră primul în vorbă cu Șerban. După ce băiatul își făcu toate intențiile cunoscute, cei trei bărbați schimbară, cu glas scăzut, câteva vorbe scurte între
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fi niciodată în prim-plan: neavând prea mare importanță cine săvârșește acțiunea contemplației, un individ poate fi substituit altuia fără nici un fel de problemă. De pe aceste două coordonate psihice arhetipale se construiește poziția japoneză față de celălalt. În situația de confruntare tipică, europeanul este unul singur, purtând pe umerii săi întreaga capacitate de făptuire, până într-acolo, încât cineva punea la temelia lumii fapta, ca esență a umanului. Faust poate, acționează și subjugă prin faptă. Fără acțiunea directă, brutală, a eului, dușmanul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
artificii colorate, programate să brăzdeze cerul încălzit, într-un splendid climax al întregii ceremonii. Din păcate, leneși cum suntem, ajungem prea târziu pe faleză pentru a mai spera să prindem un loc liber. În parte, este vina noastră: într-un tipic acces de contrapragmatism, ne-am abătut din drum pentru a vizita unul dintre cele mai impresionante temple zen din Tohoku, Zuiganji, ridicat de preoții din secta budistă Tendai în secolul al nouălea și celebru mai ales pentru ușile sale glisante
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mii de priviri se întorc pentru a contempla ceea ce niponilor nu le-ar trece prin minte nici măcar într-o mie de ani: încălcarea flagrantă a unui regulament (cu atât mai puțin de față cu omul legii). Acesta, cufundat într-o tipică transă budistă, este trezit de rumoarea gloatei. Își mută blând ochii de pe nisip pe întinsul promenadei, așteptându-se să descopere doar virginul spațiului. Ceea ce găsește însă îi depășește complet frontierele (și așa destul de strâmte) ale imaginației: un alb pletos mușcă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
violența și vulgaritatea sunt un modus vivendi. Experiența directă avea să-mi arate cât de amarnic mă înșelasem. Cu câtva timp în urmă, aflat la plimbare împreună cu iubita, constat că ne-am rătăcit. Împrejurul nostru, se întinde o zonă rezidențială tipică, la marginea căreia se găsesc mai multe case în curs de finisare. "Cine să ne îndrume?", mă întreb, oarecum retoric. Traumatizată de zecile de chiuituri din adolescență, ea mă sfătuiește să mergem mai departe, evitând șantierul, că doar trebuie să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
reverii urbane v-au învăluit, cu austeritate și candoare, spațiul din preajma inimii în care, de la brahmani, știm că s-ar cuibări sufletul. Va fi necesar, prin urmare, să vă goliți memoria de orice balast fotografic european pe care, într-un tipic reflex turistic, ați fi tentați să-l actualizați. Mai curând, încercați să priviți de la fereastra locuinței: ea vă deschide o panoramă nord-coreeană de asfalt peticit și de beton poros, a căror simplă pulsație de azbest anulează orice posibilitate de existență
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
târziu și că muzica ar trebui să devină mai familiară, mai intimă". O sindrofie la cel mai înalt nivel pe vremea lui Caragea degenerează, în chip aproape inevitabil, în haos balcanic. Observați, vă rog, stupida metamorfoză facială a mesenilor, precum și tipicul acces de locvacitate curajoasă, care pare a pune stăpânire, în circumstanțe sardanapalice, pe altminteri "austerii" boieri bucureșteni: Toți oaspeții ascultau pe lăutari cu mai multă sau mai puțină băgare de seamă; numai Caragea și hatmanul Cărăbuș păreau mai agitați decât
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este din nou liniște și te întrebi dacă ai văzut într-adevăr, sau doar ai depănat, pentru o clipă, o poveste. Te întrebi cum poate. Cum rezistă. Umerii drepți, spatele încremenit. Lângă ea, un bărbat între două vârste, costum cenușiu, tipicul angajat al companiei japoneze, salary man. Doarme, căzut într-o rână, cu gura larg deschisă, servieta în brațe. Urmăresc progresia trunchiului lui moleșit progresie lentă, dar imperturbabilă, cu implacabilitatea deznodământului dintr-o tragedie grecească spre dreapta, acolo unde fata își
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
relaxare față de celelalte călătorii". Cu fața descompusă, am îngăimat: "O relaxare?". Apoi, străfulgerată: "Așa călătoresc toți japonezii?" Deși, după ce v-am dezvăluit niște secrete de pe Sirius-Vega, v-ați dat seama că sunt departe de a putea trece drept un reprezentant tipic al culturii europene, eram sigură că tabloul ce mi se oferea se încadra perfect în acea dihotomie din chingile căreia Japonia nu voia să mă elibereze, nici după atâta timp, "noi și ei, ciudații niponi de la marginea lumii, freaks, maniaci
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de la nunțile noastre. Întinsă aproape de cuptor, în aer liber, se umplea, treptat, cu farfurii, cu bețișoare, cu platouri uriașe de orez, cu boluri mici cu tsukemono, nelipsitele murături ca garnitură căram și eu, acum, o oală mare, cu o fiertură tipică, prin care se zăreau, plutind, rădăcini de lotus, gobo, kamaboko pastă de pește, daikon ridiche uriașă și alte felurite ingrediente pe care învățasem să le deosebesc cu grijă. Deja începuseră să se strângă la masă bărbați cu batice triunghiulare strânse
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
efortul de a se informa la fel cum am făcut noi privitor la chestiunile științifice. Nu poate să ignore literatura de bază filozofico-teologică din acest mediu, înlocuind argumentele serioase cu ironia ieftină; Dawkins își dovedește propriile limite când vorbește despre tipicul gust nebulos al teologiei ca de o disciplină care diferit de cum s-a întâmplat cu științele naturale sau în majoritatea altor domenii ale cunoașterii nu a înregistrat nici o schimbare de optsprezece secole încoace. În mod evident Dawkins arată că nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din idei, concepte și cuvinte, ci și din simboluri, rituri, povestiri, rugăciuni și sărbători, ea produce în acest mod complex o "valoare adăugată"; al treilea, religia nu se bazează doar pe idei actuale, pe opinii dominante și curentele de gândire tipice unei epoci, ci pe scrieri sacre și tradiții antice, care, pe baza experiențelor religioase, dau acele indicații normative pentru comportamentul uman care a marcat de secole moralitatea persoanelor. Tradițiile sale sprijină deci continuitatea generațiilor. Spusele lui Confucius pentru chinezi, Bhagavad
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a-l urma pe Cristos. În practică, spiritualitatea creștină înseamnă deci: nu profesarea unei dogme sau doctrine, ci a-l urma pe El, pe Cristos, în timp ce se merge pe propria cale. Spre răul mai mic, adaug eu mereu, așa cum este tipic omului. Dar mereu motivați de spiritul său, care este spiritul lui Dumnezeu. Întrucât spiritul lui Isus Cristos nu poate fi considerat altfel, nici pentru cel caracteristic religioșilor entuziaști, nici pentru spiritul tipic instituției religioase, nici pentru un spirit malign. Este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
răul mai mic, adaug eu mereu, așa cum este tipic omului. Dar mereu motivați de spiritul său, care este spiritul lui Dumnezeu. Întrucât spiritul lui Isus Cristos nu poate fi considerat altfel, nici pentru cel caracteristic religioșilor entuziaști, nici pentru spiritul tipic instituției religioase, nici pentru un spirit malign. Este Spiritus Sanctus, este inspirație, forță determinantă a spiritualității creștine: astfel eu cred în Spiritul Sfânt. Dogma Sfintei Treimi, formulată prin categorii elenistice și idei care ne sunt străine, pot să o înțeleg
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
241. Strategiile adecvate conduc la adaptarea individului pe o perioadă de timp mai lungă. Aplicarea teoriei în domeniul adopției copiilor Ideea că adopția este o experiență stresantă vine în contradicție cu multe mituri și stereotipuri cu privire la familia adoptivă. În fapt, tipic vorbind, adopția a fost văzută ca o soluție socială pentru reducerea stresului cu care se confruntă toate cele trei părți implicate în adopție: (1) a stresului asociat cu o sarcină nedorită din partea părinților biologici, (2) a stresului asociat infertilității și
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
o familie adoptivă, nu determină în sine, un sentiment al pierderii. Atunci când copilului este adoptat imediat după naștere, prima relație de atașament a copilului este formată cu familia adoptivă. În acest caz, sentimentul pierderii se formează treptat și, în mod tipic, nu apare înainte de împlinirea vârstei școlare. La vârsta preșcolară, când majoritatea părinților încep să dezvăluie copilului informații despre adopție, există puține dovezi ale unor reacții adverse imediate față de aceste informații. În fapt, copiii preșcolari și școlarii mici care află că
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
că sunt singuri); acest model s-a păstrat de la etapa 1 la etapa 2; ca urmare a faptului că, aces model de comportament nediferenția s-a înregistrat la copii din toate cele trei grupe: copii cu atașament securizant, atașament insecurizant tipic, respective insecurizant atipic, el poate indica o problema de atașament; Rutter, 2000 Grupul de studiu: 58 copii români adoptați în UK în perioada 1990-1992 înainte de vârsta de 6 luni; 59 copii care au avut vârsta cuprinsă între 6 și 24
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
ar fi luat parte la "luptele... de la circ". Calinic Șerboianu, menționat ca diacon, îl ruga pe scriitor să nu tragă concluziile asupra întâmplării, deoarece va veni cu explicații mai târziu; "adică atunci când îi va veni... bine. Procedeul, de altfel, e tipic bisericesc"33. Arghezi îl sfătuia pe acesta, într-o notă ironică, să rămână în rândul bisericii, unde îi era locul. Explicația acestei întâmplări, după Arghezi, ar fi fost starea financiară precară, însă el amenda asemenea gesturi, care produceau doar dezgust
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
este constituit din ansamblul modurilor de viață ale individului, moduri ce nu trebuie considerate ca fiind modalitățile pe care le îmbracă o viață în cursul istoriei sale contingente și supuse hazardului, ci ca fiind, într-adevăr, moduri, habitusuri subordonate unui tipic, sau, mai bine spus, unui stil. Faptul că aceste modalități sunt moduri, iar nu simple accidente ține de faptul că ele se înrădăcinează în esența vieții, fiind de fiecare dată dorite și dictate de ea. Această înrădăcinare a modalităților în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
monadelor, al căror unic fundament îl constituie. În ceea ce privește problema noastră, situația evocată mai sus se exprimă după cum urmează: în activitatea prin care produc bunurile necesare subzistenței lor și care îmbracă în fiecare epocă și pentru fiecare ramură a producției forme tipice, indivizii sunt locul unor experiențe care, în ciuda faptului că sunt de fiecare dată acelea ale unui Sine, nu sunt totuși mai puțin susceptibile de a prezenta caractere comune: "legile societății" sunt formele tipice ale acestei activități, cu cortegiul său de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și pentru fiecare ramură a producției forme tipice, indivizii sunt locul unor experiențe care, în ciuda faptului că sunt de fiecare dată acelea ale unui Sine, nu sunt totuși mai puțin susceptibile de a prezenta caractere comune: "legile societății" sunt formele tipice ale acestei activități, cu cortegiul său de reprezentări teoretice, ideologice și mai cu seamă juridice. Încă o dată este posibil, în reprezentare și grație ei, a trasa o nomenclatură generală a praxisului social a cărui esență rămâne totuși în sine nereprezentabilă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Încă o dată este posibil, în reprezentare și grație ei, a trasa o nomenclatură generală a praxisului social a cărui esență rămâne totuși în sine nereprezentabilă și monadică. Necesitatea de a vorbi acum de "epoci", adică de o istorie a formelor tipice ale acestei activități productive rezultă în final din faptul că în fiecare monadă viața nu este doar conservare, ci si sporire. În acest fel, "plusul" ca "plus de sine" spre care tinde orice activitate, pentru că el se realizează deja pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se înfăptuiește sau nu, dacă este vorba despre o cultură propriu-zisă sau despre o fază de regres este o lege generală a oricărei societăți ca în ea doar o parte a activităților care alcătuiesc praxisul său să se supună formelor tipice despre care am vorbit și care definesc munca socială a economiei. Tocmai pentru că aceste activități sunt cele ale unor indivizi dați, istoria lor nu este întâi de toate cea a societății, nu este Istoria, istoria acestor forme tipice de producție
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]